Pornind de la cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că „fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care lucrează în lume ca să ridice și să vindece pe cei răniți
Cuviosul Dimitrie, icoană însuflețită a vieții curate
Zilnic creştinii ortodocşi din toate straturile societăţii noastre urcă Dealul Patriarhiei pentru a se ruga în Catedrala istorică la sfintele moaşte ale Orotitorului Bucureştilor, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. Ei vin pentru a-i cere ajutorul şi să-i mulţumească pentru darurile primite. Mai ales în vremuri de grea încercare, ortodocşii vin la Cuviosul Dimitrie pentru a-l ruga să mijlocească la Bunul Dumnezeu pentru sănătatea şi mântuirea lor. Creştinii noştri fac acest lucru pentru că Sfântul a răspuns neîncetat rugăciunilor celor aflaţi în necazuri şi nevoi.
Evlavia credincioşilor faţă de Cuviosul Dimitrie se datorează mai ales minunilor pe care le-a făcut. De aceea, în ziua sa de serbare din 27 octombrie, ei vin an de an să îl roage să le fie ocrotitor în necazuri, izbăvitor de suferinţe, mângâietor în întristare şi mijlocitor al nostru către Mântuitorul Iisus Hristos.
Acatistul Cuviosului începe prin cuvintele: „Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni, laude de mulțumiri aducem ție, noi, nevrednicii; și ca cel ce ești minunat și preamilostiv, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile, ca să cântăm ție: Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!”
De aici vedem de ce oamenii îl caută pe Cuviosul Dimitrie mai ales în vremuri de grea încercare cum sunt şi cele pe care le trăim şi noi acum. Îl căutăm pentru că el este „om ceresc”, „înger pământesc”, „omul lui Dumnezeu”, „vas de Duhul Sfânt primitor”, „locaș dumnezeiesc, de minuni izvorâtor”, „doctor iscusit al bolnavilor”, „întărirea bătrânilor”, „învățătorul tinerilor”, „mângâierea celor întristați”, „grabnic ascultător al celor ce se roagă”, „temei întăritor al credinței noastre”, „minte cerească și înainte-văzătoare”, „dascălul și îndrumătorul nostru” şi „icoană însuflețită a vieții celei curate”. Prin aceste apelative, imnograful ne îndeamnă să-l cinstim atunci când îi citim Acatistul. Iar în finalul rugăciunii noastre rostite în picioare spunem: „O, preacuvioase părinte, purtătorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugăciune de la noi acum, izbăvește din toată nevoia și scapă din chinul ce va să fie pe toți cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!” Noi spunem aceste cuvinte pentru că avem credinţa că Sfântul Dimitrie ne ascultă şi ne ajută ori de câte ori îi cerem. Acest lucru l-am moştenit de la înaintaşii noştri care s-au rugat la racla lui de pe Colina Bucuriei. De la ei am învăţat ca atunci când avem nevoie de alinare, de izbăvire de necazuri sau suferinţă trupească şi sufletească să mergem la Cuviosul Dimitrie şi să-i cerem ajutorul şi el în mod sigur ne va ajuta. El este cunoscut pentru smerenia, blândeţea, bunătatea şi iubirea lui faţă de toţi oamenii, de aceea nu lasă pe nimeni nemângâiat atunci când ne rugăm: „Sfinte Cuvioase Părinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”.