Fericiţi făcătorii de pace

Creştinul ortodox trebuie să se raporteze după modelul pe care l-a oferit neamului omenesc Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El ne-a spus că „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20, 28). Astfel, şi noi creştinii trebuie să avem grijă de semenii noştri şi să fim alături de cei aflaţi în necazuri şi nevoi.

Ortodoxul dă mărturie despre adevăr, pentru că ştie că Hristos este Adevărul care a venit în lume să dea mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Său (Ioan 18, 37). Pentru că venirea în lume a Mântuitorului a adus neamului omenesc mântuirea şi a refăcut legătura omului cu Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos a luat asupra Sa păcatele lumii. „A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). El Şi-a dăruit viaţa pentru viaţa lumii: „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu” (Ioan 6, 51). Pentru că El a „venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10). Noi cei care Îi urmăm Lui avem viaţă din belşug, adică viaţa veşnică pe care El ne-a adus-o prin Jertfa şi Învierea Lui. Astfel, Tatăl Și-a arătat iubirea Sa faţă de lume: „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Iar Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a adus pacea, pe care noi cei care ne numim creştini trebuie să o împărtăşim lumii. De aceea, la Sfânta Liturghie noi ne rugăm pentru pacea lumii. Facem acest lucru deoarece ştim că Mântuitorul ne-a spus în Predica de pe munte: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).

Ca să fim cetăţeni ai Raiului, trebuie să fim făcători de pace. Biserica ne învaţă să ne rugăm astfel: „Doam­ne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime, ca un iubitor de oameni, asupra inimilor care sunt lipsite de dragoste, de unire şi sunt îmboldite de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din harul Preasfântului Tău Duh coborând peste dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune şi din dragostea către Tine să sporească în fapte bune şi să petreacă în dragoste şi unire. Aşa, Doamne, înmulţind dragostea în inimile robilor tăi, păzeşte-ne pe noi ­de tot răul, de asuprirea vrăjmaşi­lor văzuţi şi nevăzuţi, de sabie, ­de năvălirile altor neamuri şi ­totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe alţii şi să facem tot binele ­­cu credinţă adevărată, spre a ­ne ­învrednici cu bucurie de toa­­te ­b­unătăţile Tale cereşti şi pă­­mân­teşti”.