„De gratia Novi Testamenti”

Inspirați de fericitul titlu al Epistolei cu numărul 140, ad Honoratum, a Fericitului Augustin, scrisă în anul 412, „Despre harul Noului Testament”, ne simțim copleșiți și ne lăsăm învăluiți de frumusețea, adâncimea și mireasma acestei teme teologice, despre Sfintele și dumnezeieștile Evanghelii, despre Faptele Apostolilor, Epistolele Sfântului Apostol Pavel, Epistolele Sobornicești și Apocalipsa. În acest text, inspirat din titlul de mai sus al epistolei Fericitului Augustin, am putea vorbi „Despre Harul Noului Testament”, plecând de la cuvintele Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan din Prologul Evangheliei sale: „Căci Legea a fost dată prin Moise, iar harul și adevărul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 17).

Harul Noului Testament cuprinde în mod deosebit: Predica de pe Munte a Mântuitorului Iisus Hristos, Porunca cea Mare a iubirii de Dumnezeu și de oameni, Imnul dragostei Sfântului Apostol Pavel (I Corinteni 13), precum și Imnul credinței (Evrei 11), Revelația Sfântului Arhidiacon Ștefan din sinedriu (Faptele Apostolilor 7, 55-56), Descoperirea de pe drumul Damascului (Faptele Apostolilor 9), Revelația din Insula Patmos (Apocalipsă 1-22), cele cinci pâini ale celor patru Sfinte Evanghelii, dimpreună cu Cartea Faptele Apostolilor, coșurile cu firimituri ale celor patrusprezece Epistole pauline, rămase de la masa răpirii Sfântului Apostol Pavel la al treilea cer (II Corinteni 12, 1-4); bucățile de anaforă ale celor șapte Epistole Sobornicești și pâinea de Litie eshatologică a Sfintei Cărți a Apocalipsei; toate întemeiate pe Întruparea Cuvântului, Nașterea Domnului, Epifania de la Iordan, Minunea de pe Tabor, Învierea cea de a treia zi și Arătările din Emaus, Ierusalim și de la Marea Tiberiadei, Înălțarea la cer a Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime sau Rusalii, în perspectiva, pregătirea și așteptarea Parusiei Domnului.

Dacă Vechiul Testament este „Sfânta” Revelației biblice, Noul Testament este „Sfânta Sfintelor” Revelației dumnezeiești, în care se află Chivotul Sfintelor Evan­ghelii, tablele Legii crești­nești, vasul de aur cu mana cerească a cuvântului lui Dumnezeu și toiagul cel pururea înflorit al Preoției veșnice a lui Iisus Hristos, Arhiereul cel veșnic. Cei doi heruvimi de aur, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, domină, apără și ocrotesc „sicriul legii” Bisericii din Faptele Apostolilor, a cărei Catapeteasmă este Învierea Domnului; sfeșnicul de lumină este Sfântul Ioan Botezătorul, iar Altarul de aur al tămâierii este Crucea Jertfei de pe Golgota.

Harul Noului Testament, al Noului Legământ sau al Noii Alianțe dintre Dumnezeu și om sau omenire, prin Iisus Hristos, se întinde, pe paginile celei mai sfinte Cărți din Univers, de la cuvintele dintru început: „Cartea neamului lui Iisus Hristos” (Matei 1, 1), până la cuvintele cele din urmă: „Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsă 22, 20). Scrise în Ierusalim, Alexandria, Corint, Efes, Roma, „Babilon”, Patmos și în alte necunoscute locuri, cele 27 de cărți ale Noului Testament, scrise prin gura sau mâna celor opt autori inspirați de Duhul Sfânt (Matei, Marcu, Luca, Ioan, Pavel, Iacob, Petru și Iuda) din veacul apostolic sau din secolul I creștin, cărțile Noului Testament alcătuiesc veș­mântul de cuvinte care ascunde tainic și revelează mistic Persoana divino-umană a Fiului lui Dumnezeu Întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos și lucrarea Lui mântuitoare, în istorie, în Biserică și în lume.

Soarele care luminează strălucitor

În universul Bisericii lui Hristos, Noul Testament este Soarele care luminează strălucitor, după cum Vechiul Testament este Luna de pe cerul sau de pe firmamentul Revelației dumnezeiești, iar cărțile și scrierile Sfinților și dumnezeieștilor Părinți ai Bisericii sunt precum stelele! Harul Noului Testament este vestit de proroci sau profeți și arătat de Steaua de la Răsărit. Harul Noului Testament s-a revărsat prin Întruparea Domnului, s-a arătat prin Epifanie, a strălucit prin Schimbarea la Față de pe Tabor, ne îndumnezeiește prin Înviere, ne desăvârșește prin Înălțare, așezându-ne de-a dreapta Tatălui și ne aprinde și ne învăpăiază prin limbile de foc ale Duhului Sfânt de la Rusalii.

