„Ascultați-mă, locuitori ai Sichemului, și Dumnezeu să vă asculte!”

Aflând de fapta abominabilă săvârșită de către ­Abimelec, Iotam, fiul cel mai mic al lui Ierubaal sau Ghedeon, singurul care a scăpat cu viață, rostește de la amvonul cel mai înalt al muntelui Garizim de lângă cetatea Sichemului cea mai frumoasă și mai adâncă pildă despre copacii pădurii (omenirii), porniți în căutarea cuiva care să le fie împărat; pildă care începe prin cuvintele: „Ascultați-mă, ­locuitori ai Sichemului, și Dumnezeu să vă asculte!” (Judecători 9, 7), căutând să trezească conștiința vinovată a celor care își dăduseră consimțământul la crima de fratricid săvârșită.

„Iar dacă i s-au spus acestea lui Iotam, acesta s-a dus şi a stat pe vârful muntelui Garizim şi, ridicându-şi glasul, a strigat şi a zis: «Ascul­taţi-mă, locuitori ai Sichemului, şi Dumnezeu să vă asculte!». S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis către măslin: Domneşte peste noi! Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc, şi mă voi duce să umblu prin copaci? Atunci copacii au zis către smochin: Vino tu şi domneşte peste noi! Dar şi smochinul a răspuns: Să-mi las eu oare dulceaţa mea şi fructul meu cel bun şi să mă duc să cârmuiesc copacii? Apoi au zis copacii către viţa-de-vie: Vino tu de domneşte peste noi! Şi viţa-de-vie a zis către ei: Cum să-mi las eu mustul meu care veseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni şi să mă duc să cârmuiesc copacii? În cele din urmă au zis toţi copacii către un spin: Vino tu şi domneşte peste noi! Iar spinul a zis către copaci: Dacă voi mă puneţi cu adevărat împărat peste voi, atunci veniţi şi vă odihniţi sub umbra mea; iar de nu, atunci va ieşi foc din spini şi va arde cedrii Libanului” (Judecători 9, 7-15).

Dumnezeu ascultă de locuitorii Sichemului din orice loc și din orice timp, doar dacă aceștia ascultă și înțeleg cuvintele inspirate ale lui Iotam, care este prototip și icoană a lui Hristos, Cel ce va rosti peste veacuri de pe muntele Garizim al Noului Testament pildele Împărăției din Sfânta și dumnezeiasca Evanghelie de la Matei, capitolul 13: pilda semănătorului, pilda neghinei, a grăuntelui de muștar, a aluatului, a comorii ascunse în țarină, a mărgăritarului de mare preț și a năvodului aruncat în mare (Matei 13, 1-57).

Aceleași inspirate cuvinte: „Ascultați-mă, locuitori ai Sichemului, și Dumnezeu să vă asculte!” din cartea Judecători 9, 7, credem noi, ar mai fi putut fi rostite, adresate și proclamate și în multe alte contexte ale Sfintei și dumne­zeieștii Scripturi și ale istoriei și vieții Bisericii lui Hristos și a lumii. De pe pragul corabiei potopului cu apă, mai înainte ca Dumnezeu să închidă ușa în urma marelui patriarh ales Noe, acesta ar fi putut rosti și striga cu glas puternic, încât să fie auzit până la marginile pământului: Ascul­tați-mă, locuitori ai Sichemului omenirii, și Dumnezeu să vă asculte! - chiar în ultimul ceas al vieții voastre și al istoriei, mai înainte de a se desface, peste șapte zile, toate izvoarele adâncului celui mare și de a se ­deschide jgheaburile cerului, plouând pe pământ neîntrerupt patruzeci de zile și patruzeci de nopți” (cf. Facere 7, 11-12).

Prorociri de-a lungul istoriei

De la amvonul înalt al cetății Țoar, unde dreptul Lot, călăuzit de către cei doi îngeri, s-a refugiat la răsăritul soarelui, în dimineața Apocalipsei cu ploaie de pucioasă și foc din cer (cf. Facere 19, 22-24) asupra Sodomei și a Gomorei, nepotul marelui patriarh Avraam ar fi putut de asemenea rosti: Ascultați-mă, locuitori ai Sodomei și ai Gomorei, și Dumnezeu să vă asculte! - pentru ca în marea zi a Judecății de Apoi mai ușor să vă fie vouă decât cetăților nepocăite ale Betsaidei, Horazimului și Capernaumului (cf. Matei 11, 21-24; Luca 10, 12-14). După facerea vițelului de aur și închinarea păgână și idolatră (și neopăgână) înaintea acestuia, marele legiuitor Moise ar fi putut rosti și el de la înălțimea amvonului muntelui sfânt al Sinaiului: Ascultați-mă, fii ai lui Israel, și Dumnezeu să vă asculte! - ca și Sfântul proroc Ilie Tesviteanul de la înălțimea muntelui Carmel: Ascultați-mă, locuitori ai lui Israel, și Dumnezeu să vă asculte!

