Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Theologica Diamantul pustiei, Ioan e Înaintemergătorul lui Hristos pe pământ și în moarte

Diamantul pustiei, Ioan e Înaintemergătorul lui Hristos pe pământ și în moarte

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Theologica
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 29 Aug, 2021

Ultima zi de cinstire însemnată cu roşu în calendar din anul bisericesc este cea din 29 august, când sărbătorim pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul. În această zi ne amintim de Tăierea capului Înaintemergătorului Domnului nostru Iisus Hristos, adică de modul jertfelnic în care şi-a sfârşit viaţa Sfântul Proroc Ioan Botezătorul. Biserica îl cinsteşte pentru că l-a arătat lumii pe Iisus ca fiind Mesia, adică Mântuitorul neamului omenesc; deoarece a pregătit calea lui Hristos şi care după momentul botezului de la Iordan a mărturisit: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 32-34).

Biserica îl cinsteşte pe Ioan Înaintemergătorul de mai multe ori în cursul anului bisericesc: 23 septembrie - Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul; 7 ianuarie - Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul; 24 februarie - Întâia și a ­doua aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul; 25 mai - A treia aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul; 24 iunie - Nașterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul, sărbătoare care în popor poartă numele de Sânziene sau Drăgaica, şi 29 august - Tăierea capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul, care este zi de post.

Venit spre mărturie despre Lumina lumii

Sfântul Ioan este şi proroc, dar nu orice profet, ci după cum arată părintele profesor Vasile Mihoc: „Dacă profeţii vechi au vestit cu toţii că Mesia va veni, Ioan Botezătorul, ultimul şi cel mai mare dintre profeţii precreştini, este cel care veşteşte că ­Mesia a venit”. Deci el este ultimul dintre prorocii Vechiului Testament, iar după prezentarea sa în Noul Testament este ­Îna­intemergătorul și Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, care-l numeşte „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei” (Matei 11, 11; Luca 7, 28). El este primul vestitor al lui Iisus ca Mesia şi face legătura între Vechiul şi Noul Testament.

În calitatea lui de Înaintemergător al Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul a mărturisit că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, împlinind misiunea lui despre care Apostolul iubirii vorbeşte în prologul Evangheliei sale: „Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 6-9).

Sfântul Ioan este fiul preotului iudeu Zaharia şi al Elisabetei, după cum ne informează Evanghelia după Luca în capitolul 1, versetul 5: „Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta”. Deci din punct de vedere al religiei mozaice el avea dreptul prin naştere de a fi preot la Templul din Ierusalim.

Capul sfântului, odorul de preț al Răsăritului creștin

Tot de la Sfântul Evanghelist Luca ştim că naşterea şi misiunea lui de înaintemergător al lui Hristos este vestită în chip miraculos tatălui său în Templul din Ierusalim (Luca 1). El trăieşte în deşertul Iudeii: „Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel”. La vârsta maturităţii vine lângă râul Iordan, unde vesteşte venirea lui Mesia şi proclamă botezul pocăinţei: „În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii, spunând:
Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 3, 1-2). După momentul botezului Domnului Iisus Hristos este la scurt timp arestat de Irod Antipa: „Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele pe care le-a făcut Irod, a adăugat la toate şi aceasta, încât a închis pe Ioan în temniţă” (Luca 3, 19-20).

Irod Antipa era fiul lui Irod Idumeul şi moştenise de la acesta două provincii din regatul său: Galileea şi Pereea. Romanii i-au acordat titlul de tetrarh, însă în mediul iudaic era socotit rege. În tinereţe, din raţiuni politice s-a căsătorit cu una dintre fiicele regelui arab Aretas. Urmând exemplul greşit al tatălui său de a avea mai multe soţii, îşi repudiază soţia legitimă şi trăieşte cu Irodiada, soţia fratelui său, Filip.

Sfântul Ioan Botezătorul este întemniţat în fortăreaţa Maherus, însă acest lucru nu a fost de ajuns pentru Irodiada, care a aşteptat momentul potrivit pentru a-l determina pe Irod Antipa să-l condamne la moarte pe Înaintemergătorul Domnului. Acest prilej s-a creat la ziua de naştere a tetrarhului Irod. La petrecerea dată în cinstea acestui eveniment, fiica Irodiadei la îndemnul mamei a dansat ­înaintea lui Irod, care i-a promis că-i oferă jumătate din regatul său. La îndemnul Irodiadei, ea cere capul Sfântului Ioan, dorinţă pe care tetrarhul o împlineşte.

Tradiţia bisericească păstrează mărturia pioasă care ne spune că soldaţii au tăiat capul Sfântului Ioan când se afla în rugăciune. Cinstitul cap al sfântului a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns din fortăreaţa Maherus. Despre acest loc a aflat una dintre sfintele femei mironosiţe, şi anume Ioana, soţia lui Huza, dregătorul lui Irod. Ea a luat capul Sfântului Ioan şi l-a îngropat la Ierusalim în Muntele Eleonului, punându-l într-un vas de lut. A stat în acest loc până în timpul Sfinţilor Împăraţi Constantin și Elena, când cinstitul cap a ajuns la Emesa, la un olar, purtat de doi călugări. O vreme, capul a stat acolo până în anul 453, când Episcopul Uranie al Emesei l-a aşezat în biserica cetăţii. După mai mulţi ani, cinstitul cap a fost dus în locul numit Evdomon, la Constantinopol, iar pe vremea luptei împotriva sfintelor icoane a fost la Comane, la graniţa Imperiului Bizantin cu Armenia. A fost adus, din nou, în Constantinopol în anul 860, pe vremea împăratului Mihail, de către Sfântul Ignatie, Patriarhul Constantinopolului.

Mijlocitor alături de Maica Domnului la Împăratul Hristos 

Pentru noi, creştinii, Sfântul Ioan este proroc, iar în planul mântuirii neamului omenesc este Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos. În calitatea sa de Botezător al Domnului, el s-a învrednicit să ne descopere teofania de la Iordan, adică taina arătării Preasfintei Treimi, pe care o cinstim an de an la Bobotează. Iar în calitate de Înaintemergător a împlinit cuvintele profetului Maleahi: „Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui” (Marcu 1, 3-4). Pentru toate acestea, Biserica noastră îl cinsteşte astăzi prin imnografia liturgică, teologhisind: „Pomenirea dreptului cu laude, iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat mai cinstit şi decât prorocii. Că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel Propovăduit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în trup: pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă”. Acest tropar sintetizează teologia ortodoxă despre Sfântul Ioan Botezătorul, precizând şi lucrarea lui de pregătire a venirii lui Hristos nu numai în lumea noastră, dar şi în temniţa iadului, unde erau ţinute sufletelor drepţilor de dinaintea venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu. Aici el a vestit imediat după moartea sa mucenicească tuturor drepţilor din iad că Hristos îi va elibera din această închisoare a morţii. După căderea Protopărinţilor Adam şi Eva, toate sufletele mergeau în iad, de aceea şi sufletul Sfântului Ioan ajunge în acest loc de chin şi durere. Odată cu venirea lui în acest loc se întrezăreşte lumina Învierii lui Hristos, care a deschis porţile raiului. El îi pregăteşte pe drepţii din iad pentru momentul când Hristos, după moartea Sa pe Cruce pentru mântuirea noastră, se va pogorî cu sufletul Său la iad, de unde va învia împreună cu toţi drepţii Vechiului Testament între care era şi Sfântul Ioan Botezătorul, pe care îl cinstim astăzi.