Îngerii, vestitori ai voii Domnului

Prima vestire a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos a fost făcută de sfinții îngeri. Sfintele puteri cerești au fost prezente la diferite momente din viața și activitatea Mântuitorului Iisus Hristos, descoperind că sunt duhuri slujitoare, care transmit voia și mesajul lui Dumnezeu. Îngerii au un loc aparte și în edificarea Bisericii creștine în lume. Ei contribuie decisiv la răspândirea credinței în Mântuitorul Iisus Hristos Înviat. Despre specificul slujirii și misiunii lor aflăm din relatările Sfintei Scripturi legate de Învierea Domnului.

Dacă ar fi să le însumăm, ar fi în total patru apariții diferite ale îngerilor în dimineața Învierii Domnului. Din motive care țin de scopul care a stat în spatele redactării Evangheliei lor, Evangheliștii au ales să consemneze câte una din aceste apariții. Matei scrie despre „Un înger”, a cărui înfăţişare era ca „Fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada” (Matei 28, 3). Un cutremur mare pregătește venirea lui. Răsturnând piatra mormântului, el „şedea deasupra ei” (v. 2). Marcu vorbește simplu de un tânăr, în interiorul mormântului, „şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb” (Marcu 16, 5). Luca ne spune că, ajungând femeile mironosițe la mormânt, „doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare” (Luca 24, 4). La fel și Ioan: „Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse Trupul lui Iisus” (Ioan 20, 12). Toate aceste relatări, deși par diferite, ilustrează un adevăr fundamental al credinței noastre: ridicarea miraculoasă a lui Hristos din morți, Învierea Sa. Mai au în comun mărturisirea îngerilor că ceea ce s‑a întâmplat cu El nu este din lumea aceasta, ci este de la Dumnezeu. Epifania îngerilor ne arată că Hristos nu mai este de acum în ordinea lucrurilor din lumea aceasta, ci El este plin de slava lui Dumnezeu, care a inundat și firea umană. Prezența îngerilor și mărturia lor ne descoperă calitatea lui Hristos de Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, cu prerogative și demnități care ilustrează desăvârșirea slujirii Lui.

Rege și profet

Evanghelistul Matei Îl prezintă pe Iisus ca fiind Regele lui Israel. „Unde este regele Iudeilor, Cel ce S‑a născut?”, întreabă magii de la Răsărit (Matei 2, 2). De aceea, în consecvență cu regalitatea lui Hristos, îngerul de la mormântul Domnului pare să semene cu un herald imperial, cu un emisar cu putere multă care: a făcut cutremur mare cu coborârea lui, a aruncat piatra cea grea, de frica lui „S‑au cutremurat cei ce păzeau şi s‑au făcut ca morţi” (28, 4). Îngerul din redactarea Evanghelistului Matei stă pe piatra mormântului ca pe un tron, iar pământul este așternutul picioarelor lui. El dă instrucțiuni sigure femeilor mi­ro­nosițe: „nu vă temeţi”; „veniţi de vedeţi”; „și degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui”; „Îl veţi vedea”; „iată v‑am spus vouă” (cf. v. 5‑7).

Evanghelistul Marcu le prezintă pe femeile mironosițe într‑un dinamism, într‑o continuă trebăluire. Ele sunt ocupate să cumpere miresme pentru ungerea ritualică a Trupului Domnului, iar dis‑de‑dimineață, pe când se îndreptau spre mormânt, „ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?” (Marcu 16, 3). Dar, ridicând ochii, au văzut piatra mormântului dată deoparte, „și intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s‑au spăimântat” (v. 5). Îngerul de la Marcu le întâmpină cu un salut mai familiar: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L‑au pus” (v. 6). El se aseamănă profeților și învățătorilor vechi‑tes­tamentari, care încearcă să insufle femeilor curajul și credința în Dumnezeu. El este familiar și are mai puțin aspectul unui herald care comandă și cere ceva imperativ. Mesajul lui are caracterul unei predici concentrate: (1) El întărește sufletul - Nu vă înspăimântaţi!; (2) Aduce cunoștință minții - A înviat! Nu este aici.; (3) El instruiește în mod practic - Iată locul unde L‑au pus. Îngerul din redactarea lui Marcu ne prezintă o lecție de convertire concentrată. El încearcă să insufle credință, nădejde, curaj și entuziasm misionar în inimile femeilor mironosițe.

Vedem cum cele două redactări, mateeană și marcană, accentuează două aspecte ale lucrării sfinților îngeri. Sunt îmbinate în mod armonios puterea sau demnitatea imperială a îngerilor, ca trimiși sau emisari plini de putere ai lui Dumnezeu, cu caracterul lor profetic‑în­vățătoresc, de misionari ai credinței.