Sfântul proroc Iona ar fi putut striga de pe ulițele cetății celei mari a Ninivei: Ascultați-mă, locuitori ai Ninivei, și Dumnezeu să vă asculte! - pentru ca în ziua cea mare a Judecății de Apoi, „bărbații din Ninive” să vă sculați la judecată cu neamurile ce nu s-au pocăit, căci „iată, aici este mai mult decât Iona” (Matei 12, 41). De la înălțimea ferestrei sale din camera de sus din Babilon, deschisă înspre Ierusalim, Sfântul proroc Daniel ar fi putut rosti, striga și proclama, de asemenea: Ascultați-mă, locuitori ai Babilonului, și Dumnezeu să vă asculte! - pentru rugăciunile celor trei sfinți tineri aruncați în cuptorul lui Nabucodonosor și rămași nearși, prin roua cerească a harului Duhului Sfânt.

De la înălțimea amvonului său de Arhidiacon al Bisericii primare, din ziua cea mare a Revelației din sinedriu, despre Șederea Mântuitorului Iisus Hristos în ceruri, de-a dreapta Tatălui, Sfântul Ștefan ar fi putut rosti: Ascul­tați-mă, locuitori ai Ierusalimului, și Dumnezeu să vă asculte! - iertându-vă pentru toate pietrele pe care le veți arunca asupra mea și ucigându-mă! (cf. Faptele Apostolilor 7, 55-56). Sfântul Apostol Pavel, martor al muceniciei Sfântului Ștefan, ar fi putut rosti de la amvonul său apostolic din Areopagul lumii greco-romane: Ascul­tați-mă, locuitori ai Atenei, și Dumnezeu să vă asculte! - pentru „altarul Dumnezeului necunoscut” pe care l-ați ridicat în cetatea voastră și pe Care vi-L propovăduiesc eu astăzi (cf. Faptele Apostolilor 17, 23).

De la înălțimea spirituală a amvonului răstignirii sale cu capul în jos de la Roma, Sfântul Apostol Petru ar fi putut rosti: Ascul­tați-mă, locuitori ai Romei - ai ­Imperiului roman, ai României bizantine și ai României de astăzi și din totdeauna! - și Dumnezeu să vă asculte, în veacuri și peste veacuri.

Sfinții și dumnezeieștii Părinți Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur și Simeon Noul Teolog ar fi putut rosti fiecare, în ziua plecării lor din Constantinopol, în exil, la sfârșitul veacului al IV-lea, la începutul veacului al V-lea și în prima jumătate a veacului al XI-lea: Ascultați-mă, locuitori ai Constan­tinopolului, și Dumnezeu să vă asculte! - pentru cele Cinci cuvântări teologice, rostite în Biserica „Anastasia”; pentru Sfânta și dumnezeiasca Liturghie care îmi poartă numele, peste veacuri și pentru toate Catehezele, Cuvântările morale și Imnele dragostei divine, rostite și scrise de la ­Mănăstirea Studion.

Taborul și întreaga lume

De la amvonul Schimbării la Față a Domnului de pe Muntele Tabor, Moise și Ilie din văzduh, pe de o parte, și Sfinții Apostoli Petru, Iacob și Ioan, căzuți cu fața la pământ, pe de altă parte, strigă, precum din cinci pridvoare ale Taborului: Ascultați-ne, locuitori ai Sichemului lumii, din toate veacurile și din toate locurile, și Dumnezeu să vă asculte rugăciunile, și cererile, și dorin­țele, și suspinele, și să vă vadă lacrimile. De la amvonul Muntelui Măslinilor, din Joia Înălțării la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, cei doi îngeri îmbrăcați în alb, care s-au arătat Sfinților și dumnezeieștilor Apostoli, dimpreună cu aceștia strigă, proclamă și vestesc: Ascul­tați-ne, locuitori ai Sichemului, de pretutindeni, și Dumnezeu să vă asculte! - căci „Acest Iisus, Care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer” (Faptele Apostolilor 1, 11); prin urmare: „Prive­gheați și vă rugați, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Domnul vostru” (Matei 24, 42; 25, 13).

De la înălțimea amvonului norului Parusiei Domnului, întru poruncă, „glasul Arhanghelului”, sunând „întru trâmbița lui Dumnezeu” (I Tesaloniceni 4, 16), va putea zice: „Ascul­tați-mă, locuitori ai Sichemului, și Dumnezeu să vă asculte!” (Judecători 9, 7) - la Înfricoșătoarea Judecată de Apoi, zicându-vă: „Veniți, binecuvân­tații Părintelui Meu, de moșteniți Împă­răția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci... întrucât ați făcut unuia dintre acești frați prea mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 34-40). Și vor merge, cei bles­temați de pe muntele Ebal, la osândă veșnică, iar drepții, bine­cuvân­tați de pe muntele ­Garizim, la viață veșnică (cf. Deut­e­ronom 11, 29; Matei 25, 46).