Demonul amiezii

Nimic nu pare mai re­con­fortant decât o amiază de vară caldă când vrei să moţăi sorbind din cafea şi răsfoind ceva superficial. Totuşi Părinţii pustiei identificau această stare cu ispitirea celui mai puternic demon, care induce moleşeala şi plictisul pe la ceasurile amiezii, slujindu-se pentru această descriere chiar de un verset biblic, Psalmul 90, 6.

Din păcate, Biblia sinodală nu a mai păstrat nimic din profilul Sep­tua­gin­tei în acest text: "Nu te vei teme de frica de noapte, de să­geata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de mo­li­ma ce bântuie întru amiază" (Psalmul 90, 5-6). Ea urmează aici textului ebraic, deşi ar fi putut continua mai degrabă vechea tradiţie du­hov­nicească a răsăritului. Biblia de la 1914 traduce în schimb după Sep­tua­ginta, care prezintă di­fe­ren­ţă în ultima parte. În loc de "mo­lima ce bântuie amiază", gă­sim: "de întâmplare şi de dra­cul cel de amiază zi", ca şi în Bi­blia de la 1688 ("de întâmplare şi de diavol de amiazăzi").

Termenul qetev mai apare în Vechiul Testament doar în alte trei locuri. În Deuteronom 32, 23-24 Iahve ameninţă: "Voi cheltui asupra lor toate săgeţile Mele; istoviţi vor fi de foame şi prăpădiţi de lingoare şi molimă (qetev) rea". Şi aici, "molima" (qetev) este asociată cu săgeţile nimicitoare. În Isaia 28, 2 se spu­ne: "Iată, un om tare şi puternic vine de la Domnul: ca un po­top de grindină, ca o vijelie ni­mi­citoare (qetev), ca o năvală de apă potopitoare, o va răs­tur­na la pământ". Osea 13, 14 asociază qe­tev chiar cu moartea: "Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile (qotev sau qe­tev) tale?" Textul din urmă este ci­tat şi de Sf. Apostol Pavel: "Unde îţi este, moarte, bi­ru­inţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?" (1 Co­rinteni 15, 55), deşi în forma actuală a Sinodalei a­ceas­tă citare nu mai este atât de evidentă.

În Septuaginta, qetev este de fiecare dată tradus în mod diferit. În Deuteronom 32, 24 prin opisthotonos, probabil o boală caracterizată prin spas­me, tetanos; în Psalmul 90, 6, în cazul nostru, prin sympto­ma, "întâmplare (nefericită)" şi daimonion "demon", "drac"; iar în Osea 13, 14 prin kentron "bold", "suliţă", aşa cum apare la Sf. Apostol Pavel. În Isaia 28, 2, versiunea Septuagintei este mai degrabă o perifrază.

Un demon vechi

Textul ebraic pare să vorbească despre molimă sau să­geată la modul concret, fiind­că miezul nopţii şi miezul zilei erau momente neaşteptate în care ata­cul putea surveni. Pentru primul caz, exemplele sunt mai numeroase, dar pentru atacul de la miezul zilei, Ieremia 15, 8 oferă cea mai potrivită paralelă: "Văduvele lor sunt mai multe decât ni­si­pul mării. Voi aduce un pustiitor în plină amiază asupra lor, asupra mamelor celor tinere, şi va cădea asupra lor, fără de veste, frică şi groază". Totuşi, dincolo de a­me­ninţările unor armate obişnuite, se poate observa un dublu limbaj: Foa­me­tea (raâav), Boala (dever), Ar­şi­ţa (reşef) sunt şi denumiri demonice. Reşef (sau Raşaf) chiar este un zeu al caniculei şi al bolilor în Canaan, care îşi trimitea plăgile prin săgeţi ar­ză­toa­re (Mitchell Da­hood, Psalms II. 51-100, Double­day, Garden City, AB 17, 1968, pp. 331-332).

De aceea, sfera semantică în care apare qetev i-a făcut pe unii comentatori moderni ca, independent de Septuaginta, să considere că în spate s-ar afla figura unui demon (A. Caquot, "Sur quelques démons de lâAncien Testament: Reshep, Qeteb, Deber", în: Semitica 6 (1956), pp. 53-68). Qetev, asociat cu "săgeata ce zboară ziua", ar putea fi identificat cu săgeata lui Reşef, personificare a distrugerii (N. Wyatt, "Qeteb", în: K. van der Toorn / B. Becking / P. W. van der Horst (ed.), Dic­tio­nary of Dei­ties and Demons in the Bible, Brill, Leiden / Eer­d­mans, Grand Rapids, Ediţia a II-a 1999, pp. 673-674).

J.C. de Moor citează un text ugaritic, în care Înţepătura (săgeţii) (qzb) reprezintă perso­ni­ficarea unui demon, fiu al lui Mot, zeul Morţii. De altfel, şi în Iov 38, 13 se vorbeşte de primul născut al morţii, care, ca şi boala, roade mădularele o­me­neşti (Johannes C. De Moor, ""O Death, Where Is Thy Sting?"", în: Lyle Eslinger / Glen Taylor (ed.), Ascribe to the Lord. Bi­bli­cal & Other Studies in Memory of Peter C. Craigie, JSOT Press, Sheffield, 1988, JSOT.SS 67, pp. 103-104).