Îngerii, slujitorii Învierii Cuvântului

Evanghelistul Luca ne dă aproape aceleași detalii. Femeile au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră (Luca 24, 1). La fel, găsesc piatra răsturnată, și, intrând în mormânt, nu găsesc Trupul Domnului. Fiind nedumerite, zice evanghelistul, în fața lor au stat doi bărbați în veșminte strălucitoare.

După acest moment, redactarea lucană se desparte de consemnările primilor doi evan­gheliști, prezentând închinarea femeilor către îngeri: „înfricoşându‑se ele şi plecându‑şi feţele la pământ” (v. 5). În continuare, mesajul îngerilor este diferit și arată o altă perspectivă: „De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci S‑a sculat. Aduceţi‑vă aminte cum v‑a vorbit, fiind încă în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze” (Luca 24, 5‑7). Mesajul îngerilor are un pronunțat caracter anamnetic, adică de aducere aminte a învățăturii lui Hristos către ucenici, o actualizare a Evangheliei în contextul dat. Dacă mai adăugăm și gestul de închinare al femeilor, putem vedea aici că îngerii îndeplinesc o slujire preoțească, liturgică. Ei primesc închinare și apoi, ca niște preoți, vestesc Evanghelia lui Hristos, aduc aminte de cuvintele Domnului. În acest context vedem și un act de prefacere interioară a femeilor, care, primind slujirea îngerilor, devin la rândul lor cunoscătoare ale Evangheliei, pentru că ni se spune: „Şi ele şi‑au adus aminte de cuvântul Lui” (24, 8). Se observă în aceste rânduri caracterul bisericesc‑comunitar al redactării lucane. Îngerii sunt cel puțin doi, iar femeile devin binevestitoare la rândul lor pentru cei unsprezece Apostoli. Parcă se vede încă din acest moment comunitatea Bisericii creștine în formare, rolul preoților fiind ocupat prima dată de cei doi îngeri de la mormânt.

În ultima Evanghelie, după Sfântul Apostol Ioan, observăm că rolul îngerilor de la mormânt este de a conduce la descoperirea lui Hristos Înviat. După ce Maria Magdalena vede piatra ridicată de la ușa mormântului, ea vestește Apostolilor Petru și Ioan lipsa Trupului Domnului Hristos. Aceștia vin și constată mormântul gol, giulgiurile și mahrama care a acoperit capul lui Hristos. Arătarea îngerilor nu are loc cu cei doi Apostoli, ci, după ce aceștia părăsesc mormântul gol, o vedem pe Maria Magdalena plângând în deznădejde. Atunci, s‑a aplecat spre mormânt „și a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse Trupul lui Iisus” (Ioan 20, 12). Această imagine seamănă foarte mult cu Chivotul Legii din Vechiul Testament, care avea pe el doi îngeri și era considerat cel mai sfânt obiect al evreilor. Prin analogie, cel mai sfânt loc al creș­tinilor este mormântul gol al Domnului Iisus Hristos Înviat. În continuare, această revelație mistică a sfințeniei o conduce pe Maria Magdalena la întâlnirea cu Hristos Însuși. Confundându‑l cu grădinarul, îi zice: „Doamne, dacă Tu L‑ai luat, spune‑mi unde L‑ai pus şi eu Îl voi ridica” (20, 15). Vocea Domnului și chemarea Sa către ea o fac pe Maria să descopere că în fața ei era Hristos Înviat. În acest moment are loc și o revelație a naturii Trupului lui Hristos Înviat: „Nu te atinge de Mine, căci încă nu M‑am suit la Tatăl Meu”. Trupul lui Hristos, deplin spiritualizat și transparent harului Duhului Sfânt, nu mai făcea parte din lumea aceasta. Înțelegem că, din acest moment, comuniunea cu Hristos, Domnul Înviat, se face prin calea unirii mistice sau duhovnicești. Prezența lui Hristos în mijlocul Bisericii nu mai este una fizică, exterioară, ci una duhovnicească, tainică.

Din aceste redactări ale Evangheliilor vedem complexitatea slujirii îngerilor și a misiunii lor în lume. Ei au prefațat începutul văzut al Bisericii creștine și sunt cei care veghează la mersul ei în istorie. Îngerii pot avea numeroase slujiri, multe neștiute și neluate în seamă de noi. Ei au misiunea și rolul lor, iar noi suntem chemați să îi cinstim prin cântări de laudă, să le cerem ajutorul prin rugăciuni smerite și să ascultăm de ei ca de niște emisari puternici ai voii lui Dumnezeu, profeți‑învățători, slujitori și sfințitori, povățuitori duhov­nicești.