„Cine este Acesta?”

Sfânta Evanghelie de la Matei (21, 10) ne spune că la intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim „toată cetatea s-a cutremurat”. Verbul folosit aici este seíesthai, care ne face să ne gândim la un cutremur de pământ. Același verb apare și în textul mateian care arată că păzitorii mormântului „s-au cutremurat” de frica îngerului Domnului care se arătase acolo (Matei 28, 4). Folosirea acestui cuvânt ne arată că această „cutremurare” nu avea un sens pozitiv, ci unul negativ.

Cei din Ierusalim, adică mai ales sinedriștii și acoliții lor, nu de bucurie s-au „cutremurat”, ci de frică. O astfel de reacție mai avusese Ierusalimul în frunte cu Irod Idumeul și altădată, la vestea despre nașterea lui Hristos-Mesia, „regele iudeilor” (Matei 2, 2), pe care o aduseseră magii de la Răsărit: „Și auzind, regele Irod s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el” (Matei 2, 3). Alt verb este folosit aici, anume tarachthô, dar cu aceeași semnificație negativă. Și iarăși cu referire la tot Ierusalimul.

Astfel că și întrebarea „Cine este Acesta?”, pe care o ridică acest Ierusalim, are aceeași semnificație negativă. Mulțimea (în special cei care veniseră din Galileea), care-L însoțea pe Iisus cu aclamații triumfale, avea un răspuns pentru această întrebare: „Acesta este Iisus, prorocul din Nazaretul Galileei!” (Matei 21, 11). Iar ceea ce strigau cei ce-L urmau: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”, arată că pentru această mul­țime Iisus nu este un proroc oarecare, ci că El este Mesia Cel așteptat. „Fiul lui David” este, în modul cel mai clar, un titlu mesianic. Aclamațiile mul­țimii au, evident, un sens pozitiv, în clară opo­ziție cu percepția despre Iisus și cu atitudinea față de El a celor din Ierusalim, fiind vorba, evident, de clasa conducătoare a Cetă­ții Sfinte.

Iată, cu adevărat, un motiv de teamă pentru ierusalimitenii la care se gândește evanghelistul! Dacă așa crede despre Iisus mulțimea venită din Galileea, care se îmbulzea spre Ierusalim în preajma marii sărbători a Paștilor, înseamnă că profetul din Nazaret era cu adevărat de temut pentru cei care nu o dată Îl acuzaseră, ba chiar hotărâseră să-L suprime cu orice preț! Cât despre simplii cetățeni ai Ierusalimului, ei nu aveau de ce să se teamă, de aceea o mulțime dintre aceș­tia, împreună cu mulți dintre pelerinii sosiți mai înainte în cetate, Îi și ies în întâmpinare lui Iisus și se asociază și ei la acla­mațiile mesianice ale celorlalți.

Cu atât mai mare este, deci, teama adversarilor Domnului. De aceea, șefii sinedriului cred că este cazul să recurgă la o manipulare pentru a-i face să se teamă pe toți. Vedem aceasta în cuvântul arhi­ereului Caiafa, după care exista pericolul unei represiuni romane cumplite în fața entuziasmului mesianic al mulțimilor (Ioan 11, 49-50). Pericol care, crede el, trebuie preîntâmpinat cu orice preț, ceea ce îi și determină pe sinedriști să ia o decizie: „Deci, din ziua aceea - scrie Sfântul Ioan -, s-au hotărât să-L ucidă” (Ioan 11, 53).

Ceea ce ne spun Sfintele Evanghelii că s-a întâmplat atunci se întâmplă până astăzi. Pe tot parcursul istoriei creștine și până în zilele noastre, în fața lui Hristos- Domnul, oamenii se împart. Întrebarea: „Cine este Iisus?” primește până astăzi răspunsuri fie ca acela al sine­dri­șilor, de necredință și de ură, fie ca acela al mulțimii care-L urma, de credință mărturisitoare și de laudă.

Până astăzi, necredincioșii nu au alte atitudini decât cele ale adversarilor de odinioară ai Mântuitorului; și nici nu au alte argumente împotriva Lui, a credinței în El și în mântuirea pe care El o dă­ruiește lumii. Credincioșii, însă, Îi ies și astăzi în întâmpinare cu stâlpări în mâini, inaugurând Săptămâna cea Mare prin bucuria Floriilor, după ce s-au pregătit duhov­nicește prin postul de patruzeci de zile, prin participarea stăruitoare la sfintele slujbe și prin împăr­tășirea cu Sfintele Taine. Și așa intră în asceza și în osteneala postului încă și mai aspre, dar și în harul și binecuvântarea de negrăit a Săptămânii Sfintelor Pătimiri, care va fi încununată de măreața și prealuminata sărbătoare a Învierii Domnului.