Înfricoşătoarea Judecată şi eshatologia particulară

Între eshatologia particulară şi Eshatologia universală vedem şi contemplăm punţi de curcubeu, descoperindu-ni-se în lumina Duhului Sfânt, precum între sfârşitul omului şi sfârşitul lumii, între moartea personală şi Învierea obştească de Apoi, între judecata particulară a sufletului nostru, la care vom avea drept martori conştiinţa noastră şi pe îngerul păzitor, şi Judecata universală, unde martori ne vor fi toţi îngerii, toţi sfinţii şi toţi oamenii.

A încerca să medităm asupra relaţiei dogmatice, morale şi spirituale dintre eshatologia particulară şi Eshatologia universală - cele două emisfere ale celui din urmă capitol al oricărei Dogmatici ortodoxe - este la fel precum ai încerca să stabileşti o legătură între „oaia cea pierdută“ şi „oile cele de-a dreapta“ Dreptului Judecător, pe de o parte; şi iedul nevinovat cerut de fratele fiului risipitor şi „caprele cele de-a stânga“, pe de altă parte. În alt sens, relaţia dintre eshatologia particulară şi Eshatologia universală este asemenea celei dintre aburul care „ieşea din pământ - precum sufletul din trup - şi umezea toată faţa pământului“ (Facere 2, 6) şi alcătuieşte norul, şi norul care se revarsă apoi în ploaie, fie binecuvântată, fie înfricoşătoare, precum ploile Potopului, pentru că, la urma urmei, Eshatologia universală este şi suma, sinteza şi concluzia tuturor eshatologiilor particulare. Factorul comun este Judecata, fie particulară, fie universală, precum şi raiul, şi iadul, cu deosebirea că, până la Învierea cea de Apoi, în rai sau în iad va fi doar sufletul, iar după Judecata de Apoi, în rai sau în iad, va merge omul întreg, adică trup înviat cu suflet mântuit sau osândit, după cum vom auzi fiecare atunci: „Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu...“, sau „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor...“.

Semnul Fiului Omului se arată pe cerul vieţii prin Sfintele Taine

Judecata particulară o face Mântuitorul Hristos, Cel mort, Înviat şi Înălţat la ceruri, şezând de-a dreapta Tatălui; iar Judecata universală o va face Acelaşi Hristos „Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor“ şi Drept Judecător, o dată pentru totdeauna, venind pe norii cerului şi şezând pe tronul Slavei Sale.

Judecata particulară are loc neîncetat, pentru că neîncetat mor oameni pe faţa pământului şi neîncetat se înfăţişează sufletele acestora înaintea lui Dumnezeu, la judecată; pe când Judecata universală va avea loc cândva, undeva - în „valea lui Iosafat“ sau „Valea Judecăţii“. Ar fi interesant de contemplat şi meditat la cel din urmă suflet care va merge la judecata particulară cu doar un ceas mai devreme de învierea lui cea de Apoi şi de Judecata universală!

Legătura dintre eshatologia particulară şi Eshatologia universală o face mai întâi Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, Care este Drept Judecător la cele două judecăţi, cea dintâi, particulară, personală sau individuală şi doar a sufletului; cea de a doua, universală, solemnă, dreaptă, definitivă, supremă şi înfricoşătoare, a omului întreg, trup şi suflet, şi a tuturor oamenilor, din toate timpurile şi din toate locurile. A doua legătură între cele două eshatologii o constituie „semnul Fiului Omului“, care se arată pe cerul vieţii prin Botez, Mirungere, Spovedanie, Împărtăşanie, prin celelalte Sfinte Taine, slujbe, ierurgii ca semnul Sfintei Cruci şi care se va arăta pe cerul Creaţiei întru lumină şi strălucire, mai înainte de A Doua Venire a Domnului „pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă“.

Eshatologia particulară este precum un râu care curge neîncetat, de la moartea lui Abel, de după izgonirea din rai, şi se varsă continuu, prin moartea lui Adam, răpirea lui Enoh, moartea celor de pe vremea Potopului şi a lui Noe, a celor din Sodoma şi Gomora şi a lui Lot, a lui Avraam, Isaac şi Iacob, a lui Iosif, Moise şi Iosua, a lui Samuel, David şi Solomon, a profeţilor mari cu înălţarea Sfântului Ilie la cer şi a profeţilor mici, trecând prin Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, a Sfântului Apostol Iacob şi a Sfântului Apostol Pavel şi prin moartea Sfântului Arhidiacon Ştefan, cel ucis cu pietre, şi răstignirea cu capul în jos a Sfântului Apostol Petru, până la moartea mucenicească a lui Antipa din Pergam „martorul Meu cel credincios care a fost ucis la voi“ (Apocalipsă 2, 13); revărsându-se prin moartea lui Nabot, a pruncilor ucişi de Irod, a bogatului căruia i-a rodit ţarina, mai înainte de noaptea ieşirii sufletului său, şi a săracului Lazăr dus de îngeri în sânul lui Avraam şi a bogatului ajuns în chinuri, din Pilda Mântuitorului; în marea de lumină şi foc a Eshatologiei universale, când „stihiile de istov vor arde“ şi va fi un „cer nou şi un pământ nou“ în care locuieşte dreptatea.