În iudaism

Tradiţia identificării cu un demon se regăseşte şi în iudaism. Targumul Onkelos explică "lingoarea şi molima rea" (am citat din Sinodală) din Deuteronom 32, 24 prin "oameni mâncaţi de păsări şi loviţi de duhurile rele". În Talmudul Babilonian, qetev este identificat foarte explicit cu un demon: "Sunt doi qetev-i, unul înainte de amiază şi altul după a­mia­ză. Cel înainte de amiază este numit Qetev Meriri şi arată ca o lingură care se învârte într-un urcior de kamka (un sos cu lapte). Cel de după amiază este numit Qetev Yaşud Ţohoraim (este chiar textul de la sfârşitul Psalmului 90, 6); arată ca un corn de capră, având de jur împrejur aripi. ş…ţ Aceşti demoni pot fi întâlniţi din prima zi a lunii Tammuz până într-a 16-a; totuşi nu este sigur dacă ei sunt sau nu; se găsesc la umbra unui tufiş hazabe care nu a crescut înalt de un cot, dar şi în umbrele de dimineaţă şi de seară când nu au mai mult de un cot lungime, însă în special la umbra unei odăi" (tratatul Pesahim 111b). În midraşul (interpretare) la Psalmi (2, 102 ş.u.), demonul este descris altfel: "Demonul Distrugere a­ma­ră (qetev meriri) este acoperit cu solzi peste solzi şi cu păr miţos şi priveşte cu un singur ochi, iar acest ochi se află în mijlocul inimii. Nu are nici o putere când este răcoare la um­bră şi fierbinte în soare, ci doar când este cald şi la umbră, şi în soare. Se rostogoleşte ca o min­ge, iar după ziua a 17-a din luna Tammuz până în ziua a 9-a a lunii Av are putere de la ceasul al patrulea din zi până la ceasul al nouălea. Şi oricine îl vede cade cu faţa la pământ. Iezechia l-a văzut şi a căzut cu faţa la pământ şaluzie probabil la "duhul" trimis în oastea asi­ri­enilor în 4 Regi 19, 7 - nota meaţ. Rabbi preotul Fineas bar Hama spunea: "Ştiu un om care l-a văzut şi a căzut cu faţa la pământ şi a rămas de atunci epileptic"" (texte citate de J.C. de Moor, ""O Death, Where Is Thy Sting?"", pp. 101-102).

Dincolo de aceste descrieri curioase ale rabinilor, este demn de reţinut că şi în iudaism tradiţia interpretativă l-a re­ţi­nut pe qetev ca fiind un soi de demon care activează la căl­dură, la amiază.

Cel mai sălbatic demon

Dintre Părinţii pustiei, pri­mul care a identificat "demonul amiezii" cu moleşeala ca pati­mă sufletească a fost Evagrie. El a preluat descrierea celor opt gânduri care aduc ispitiri de la Origen (care ulterior vor fi dezvoltate în lista celor şapte păcate capitale), văzând în akedia ma­ni­festarea unui diavol periculos. "Demonul a­mie­zii, se spune, e demonul ake­diei", referindu-se la o tradiţie interpretativă cu­noscută şi de Sf. Ioan Cassian. "Demonul lâncezelii şakediaţ, ce se nu­meş­te şi "demonul a­mie­zii", e cel mai devorator dintre toţi demonii; el îi atacă pe mo­nahi pe la ceasul al patrulea şi le încercuieşte sufletul până la ceasul al optulea" (Gabriel Bunge, Akedia. Plictiseala şi terapia ei după avva Evagrie Ponticul sau sufletul în luptă cu demo­nul amiezii, trad. I. Ică jr, Dei­sis, Sibiu, 1999, p. 65). Gabriel Bunge chiar invocă realitatea caniculei dintre orele 10.00 şi 14.00 din Orient, care parali­zează orice activitate şi care constituia o provocare deo­se­bi­tă pentru păstrarea concen­tră­rii de către monahi. J.C. de Moor îl asociază cu sirocco, vân­tul care aduce valul de căl­dură din sud şi provoacă boli.

Akedia produsă de demonul amiezii nu se întâlneşte deloc doar în ţările calde. Pauza de prânz, masa eventual copioasă, somnolenţa aferentă pot genera o stare negativă, o lentoare şi un plictis care te paralizează. Repetată zi de zi, akedia îm­bol­nă­veşte sufletul de lehamite.

Nici înainte să citesc aceste informaţii nu eram adeptul siestei, deşi cochetam în fiecare zi cu o pauză specială în care să pierd timpul. Dar parcă a­cum, când îmi fierb cafeaua la prânz, mă gândesc să o beau mai în grabă.

" Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază". (Psalmul 90, 5-6)