Duminica Sfintei Cruci

În primele două duminici din Postul Mare, Biserica ne-a pus înainte triumful Ortodoxiei asupra ereziilor din veacurile 9 şi 14. Duminica a 3-a ne aduce în faţa noastră Sfânta Cruce, simbolul izbăvirii şi răscumpărării oamenilor din păcatul neascultării adamice prin Jertfa şi Învierea lui Hristos, Noul Adam. Primele duminici din post, prin tema Ortodoxiei, ne arată că fără dreapta credinţă nu putem ajunge să desluşim Taina Crucii în care stă înţelegerea mântuirii noastre.

Mărturisirea Ortodoxiei unită cu postul şi pocăinţa ne duc la Pomul vieţii care este Sfânta Cruce, despre care Sinaxarul din Triod ne spune că este „de viaţă făcătoare”, pentru că prin ea Hristos ne-a dăruit viaţa veşnică. După cum la început Dumnezeu a sădit grădina Raiului în Eden, iar în mijlocul ei a pus Pomul vieţii, la fel acum în timpul duhovnicesc al postului, când prin asceză şi rugăciune ne apropiem duhovniceşte de starea edenică, Sfinţii Părinţi au sădit în mijlocul Postului Mare Sfânta Cruce. Aceasta, văzută ca pom al vieţii, ne duce către viaţa veşnică prin împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Scumpul Sânge al Celui Care S-a răstignit pe ea, Hristos, Domnul Vieţii.

Crucea „defineşte şi caracterizează tot timpul celor 40 de zile aşa cum centrul organizează totalitatea punctelor ce formează un cerc. Calea ce duce la Paşti va fi de acum înainte marcată şi organizată de semnul Crucii: e un timp răstignit care duce la Crucea lui Hristos”. Pentru că „din coasta străpunsă a lui Hristos au ţâşnit râurile raiului celui nou; apa Botezului şi lacrimile străpungerii care-l fac lucrător pe acesta. Astfel, Crucea este izvorul virtuţilor pe care trebuie să ne sârguim să le practicăm pentru a ajunge” la Sfintele Pătimiri ale Domnului din Săptămâna Mare (Ieromonah Makarios Simonopetritul, Triodul explicat).

Postul, ca timp al răstignirii, înseamnă îndepărtarea noastră prin asceză şi pocăinţă de patimi şi de păcat în general. Acum, când ne aflăm în cele 40 de zile ale Postului Mare, suntem îndemnaţi de textele patristice din Triod să ne răstignim duhovniceşte şi să părăsim patimile prin înfrânare. Ni se pune înainte Sfânta Cruce la jumătatea acestui post pentru a ne întări şi a ne aduce aminte că scopul urcuşului nostru duhovnicesc este să ajungem în Săptămâna Mare, când vom trăi plenar Sfintele Pătimiri ale Domnului, pentru mântuirea noastră. Imnografia celei de a treia duminici din Postul Mare ne arată că Hristos a venit în lume şi a fost răstignit pe Cruce pentru a ridica „blestemul lui Adam”. De aceea noi cinstim Sfânta Cruce, pentru că prin ea a venit izbăvirea noastră din blestemul păcatului strămoşesc.

Neamul omenesc „a murit prin pom” şi a aflat Crucea lui Hristos „pom de viaţă” prin care „a înflorit desfătarea slavei celei veşnice”, deoarece „cu lemnul a golit întâi vrăjmaşul diavol raiul, pentru mâncare aducând moarte; iar lemnul Crucii înfigându-se în pământ, a adus oamenilor îmbrăcăminte de viaţă şi toată lumea s-a umplut de bucurie” (Utrenia, Duminicii a 3-a din Postul Mare).

