Împărtășirea cu Hristos din Potirul Parusiei Sale

În ziua și în ceasul acela, pe care nimeni nu le cunoaște, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Dumnezeu Tatăl (cf. Matei 24, 36), atunci când cerul se va da la o parte precum o carte de piele pe care o faci sul (cf. Apocalipsă 6, 14), Dumnezeu Tatăl va deschide Ușile Împărătești ale Eshatologiei universale prin cele două Mâini ale Sale, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, în glasul liturgic al Sfinților Arhangheli și al tuturor puterilor cerești: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!”, adresat tuturor neamurilor pământului ce se vor aduna înaintea Tronului Judecății Fiului (cf. Matei 25, 32). Căruia I S-a dat toată judecata, căci „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului” (Ioan 5, 22).

La Cina cea de Taină a Parusiei Domnului, toți cei care cred în El vor primi „mana cea ascunsă” (Apocalipsă 2, 17) a vieții celei veșnice, în lumina și iubirea Preasfintei Treimi. De aceea, pentru Împăr­tășirea cu Hristos din Potirul Parusiei Sale nu ne ajunge toată viața, de la Botez până la Judecata particulară, ca să ne spovedim și să ne mărturisim cu smerenie și cu umilință de toate păcatele noastre, primind marea dezlegare dumnezeiască și cerească prin parastasul de la patruzeci de zile de după moartea noastră.

Proscomidia Evangheliilor de la Liturghia Revelației dumne­zeiești, Epicleza Cincizecimii din Faptele Apostolilor, Agnețul nevăzut de pe discul istoriei lumii și al Bisericii lui Hristos și Miridele din Potirul Parusiei Domnului, care ne așteaptă, au darul să ne pregătească pentru Marea Împărtășire cu Cărbunele Cel aprins (Isaia 6, 6) luat cu cleștele Providenței de pe Jertfelnicul norului Celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. Părticica „Iisus” din Sfântul și dumnezeiescul Agneț de pe Discul Reve­lației dumne­zeiești o contemplăm în Potirul Parusiei Domnului, iar din părticica „Hristos” ne împăr­tășim toată viața ca diaconi, preoți și episcopi, la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie săvâr­șită pe pământ. Celelalte două părticele, „Ni” și „Ka”, icoane ale Învierii morților și ale Jude­cății de Apoi, se pun în același Potir al Parusiei Domnului, pentru Împărtășirea tuturor credin­cio­șilor înviați din morți „la glasul Arhanghelului și la trâmbița lui Dumnezeu” sau răpiți în nori, cei rămași în viață, „ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh” (I Tesaloniceni 4, 16-17), fiind rân­duiți de către Păstorul cel Bun ca oi de-a dreapta Sa (Matei 25, 32-33) și chemați de către Dreptul Judecăror prin cuvintele cele mai de dorit a fi auzite: „Veniți, bine­cuvântații Părintelui Meu şi moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la Întemeierea lumii...” (Matei 25, 34). Aceasta, credem noi, va fi Împărtășirea deplină, supremă și desăvârșită cu Hristos, din și prin Potirul Parusiei Sale, care se va revărsa transfigurând totul prin harul Duhului Sfânt „într-un cer nou și un pământ nou” (II Petru 3, 15). Am putea spune că părticica „Hristos” ni se dă în viață și în istorie; părticica „Iisus”, la Parusie sau la A Doua Venire a Domnului; părticica „Ni” prin Învierea cea de Apoi și părticica „Ka” la Înfricoșătoarea Judecată de Apoi!

Împărtăşirea deplină de Hristos

Împărtășirea cu Hristos din Potirul Parusiei Sale confirmă cuvintele marelui teolog și dogmatist, Sfântul Ioan Damaschinul, din Canonul Paștilor, care se regăsesc atât în Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, cât și în cea a Sfântului Vasile cel Mare: „O, Paștile cele mari și Prea­­sfințite, Hristoase! O, Înțelep­ciunea și Cuvântul și Puterea lui Dumnezeu! Dă-ne nouă să ne împărtășim cu Tine, mai adevărat în Ziua cea neînserată a Împărăției Tale” (Liturghier, București, 2012, pp. 193 și 274). Atunci vom gusta și vom vedea „că bun este Domnul”; atunci, luând „Paharul mântuirii”, numele Domnului vom chema pururea, precum oamenii de pe vremea lui Enos, fiul lui Set (Facere 4, 26).