Eshatologia particulară este precum Nunta Fiului de Împărat, iar Eshatologia universală va fi precum Pilda celor zece fecioare. Eshatologia particulară este precum drumul spre Emaus, iar eshatologia universală va fi precum Arătarea lui Hristos Cel Înviat în mijlocul sfinţilor Săi ucenici şi Apostoli din Ierusalim, după Cina din Emaus. Eshatologia particulară este precum jertfa bineprimită a lui Abel, pentru cei ce se mântuiesc, şi precum jertfa neprimită a lui Cain, pentru cei ce se osândesc; iar Eshatologia universală este precum potopul pentru cei de-a stânga şi revelaţia curcubeului legământului pentru cei de-a dreapta. Eshatologia particulară este precum Teofania primită de Patriarhul Avraam la stejarul Mamvri, iar Eshatologia universală este precum nimicirea locuitorilor celor „de-a stânga“, din cetatea Sodoma şi Gomora, cu foc şi cu pucioasă, şi izbăvirea minunată a Dreptului Lot. Eshatologia particulară este precum scara cerului de la Betel, iar Eshatologia universală este precum trecerea Patriarhului Iacob prin „vadul Iabocului“, după întâmpinarea de către îngerii lui Dumnezeu la Mahanaim şi despărţirea celor aflaţi împreună cu el în două tabere. Eshatologia particulară este precum revelaţia lui Dumnezeu din rugul aprins, înaintea lui Moise singur, iar Eshatologia universală este precum pogorârea lui Dumnezeu pe Muntele Sinai în nor gros, printre tunete, fulgere şi trâmbiţe, înaintea întregului popor cutremurat al lui Israel. Eshatologia particulară este precum aruncarea Sfântului Apostol Petru în valurile Tiberiadei şi înotul lui spre ţărmul unde-l aştepta Hristos Cel Înviat în dimineaţa Arătării, iar Eshatologia universală va fi precum Pogorârea Duhului Sfânt la Rusalii, sub chip de limbi de foc, peste Sfinţii ucenici şi Apostoli ai Mântuitorului şi înaintea aleşilor reprezentanţi din patrusprezece neamuri, aflaţi în Ierusalim de Cincizecime, şi va însemna Pogorârea cetăţii sfinte a Noului Ierusalim din cer, de la Dumnezeu.

„Iar cine n-a fost aflat scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iezerul de foc…“

Eshatologia particulară este învierea fiului văduvei din Nain sau a fiicei lui Iair sau a lui Lazăr din Betania, pe când eshatologia universală va însemna învierea câmpului plin cu oase omeneşti din vedenia Sfântului Proroc Iezechiel. Eshatologia particulară este revelaţia de pe drumul Damascului, iar eshatologia universală va fi precum revelaţia „Celui Vechi de zile“, când „Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise“, din cartea Prorocului Daniel. Eshatologia particulară, pentru sfinţi, este precum răpirea Sfântului Apostol Pavel la al treilea cer şi precum revelaţia primită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în insula Patmos, iar Eshatologia universală va fi precum cele scrise în Apocalipsă, când „cărţile au fost deschise şi o altă carte a fost deschisă, care este Cartea Vieţii, şi morţii au fost judecaţi după cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor... iar cine n-a fost aflat scris în Cartea Vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc“.

Eshatologia particulară, judecata particulară, este precum suirea smeritului vameş la templu, cu rugăciunea „Doamne Iisuse...“; iar Eshatologia universală este precum Predica Mântuitorului de pe Muntele Fericirilor şi săturarea mulţimilor în pustie cu cinci pâini şi doi peşti, pentru veşnicie. Eshatologia particulară este precum Arătarea Mântuitorului Hristos în dimineaţa Învierii înaintea Sfintei Maria Magdalena şi la opt zile după Înviere înaintea Sfântului Apostol Toma, iar Eshatologia universală va fi precum tainica Arătare a Mântuitorului Hristos Cel Înviat înaintea celor „mai mult de cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit“.

Prin urmare, între eshatologia particulară şi Eshatologia universală nu „s-a întărit prăpastie mare“, căci trecând cu toţii, rând pe rând, prin eshatologia particulară, ne vom întâlni întru Eshatologia universală, „a cărei Împărăţie nu va avea sfârşit“.