Lemnul Crucii este cheia deschiderii Raiului închis de protopărinţii neamului omenesc prin neascultarea poruncii divine şi mâncarea din pomul cunoaşterii binelui şi răului la îndemnul şarpelui-diavol. Cei care vor să dobândească Raiul se curăţesc de păcate prin post şi căinţă sinceră. Văzând Crucea în mijlocul postului, ne bucurăm să vedem lemnul „purtător de viaţă” care este „raiul cel frumos al Bisericii” şi „pomul nestricăciunii” prin care Hristos ne-a deschis „porţile cerurilor” cu slăvita Sa Înviere. Crucea şi Învierea sunt strâns legate, lucru subliniat şi de imnografie: „Ziua aceasta (duminica) este a închinării cinstitei Cruci; veniţi toţi la dânsa. Că revărsând razele cele luminoase ale Învierii Iui Hristos, le pune înainte”.

În Cruce vedem Învierea, lucru subliniat minunat de cinstirea ei tocmai în Ziua Învierii, duminica, deoarece prin Cruce ajungem la bucuria pascală a Învierii Domnului, după cum subliniază imnografia Triodului: „Cruce, lumina celor din întuneric” ne arată mai înainte prin strălucirea ei „razele Învierii lui Hristos, în lumea cea cu patru părţi”, şi ne învredniceşte pe toţi credincioşii să ajungem la Sfintele Paşti. Prin Cruce, noi creştinii ortodocşi vedem Învierea, ţinta Postului Sfintelor Paşti în care ne aflăm. Crucea este cinstită pentru că Cel Care a fost răstignit pe ea a înviat. De aceea duminică vom cânta „cinstim cu credinţă Crucea Ta (Hristoase) şi cerem să vedem Învierea Ta”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel arată că „Ortodoxia nu desparte niciodată Crucea de Înviere și nici Învierea de Cruce, pentru că nici Hristos cel înviat din morți nu a făcut să dispară semnele răstignirii din Trupul Său”. Când cinstim Sfânta Cruce, noi preamărim pe Hristos Care a fost răstignit pe ea şi prin Jertfa Sa a făcut-o altarul mântuirii noastre. De aici vine puterea Crucii ce înfricoşează duhurile rele, pentru că prin ea Hristos a zdrobit puterea celui rău. Sfântul Ioan Gură de Aur mărturiseşte acest lucru arătând că „mare e puterea Crucii”, care a adus „schimbare în firea omenească” aducând-o „de la întuneric la lumină nesfârşită” şi „a chemat-o de la moarte la viaţă veşnică, a înnoit-o de la stricăciune la nestricăciune. Căci ochii inimii nu mai sunt acoperiţi de întunericul neştiinţei, căci lumina cunoştinţei a strălucit prin Cruce...” (Triodul explicat).

Prin Cruce suntem chemaţi să medităm la ce a făcut Hristos pentru mântuirea noastră. Acum, în Duminica a 3-a a postului, suntem îndemnaţi să cinstim Sfânta Cruce, cu anticipaţie să vedem prin ea Vinerea Mare când Hristos a suferit pentru noi „scuipări, loviri peste față, palmele, insulte, batjocuri, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița și, înainte de toate, crucea și moartea” (Sinaxar).

Jertfa de pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos este punctul central al procesului de mântuire a neamului omenesc, care este rezultatul planului divin. La fiecare Sfântă Liturghie, noi trăim Răstignirea lui Hristos de pe lemnul Crucii, care este primul altar pe care Domnul S-a adus pe Sine ca jertfă pentru păcatele noastre. Iar preotul, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare ce se oficiază în duminicile Postului Mare, mărturiseşte Taina Crucii în rugăciunea Sfintei Jertfe: Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „S-a dat pe Sine schimb morţii în care eram ţinuţi, fiind vânduţi sub păcat. Şi, pogorându-Se prin Cruce în iad, ca să plinească toate ale Sale, a dezlegat durerile morţii. Şi, înviind a treia zi şi cale făcând oricărui trup spre învierea cea din morţi...” Hristos prin Cruce zdrobeşte moartea cu moartea Sa şi prin Înviere ne dăruieşte Împărăţia cerurilor pentru care am fost creaţi.