Învăţătura de credinţă ortodoxă

Prin învăţătura de credinţă ortodoxă înţelegem dreapta mărturie creştină care cuprinde Revelaţia divină descoperită lumii prin Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Învăţătura de credinţă cuprinde tot tezaurul dogmatic al gândirii ortodoxe din istoria Bisericii. Învăţătura de credinţă este a Bisericii şi „lămureşte şi apără adevărul dumnezeiesc, ferind în acelaşi timp de greşeli pe cei care-l primesc”, după cum ne învaţă părinţii profesori Isidor Todoran şi Ioan Zăgrean în manualul lor de teologie dogmatică, care arată şi scopul acesteia: „Învăţătura cea dreaptă, fără a schimba nimic din conţinutul ei, are în vedere progresul spiritual al credincioşilor, oferindu-le ajutor de înaintare pe calea de­săvârşirii” (Teologie dogmatică, manual pentru seminarii, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991, pagina 12). De aceea este foarte important ca ortodoxul de astăzi să cunoască învăţătura de credinţă a Bisericii din care face parte prin Taina Sfântului Botez.

În acest sens, Cartea de Învăţătură Creştină Ortodoxă publicată la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române din Bucureşti în anul 1978 la pagina 10 ne spune că „avem datoria să cunoaştem” învăţătura de credinţă ortodoxă pentru că „ne-a dat-o Dumnezeu Însuşi prin Fiul Său întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos”, care „ne-a adus învăţătura dumnezeiască, despre care Însuşi mărturiseşte: Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis (Ioan 7, 16) şi a propovăduit-o în vremea cât a locuit între oameni. După El, Sfinţii Apostoli şi urmaşii lor au răspândit această învăţătură până la marginile lumii cunoscute atunci, iar iubitorii de Dumnezeu au îmbrăţişat-o cu adâncă şi curată evla­vie”.

Învăţătura de credinţă pe care o avem noi astăzi a fost formulată dogmatic în cadrul sinoadelor ecumenice din primul mileniu al istoriei creştine. Forma sintetică a învăţăturii de credinţă este Simbolul Credinţei sau Crezul, alcătuit la primele două sinoade ecumenice de la Niceea din anul 325 şi Constantinopol din anul 381. În Simbolul Credinţei noi afirmăm credinţa noastră în Preasfânta Treime şi mărturisim: Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiito­rul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut; Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat; Şi a înviat a treia zi, după Scripturi; Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui; Şi iarăși va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică; Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor; Aştept învierea morţilor; Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.