Harul Noului Testament îl contemplăm izvorând din coasta Răstignitului de pe Golgota, Cel ce acum șade, Înviat și Înălțat la cer, de-a dreapta Tatălui. Harul Noului Testament ne vorbește pe drumul spre Emaus și ni se descoperă la Cina din Emaus; intră prin ușile încuiate din Ierusalim în seara Învierii și la opt zile după aceea, încre­dințându-l pe Toma; dar intră și prin ușile încuiate ale tuturor bibliotecilor lumii și prin cele deschise ale tuturor bibliotecilor teologice. Harul Noului Testament stă pe masa tuturor Sfintelor Altare și la amvonul tuturor propovăduitorilor Evangheliei lui Hristos în Biserică și în lume. Din Harul Noului Testament izvorăsc lacrimile tuturor rugătorilor și cuvioșilor și curge sângele Sfântului Arhidiacon Ștefan și ale Sfinților sfințiților și buni biruitori Mucenici. Harul Noului Testament strălucește în Mitra Marilor Dascăli ai lumii și Ierarhi, în mitra tuturor arhiereilor ortodocși și este ascuns și pecetluit în engolpionul tuturor ierarhilor Bisericii lui Hristos.

Harul care se revarsă în Sfintele Potire

Harul Noului Testament se revarsă în Sfintele Potire, binecuvântează prin Sfânta Cruce, strălucește în Sfintele Icoane, odrăslește în Sfântul Chivot, precum toiagul preoției lui Aaron. Harul Noului Testament scaldă viața tuturor creștinilor prin Botez, ne înmiresmează prin Mirungere, ne cuminecă prin Euharistie și ne luminează mintea prin Teologie. Harul, necunoscut atunci, al Noului Testament a primit jertfa lui Abel; l-a învrednicit pe Enoh să umble cu Dumnezeu; l-a însoțit pe Noe în corabie; l-a călăuzit pe Patriarhul Avraam din Urul Caldeii și Haran în Canaan; l-a însoțit pe Isaac pe Moria, pe Iacob în Mesopotamia și pe Iosif în Egipt. Harul Noului Testament l-a călăuzit și întărit pe Moise în Sinai și pe Iosua în Canaan; i-a întărit pe Judecători și i-a uns pe Regi; i-a inspirat pe toți Profeții, de la Samuel până la Sfântul Ioan Botezătorul. Harul Noului Testament l-a răpit pe Sfântul proroc Ilie Tesviteanul la cer, prin carul cel de foc, și l-a adus martor, împreună cu Moise, la Schimbarea la Față, pe Tabor. Harul Noului Testament i-a insuflat pe Sfinții și dumnezeieștii Apostoli de la Cincizecime până la sfârșitul lor pământesc, fie în Roma, fie în Patras, fie în India sau în Efes.

Harul Noului Testament i-a strălucit prin Sfânta Cruce arătată pe cer Sfântului Împărat Constantin cel Mare și i-a inspirat Edictul de la Mediolan și oficializarea Sfintei zile de Duminică. Harul Noului Testament i-a asistat pe Sfinții și dumne­zeieștii Părinți la cele șapte Sinoade Ecumenice, de la Niceea, Constantinopol, Efes, Calcedon, de două ori Constantinopol și iarăși la Niceea. Harul Noului Testament reprezintă temelia și izvorul scrierilor și Teologiei patristice, a celei post­patristice și neopatristice. Harul Noului Testament este râul vieții Bisericii, care curge din Edenul Revelației, prin Duhul Sfânt. Harul Noului Testament reprezintă Vitezda Teologiei, Siloamul teologhisirii, fântâna lui Iacob a gândirii și cugetării creștine și limba de foc a propovăduirii și apărării dogmelor ortodoxe. Harul Noului Testament este rădăcina „Arborelui” Teologiei Ortodoxe, precum cel al lui Iesei. Din și prin Harul Noului Testament avem Martirologiile, Patericul egiptean, Sinaxarele și Proloagele, Filocalia ortodoxă și mai ales Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, cerească și pământească și Sfintele Taine.

Harul Noului Testament este Curcubeul creștinismului de pe Araratul istoriei lumii; aureola Sfinților, nimbul Sfintelor Taine și ierurgii bisericești și cununa vieții omului, pe pământ și în Împărăția lui Dumnezeu. Harul Noului Testament ne ajută să înțelegem „împreună cu toți sfinții care este lărgimea și lungimea și înălțimea și adâncimea” (Efeseni 3, 18) cuprinsului de necuprins a Cărții de căpătâi a omenirii.