Harul Duhului Sfânt va curge cu cea mai mare îmbelșugare din și prin Parusia Domnului; energiile divine necreate vor lucra atunci într-o clipită și în mod minunat Învierea cea de Apoi a tuturor oamenilor care au trăit vreodată pe pământ, iar lumina, iubirea și dreptatea dumnezeiască neînțeleasă se vor arăta și se vor manifesta prin dreapta judecată a Dreptului Judecător. La Parusia Domnului, Creația întreagă va fi străbătută, pătrunsă și străluminată de iubirea dumnezeiască infinită, când, pentru a doua oară, precum pe Cruce, și acum, pentru ultima oară, se vor auzi dumnezeieștile cuvinte: „Săvârșitu-s-a!” (Ioan 19, 30; Apocalipsă 21, 6). Creația se va înnoi, omul se va îndumnezei, făptura se va mântui, toate se vor transfigura.

Atunci ne vom recunoaşte în Hristos

Potirul Parusiei se va pogorî pe norul Parusiei, care-l va învălui, străluminat fiind de fulgerul Parusiei și pecetluit de „semnul Fiului Omului” ce se va arăta pe cer (Matei 24, 27 și 30). Potirul Parusiei Domnului va ședea pe Tronul Judecății de Apoi. De aceea, Împărtășirea cu Hristos din Potirul Parusiei Sale înseamnă deplina binecuvântare a lui Dumnezeu Tatăl, desă­vârșita iubire a lui Dumnezeu Fiul și neînserata lumină a lui Dumnezeu Duhul Sfânt, adică mântuire, sfințire și desăvârșire a omului în Hristos, pe vecii vecilor. Din Potirul Parusiei Domnului se revarsă spre Împăr­tășire veșnică „râul vieții, cu apa limpede cum e cristalul” (Apocalipsă 22, 1). Atunci „va veni ceea ce este desă­vârșit, atunci ceea ce este în parte se va des­ființa” (I Corinteni 13, 10); „căci acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu”, zice Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 12) și precum suntem cunoscuți fiecare dintre noi, acum, și ne vom recunoaște atunci, sau nu, în Hristos!

Iată, Potirul Parusiei „vine cu norii și orice ochi Îl va vedea și-L vor vedea și cei ce L-au străpuns; și se vor jeli din pricina Lui toate semințiile pământului” (Apocalipsă 1, 7). De aceea, „Și Duhul și Mireasa zic: Vino! Și cel ce aude să zică: Vino! Și cel însetat să vină, cel ce voiește să ia în dar apa vieții” (Apocalipsă 22, 17), de la fântâna lui Iacob. Și Duhul Sfânt și Biserica, Mireasă a lui Hristos, zic: Vino, Sfânt și dumnezeiesc Potir al Parusiei Domnului și „Cel Ce mărturisește acestea, zice: Da, Eu vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsă 22, 20).

Împărtășirea din Potirul Parusiei Domnului este continuă, neîncetată și fără de sfârșit. Aceasta ne deschide drumul spre infinit și în infinit, ca un ne­sfârșit drum veșnic spre Emausul celor șaizeci de stadii ale Epectazei Sfântului Grigorie de Nyssa. Pentru toate acestea, cei doi îngeri ajunși la poarta Sodomei lumii de azi, în seara Vecer­niei, ne zoresc, precum pe dreptul Lot, să ieșim grabnic, prin cură­țire, iluminare și de­să­vârșire, din patimi, păcate și fără­delegi, în zorii unui nou răsărit de Soare (Facere 19, 1-24).