Pornind de la cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că „fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care lucrează în lume ca să ridice și să vindece pe cei răniți
Înţelepciune biblică: Visele omului
"Căci din mulţimea grijilor se nasc visele şi deşertăciunile din prea multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu!" (Ecclesiastul 5, 6)
În psihologie se arată că visul din timpul somnului se desfăşoară numai la nivelul inconştientului şi este o formă a imaginaţiei, deoarece în vis apar imagini noi, prin transformări ale unor date din experienţa personală. Dar sunt şi vise care pot simboliza ceva sau pot prevesti o anumită întâmplare. Dumnezeu "vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii" (Iov 33, 15) anumitor creştini care sunt vrednici de acest tip de vis.
În Vechiul Testament, vedem că Dumnezeu a descoperit de multe ori voia Sa proorocilor, prin vise.
Iacov a visat "o scară sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării" (Facere 28, 12-13). Iosif a avut două vise, pentru care fraţii lui au vrut să-l omoare, dar nu au reuşit şi l-au vândut unor ismaeliţi cu care Iosif a ajuns în Egipt; acolo, când era în temniţă, Iosif a tâlcuit visele celor doi dregători ai lui Faraon, cărora le-a spus: "Oare tâlcuirile nu sunt ele de la Dumnezeu? Spuneţi-mi dar visele voastre!" (Facerea 40, 8). Apoi, Iosif a tâlcuit şi cele două vise ale lui Faraon, dar înainte de a i le tâlcui, i-a spus smerit lui Faraon: "Nu eu, ci Dumnezeu va da răspuns pentru liniştirea lui Faraon" (Facerea 41, 16). Profetul Daniel "putea să tâlcuiască vedeniile şi visele" (Daniel 1, 17), căci prin rugăciune către Dumnezeu a reuşit să tâlcuiască visele lui Nabucodonosor, regele Babilonului, iar însuşi "Daniel a visat un vis, şi vedeniile pe care le-a avut când era culcat în patul lui îl înfricoşară" (Daniel 7, 1).
În Noul Testament, lui Iosif, logodnicul Maicii Domnului, "îngerul Domnului i s-a arătat în vis" (Matei 1, 20), spunându-i să nu se teamă să o ia la el pe logodnica sa, Preasfânta Fecioară Maria. Dumnezeu trimite uneori şi avertizări prin vis; magii de la răsărit, după ce s-au închinat Pruncului Hristos şi I-au dat darurile, "luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor" (Matei 2, 12). Cu ajutorul viselor, Dumnezeu a călăuzit Sfânta Familie şi a scăpat-o de furia lui Irod, astfel că, după plecarea magilor, îngerul Domnului s-a arătat "în vis lui Iosif" (Matei 2, 13), spunându-i să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să fugă în Egipt. După ce a murit Irod, "îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt" (Matei 2, 19), îndemnându-l să-L ia pe Hristos şi pe Preasfânta Fecioară Maria şi să meargă în pământul lui Israel, ceea ce s-a şi întâmplat, dar "luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii" (Matei 2, 22), în oraşul Nazaret, deoarece în Iudeea domnea fiul lui Irod, iar Iosif s-a temut să meargă acolo. Când Hristos a fost adus la judecată în faţa lui Pilat, soţia acestuia "i-a trimis acest cuvânt: nimic să nu-I faci Dreptului aceluia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El" (Matei 27, 19).
Dumnezeu este "împotriva proorocilor care spun visuri mincinoase" (Ieremia 23, 32); anumite vise pot fi de la cel rău "că pe mulţi i-au înşelat visele" (Isus Sirah 34, 7), iar unele dintre ele nu au un sens anume, pot să apară şi în urma întâmplărilor zilnice sau a îngrijorărilor, pentru că "visurile vin din multele griji" (Eccl. 5, 2), altele pot fi efectul dorinţelor omului, căci "cel flămând visează că mănâncă" (Isaia 29, 8). Oamenii trebuie să se roage Domnului, pentru a nu fi înşelaţi de vise false şi a nu avea coşmaruri, după cum se plângea Iov: "Tu mă spăimântezi cu vise şi mă îngrozeşti cu năluciri" (Iov 7, 14).
Dumnezeu spune că va veni vremea când "vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri visuri vor visa iar tinerii voştri vedenii vor vedea" (Ioil 3, 1).