Evanghelistul care vestește împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu

Biserica îl pomenește astăzi pe Sfântul Apostol Matei, autorul primei Evanghelii din canonul Noului Testament. Apropierea de Domnul Hristos în timpul activității pământești și formația lui de colector de taxe, lucrând cu cifrele și datele concrete, au făcut ca redactarea sa să cuprindă multe evenimente istorice, consemnarea exactă a locurilor unde Domnul a mers, precum și a cuvintelor Sale și a profețiilor vechi-testamentare împlinite. Evanghelia lui are și un plan teologic care trece dincolo de istorie, dovedirea că Iisus Hristos este Mesia, Cel așteptat.

Evanghelistul Matei este pomenit la zorii postului care ne duce la nașterea Pruncului Iisus. Nu e întâmplător acest lucru, pentru că el a fost preocupat să ne prezinte cu detalii semnificative venirea în lume a Domnului Hristos.

Evanghelia sa începe cu genealogia după trup a lui Iisus (1, 1-17). Evanghelistul Luca este cel care ne mai oferă o listă a strămoșilor Domnului (Luca 3, 23-38). Pentru Matei scopul acestei prezentări este să arate cititorului că Iisus este Regele lui Israel, urmașul legitim al Regelui și Prorocului David. Descendența davidică regală era una dintre calitățile pe care Mesia, Cel mult așteptat, trebuia să le îndeplinească. De aici și interesul lui Matei pentru a prezenta în prima parte a Evangheliei sale trimiteri exacte la texte din Vechiul Testament care sunt împlinite de Iisus Hristos. Este bine cunoscută expresia: „Iar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a spus de Domnul prin profetul ce zice:…”. 

Prunc venit din veșnicie

Este interesant că în genealogia făcută de Matei este consemnată de 3 ori cifra 14, referitoare la generațiile strămoșilor după trup ai Domnului: „Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece nea­muri” (Matei 1, 17). Pomenirea de 6 ori a cifrei 7 (14 seminții fiind dublul lui 7) arată că toate s-au lucrat în istorie pentru venirea lui Mesia, care, fiind desăvârșirea profețiilor și a așteptării sfinte, este ultimul șapte care întregește planul lui Dumnezeu exprimat ca deplinătate (de șapte ori cifra 7). De asemenea, Domnul Hristos folosește pomenirea cifrei 7 de şapte ori într-un context privitor la iertarea celor care ne greșesc: „Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori? Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte” (Matei 18, 21-22). De şaptezeci de ori câte şapte înseamnă aici oricât de mult ar fi. De asemenea, cifra 7 este suma consoanelor numelui lui David pentru că în alfabetul ebraic literele servesc și ca numere. Astfel, ideea pe care Matei dorește să o transmită prin această listă de nume este că Pruncul Iisus este moștenitorul tronului regal al lui David, dar este în același timp și venit din veșnicie. 

Deplinătatea puterii dumnezeiești

O altă componentă importantă a Evangheliei lui Matei este conferirea clară Pruncului Iisus, de la naștere, a statutului de Fiu al lui Dumnezeu. Astfel, el arată că nașterea lui Iisus este împlinirea profeției mesianice: „Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23, cf. Isaia 7, 14). Dar această împlinire se face nu numai prin nașterea Pruncului, ci și prin numele Lui, Iisus (Ieșua, care înseamnă „Domnul mântuiește”). În capitolul 2 de la Matei, Iisus împlinește tot ceea ce preziseseră profeții (vv. 6, 15, 18, 23). Acest lucru este deosebit de important pentru că de la început Pruncul Iisus este prezentat ca fiind Fiul lui Dumnezeu, și nu om sau o persoană aleasă cum au fost profeții sau regii evreilor. Această intenție a Evanghelistului este evidentă și din faptul prezentării ispitirii Domnului Hristos, la maturitate, în pustie, după 40 de zile de post, de către diavol (Matei 4, 1-11). Vedem în acest episod că Hristos are deplină putere dumnezeiască în lume: puterea de a hrăni pe cei flămânzi; de a-i vindeca pe cei bolnavi; de a învia morții. Iisus Domnul îi răspunde ispititorului prin cuvinte din Scriptură citând Deuteronomul (8, 3; 6, 16; 6, 13). Aceste texte sunt pasaje-cheie din cei 40 de ani petrecuți de evrei în pustie când Dumnezeu a testat ascultarea poporului său față de El („Să-ţi aduci aminte de toată calea pe care te-a povăţuit Domnul Dumnezeul tău prin pustie de acum patruzeci de ani, ca să te smerească, ca să te încerce şi ca să afle ce este în inima ta şi de ai să păzeşti sau nu poruncile Lui” (Deuteronom 8, 2). 

Maximalism și minimalism în Evanghelia după Sfântul Matei

Autoritatea desăvârșită a lui Iisus Hristos este ilustrată la Matei prin învățătura nouă pe care Domnul o instituie (capitolele 5-7) ca un nou legământ sau testament cu poporul său. Din Predica de pe Munte observăm aspectul maximalist al învățăturilor Domnului. La Matei 5, 21-48, Domnul introduce șase exemple cu cuvintele: „Ați auzit că s-a spus celor de demult:… Eu însă vă spun:…” El arată cum trebuie aplicate în viața omului principiile exprimate în Lege. În fiecare caz - crima (vv. 21-26), desfrânarea (vv. 27-30), divorțul (vv. 31-32), jurămintele (33-37), răzbunarea (38-42), iubirea aproapelui (43-48) -, standardul este foarte ridicat. Iisus ne arată că păcatul începe în mintea și în voia omului. De acolo trebuie smuls. Instanțele omenești tratează doar înfăptuirea răului, dar în ochii lui Dumnezeu gândurile și motivele din spatele acțiunii sunt la fel de vinovate.

Tot­uși, caracterul maximalist al învăță­turilor Domnului Iisus Hristos de la Predica de pe Munte este echilibrat la Matei prin consemnarea cuvintelor Domnului de la judecata universală, care arată că evaluarea finală a oamenilor se va face în funcție de faptele milosteniei trupești, accesibile fiecărui om din lume: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine” (Matei 25, 34-36). Criteriul judecății finale vor fi faptele măsurabile ale milosteniei trupești. Prin această prezentare, Matei rămâne fidel mesajului Evangheliei sale că Hristos este Dumnezeu, având deplinătatea puterii și autorității dumnezeiești: „Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ” (Matei 28, 18).

Călătorind spre sărbătoarea Crăciunului împreună cu Evanghelistul Matei, să avem în minte învățătura că Pruncul Iisus pe care îl vom întâmpina la Crăciun este Dumnezeu, având deplină putere pe pământ și în cer.