Cuvântul ierarhului: Crucea - catargul de salvare al omenirii

† TEOFAN

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Duminica a III-a din Postul Mare este numită „Duminica Crucii“. La Sfânta Liturghie s-a citit, ieri, un text din Evanghelie care are drept gând central cuvintele lui Hristos: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie“ (Marcu 8, 34).

Ca o persoană să urmeze lui Hristos, adică să aibă o viaţă pământeană adevărată şi să-şi mântuiască sufletul, este necesar să-şi ducă responsabil crucea.

La botez ţi se dă o cruce. Preotul şi naşul ţi-o pun pe pieptu-ţi de prunc. De la începutul vieţii tale, crucea te însoţeşte, amintindu-ţi permanent că eşti om sub vremi şi sub cruce, că viaţa nu-i o joacă.

Ai ajuns om matur şi te căsătoreşti. La biserică vei sta în genunchi împreună cu doamna ta, jurând cu creştetul pe Evanghelie şi mâna pe Cruce în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. În faţa bucuriei nunţii, crucea îţi aminteşte că viaţa în doi e frumoasă, dar şi grea. Asumarea vieţii de familie este o cruce zilnică, pe care o duci împreună cu soţia şi cu copiii. De multe ori cazi sub povara ei. Atunci vine soţia şi te ajută; copiii, de asemenea.

De-a lungul vieţii, marea este învolburată. Existenţa este o furtună. Ai atunci crucea în formă de catarg, de care să te legi cu putere, cu iubire, cu disperare. Catargul, numit cruce, te duce la liman, chiar dacă, adesea, corabia s-a scufundat.

Viaţa ta s-a scurs. În fruntea cortegiului funerar merge o cruce. Pe ea se află numele tău, pământean trecător. Crucea va fi aşezată la mormânt ca o interpelare veşnică. Ţi-ai dus crucea vieţii cu demnitate sau ai călcat-o în picioare?

Răspunsul îl afli dacă-ţi apleci trupul, mintea şi inima să asculţi, să pricepi şi să simţi glasul crucii, răstignindu-te pe ea.

A-ţi duce crucea şi a te lăsa răstignit cu trupul pe ea înseamnă a alege calea postului, a rugăciunii cu metanii, a lipsei televizorului în post, a prezenţei mai des la biserică, a spovedaniei.

Răstignirea minţii înseamnă a te aşeza în poziţia celui care are un alt punct de vedere decât al tău, a te lăsa convins de justeţea părerii altuia. Răstignirea minţii arată că drumul spre fericire nu este cel pavat cu conturi bancare, responsabilităţi înalte, frumuseţe fizică. Fericit, zice Hristos, făcătorul de pace, prigonitul pentru dreptate, săracul cu duhul. Mintea răstignită arată că ai în tine „gândul lui Hristos“, cum spune Sfântul Pavel, adică smerenia ca forţă de convingere pentru tine şi pentru alţii, mai puternică decât puternicii lumii.

Răstignirea inimii semnifică faptul de a iubi pe vrăjmaşi, de a simţi durerea celor ce suferă pe glob. Inimă răstignită înseamnă a simţi suferinţa bătrânului însingurat de lângă tine sau a mamei de palestinian sau de evreu, irakian sau american, ucişi într-un război absurd.

Cu crucea-n spate nu greşeşti drumul; cu crucea-n minte gândirea nu te-nşală; cu crucea-n inimă iubirea nu diminuează.

Ai cruce, ai parte de Înviere. N-ai cruce, grăbeşte-te spre Golgota Bisericii, întrarmează-te cu puterea crucii şi bucură-te de Înviere aici şi în eternitate. Amin.