Anul 2024, dedicat în Patriarhia Română pastorației și îngrijirii bolnavilor și Sfinților tămăduitori fără de arginți, ne-a oferit prilejul redescoperirii importanței unei lucrări mari și sfinte, aceea
Cuvântul ierarhului: Lupta şi biruinţa duhovnicească
† Pimen,
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor
Pe plan duhovnicesc, în viaţa creştină, postul este războiul nevăzut, războiul nevoinţelor duhovniceşti.
Postul este, într-adevăr, o luptă duhovnicească, o luptă care cere jertfă; este lupta cu gândurile şi faptele păcătoase. „De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici, din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi să dobândiţi ce doriţi; vă sfădiţi şi vă războiţi şi nu aveţi pentru că nu cereţi; cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri“ (Iacov 4, 1-3). Păcatul ne pândeşte pas cu pas, clipă de clipă, de la naştere până când ne dăm obştescul sfârşit; această stare este o urmare a păcatului strămoşesc, a păcatului neascultării; „Toţi suntem sub păcat“ (Romani 3, 9). De aceea nu facem binele pe care-l voim (Rom. 7, 19).
Din această stare omul este eliberat dacă se „luptă cu păcatul până la sânge“ (Evrei 12, 4) - având ajutorul harului lui Dumnezeu, „prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus“ (Rom. 3, 24).
Începutul răscumpărării noastre a fost făcut în momentul Întrupării Fiului lui Dumnezeu prin adumbrirea Sfântului Duh din Sfânta Fecioară Maria, atunci când ea, dând ascultare veştii că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, a rostit cuvintele: „Fie mie după cuvântul tău!“ (Luca 1, 38).
Dacă păcatul a intrat în lume prin neascultarea strămoşilor, izbăvirea de păcat, îndreptarea a venit de la Dumnezeu prin ascultarea Maicii Domnului. Ascultarea este virtutea de căpetenie a oricărui creştin.
Postul este o poruncă a lui Dumnezeu; ea a fost rânduită chiar în grădina Raiului: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit“ (Facerea 2, 16-17).
Dacă Dumnezeu a dat porunca postului, Biserica a rânduit cum să fie postul, cum să se postească. Din toate bunătăţile pământului să mâncăm, dar în anumite zile sau perioade de timp, iar din unele roade să nu mâncăm. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu ne dă viaţă, bucurie duhovnicească, înţelepciune mântuitoare (Psalmul 18) şi, nu în ultimul rând, sănătate trupească. Postul este o jertfă, o jertfă a ascultării de porunca lui Dumnezeu.