† IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
„Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, şi neliniştit ne este sufletul până nu se va odihni întru Tine.“ Acest cuvânt, rostit în veacul al V-lea de Fericitul Augustin, ne ajută să înţelegem rostul vieţii noastre. Dumnezeu ne-a făcut pentru Sine şi adevărata mulţumire a sufletului nostru nu poate fi aflată decât în relaţie cu El. Duminica numită a „tuturor sfinţilor“ este dedicată tuturor acelora, bărbaţi sau femei, care au înţeles că rostul existenţei lor nu se împlineşte decât în Hristos-Dumnezeu.
Lumea de azi este într-o mare criză: criză de modele vrednice de urmat. Este o criză de modele pentru că, în general, se caută altceva decât sfinţenia. Vedetele, starurile şi cele asemenea atrag ca un magnet, mai ales pe tineri. Aceştia însă nu-şi găsesc odihna într-o astfel de admiraţie. Dimpotrivă, ei sunt din ce în ce mai împovăraţi sufleteşte şi obosiţi, în inima lor.
Frământarea interioară, căutările sufleteşti care definesc locuitorii lumii, neliniştea lor pentru aflarea modelelor la care să se raporteze constituie o mare provocare, dar şi o nesperată şansă. Nu se poate ca printr-o căutare sinceră, împlinită uneori prin suferinţe de nedescris, să nu se ajungă la marea şi unica descoperire: suntem destinaţi pentru a deveni sfinţi.
Măreţia chemării este pe măsura greutăţii atingerii ei. Este grea, imposibilă chiar, pentru un demers exclusiv uman. Cu toate acestea, Dumnezeu face imposibilul să devină posibil.
Textul Sfintei Evanghelii care se citeşte în prima Duminică de după Rusalii, la dumnezeiasca Liturghie, în toate bisericile ortodoxe ne cheamă la mărturisirea lui Hristos. Suntem îndemnaţi ca, având mărturia sfinţilor, să luăm Crucea şi să-L urmăm pe EL. Rezultatul acestui demers este acela că luăm însutit înapoi în această lume tot ce oferim ca jertfă a iubirii, iertării şi smereniei. Iar viaţa veşnică este moştenirea finală. Amin. Aşa să fie.
