Prevenţia este foarte importantă, pentru că este mai ieftin să preîntâmpini anumite afecţiuni decât să le tratezi. Iar costurile sunt cuantificabile nu doar în bani, ci şi în consum emoţional. La nivel de teorie, lucrurile par pe deplin înţelese, însă în practică ne lovim de obstacole care îngreunează acest demers al prevenţiei: lipsa educaţiei, a timpului, distanţa faţă de un centru medical, familii numeroase şi, de foarte multe ori, lipsa banilor. În astfel de cazuri intervine Fundaţia Medicală „Providenţa”, care, prin proiectele pe care le derulează, încearcă să vină în ajutorul celor care nu pot ajunge la medic.
Dreapta credinţă, temelia mântuirii noastre
Dreapta credinţă este ceea ce mărturiseşte Biserica Ortodoxă, adică ceea ce ne-a învăţat Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin Sfânta Sa Evanghelie, pe care au vestit-o lumii Sfinţii Apostoli şi ceea ce a fost statornicit de Sfinţii Părinţi în cele 7 Sinoade Ecumenice. La aceste sinoade, episcopii participanţi au stabilit şi formulat sub inspiraţia Duhului Sfânt, pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, adevărurile de credinţă ortodoxe.
Fundamentul dreptei credinţe este dogma Sfintei Treimi. Nu putem fi ortodocşi dacă nu credem în Preasfânta Treime. Dreapta credinţă se bazează pe revelaţia supranaturală din textele biblice, unde Dumnezeu ne descoperă taina comuniunii de iubire a Persoanelor Preasfintei Treimi, adică credinţa noastră într-Un Singur Dumnezeu Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.
Pentru un ortodox, mărturisirea dreptei credinţe este totul pentru scopul vieţii sale creştine: mântuirea. În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel mărturiseşte: „Dreapta credinţă înseamnă temelia mântuirii noastre, a dobândirii vieţii şi fericirii veşnice. Dacă am căzut din dreapta credinţă, am pierdut mântuirea, şi anume, dacă nu mai mărturisim dumnezeirea lui Hristos, nu ne mai unim cu Hristos, dacă nu mai mărturisim dumnezeirea Tatălui şi dumnezeirea Fiului, ne despărţim de Sfânta Treime. Deci, vedem că dreapta credinţă se mărturiseşte în comuniune, iar forma canonică de cea mai mare responsabilitate a mărturisirii dreptei credinţe este sinodul; sinodul Bisericii locale, sinodul unei regiuni şi sinodul a toată lumea, cum s-au mai numit sinoadele ecumenice, pentru a traduce pentru înţelesul tuturor termenul ecumenic”.
Dreapta credinţă o mărturisim zilnic când ne rugăm şi rostim Crezul, care este expunerea sintetică a credinţei ortodoxe. Crezul este Simbolul credinţei alcătuit la primele două Sinoade Ecumenice, de la Niceea (325) şi Constantinopol (381), care stă la baza mărturisirii noastre de credinţă.
Despre importanţa dreptei credinţe pentru un creştin ortodox părintele profesor Ştefan Buchiu ne spune: „Nimeni nu se poate mântui fără dreapta credinţă şi fără dreapta vieţuire. Iar dreapta credinţă, care o aflăm în paginile Sfintei Scripturi şi în Tradiţia apostolică, este mărturisită la botez prin Sfintele Taine prin care ne mântuim. Dacă am greşit cumva în credinţă, nu ne mai putem împărtăşi de harul lui Dumnezeu, care se acordă prin Sfintele Taine. Şi nu mai putem rămâne nici membri ai Bisericii”.
Mărturisind dreapta credinţă, suntem pe calea mântuirii şi a dobândirii vieţii veşnice. Fără dreapta credinţă ca far călăuzitor al vieţii noastre creştine nu putem ajunge la mântuire. De aceea pentru un ortodox mărturisirea dreptei credinţe este fundamentală şi definitorie pentru trăirea lui creştină.