Învingători și învinși în războiul nevăzut

Starea zilelor noastre a fost comparată cu una de război - și nu orice război, unul în care dușmanul este nevăzut, invizibil. Putem spune, auzind analizele, urmărind strategiile impuse, că tot ceea ce se petrece acum se înscrie între cele mai negre momente care au încercat omenirea.

Pentru om, în general, și pentru creștin, în particular, viața este văzută ca o continuă luptă. Lupta prin care caută să se înlăture toate piedicile și să depășească obstacolele care se ridică în calea împlinirii și devenirii sale, în calea care îl duce cât mai aproape de Dumnezeu - și care implică, prin răspunderea sa, destinul uman, civilizația însăși.

Impasul este mare, necunoscutele sunt multe. Mijloacele contracarării virusului ucigaș, sub forma prevenției, țin de fiecare dintre noi, reducându-se, astfel, tributul pe care l-am putea plăti. Având în vedere recomandările auto­rităților de profil - cheia biruinței nebiruite este la noi înșine.

Vrăjmașul nevăzut poate fi învins, dacă vom câștiga lupta cu noi înșine. În acest demers, în care stringența este maximă, prezentarea experiențelor spirituale nu poate fi decât bine-venită.

Scrierile Sfinților Părinți, prin profunzimea lor, conturează răspunsuri potrivite căutărilor și multor întrebări privind o posibilă rezolvare a stării existente. Cuvintele Domnului Iisus trebuie să-și găsească ecou în noi, în inimile și sufletele noastre, în mintea noastră, clar și profund, cu atât mai mult acum, când condiția umană se află în stare de vulnerabilitate.

Mântuitorul ne-a spus: Prive­gheați... (Matei 25, 13); în lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți; Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33), iar Sfântul Apostol Pavel ne avertizează spunând: Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă (I Corinteni 10, 12).

În situația dată, când eforturile medicale și umane sunt excepțio­nale, putem găsi o corespondenţă în cartea Războiul nevăzut; un punct de plecare în regruparea și reașezarea noastră pe făgașul normalității, în revenirea la autentica relație cu semenii și cu Dumnezeu.

Cartea a fost scrisă de Sfântul Nicodim Aghioritul și a cunoscut mare notorietate prin ediția Sfântului Teofan Zăvorâtul.

Antica sintagmă Cunoaște-te pe tine însuți este mai actuală ca oricând și aduce mai aproape de noi înțelesul cuvintelor Sfinților Pă­rinți, care spun că „nimeni nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu dacă nu s-a cunoscut mai întâi pe el însuși” sau „cel care și-a văzut păcatul este mai mare decât cel care i-a văzut pe îngeri” (Paul Evdokimov, Iubirea nebună a lui Dumnezeu, Editura Anastasia, p. 56). Aceleiași idei i se alătură cuvintele: Ia aminte de tine însuţi, ca nu cumva un cuvânt ascuns în inima ta să se prefacă în păcat. De la care pornind, Sfântul Vasile, în Omilia sa la această idee, spune că porunca de a lua aminte de tine însuți este folositoare și bolnavilor, dar foarte potrivită și celor sănătoși. Doctorii poruncesc celor bolnavi să ia aminte de ei înșiși și să nu neglijeze nimic din cele ce slujesc la vindecarea lor. Tot așa și Cuvântul, Doctorul sufletelor noastre, vindecă, cu acest mic ajutor, sufletul îmbolnăvit de păcat... Că mulți oameni, din pricina marii lor neluări aminte, suferă de boli grele, boli de nevindecat și nici aceia nu știu că sunt bolnavi (...), dar desăvârșește și pe cei sănătoși (Omilia a III-a la cuvintele Ia aminte la tine însuți. Părinți și Scriitori Bisericești, vol 17, pp. 368-369).

În lumina cunoașterii de sine găsim resursele potrivite pentru a rezista în fața încercărilor și necazurilor vieții, pentru a respinge atacurile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți oricât de agresivi, imprevizibili și greu de interceptat ar fi.

 Am fi crezut că până cu ceva timp în urmă noțiunea de război nevăzut poate să aparțină, cu precădere, spațiului vieții spirituale, fiind specifică ascetismului; mai ales pentru cei care se înscriu în lupta cu duhurile nevăzute, duș­mănoase și rele, care căutau să-l subjuge pe om păcatului și patimilor.

Făcând o paralelă cu ceea ce se întâmplă azi, cuprinsul cărții Războiul nevăzut este mai actual ca oricând și se înscrie pe linia marilor îndrumători duhovnicești, cum ar fi Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Ioan Scărarul. Nimic din ceea ce se petrece acum (parcă) nu este nou.

Omul are de dus acest război în permanență; este chemat să se găsească într-o stare continuă de alertă; mai ales pentru cel care este preocupat de armonizarea celor din afară cu cele dinlăuntrul ființei sale, a celor trupești cu cele spirituale.

Respirăm prezența Duhului atât timp cât punem pază pridvoarelor trupului nostru - și cele din afară, intrușii, nu pun în stăpânire pe cele dinlăuntru. Tot astfel, virusul ucigaș, atât cât este ținut la distanță și nu este lăsat să ne atingă, atât timp cât principalele organe ale simțurilor noastre sunt protejate și ferite, nu ne poate face rău.

Necazurile din viața omului sunt inevitabile, trebuie privite cu realism, nu cu defetism, pentru a le putea înlătura și a le desluși înțelesul, fiind multiple. Dumnezeu, Cel Care nu ne părăsește până în sfârșit, îngăduie asemenea situații în viața noastră pentru ca să nu ne dăm pe noi negrijii și trândăviei, ci să priveghem cu râvnă și cu atenție; ca să nu uităm că vrăjmașul este pururea gata de năvălire asupra noastră și să nu fim înconjurați pe neașteptate de vrăjmași și biruiți de patimi; ...ca să alergăm întotdeauna la Dumnezeu cerând și nădăjduind ajutor de la El; ca să învățăm să urâm din inimă patimile și vrăjmașii cei nevăzuți, care fără oboseală năvălesc asupra noastră, ...ca să ne îndemnăm mai cu dinadinsul toate poruncile lui Dumnezeu și să nu le călcăm nici pe cele mai mici... (Războiul nevăzut, Ediția Sfântului Teofan Zăvorâtul, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2013, p. 65).

Starea de așezare a vieții în raportul corect cu noi înșine, cu cei din jur și cu Dumnezeu constituie prezumția reușitei în canalizarea tuturor forțelor pentru a ne păstra curați și neatinși de ceea ce ar putea să vină asupra noastră.

Paza continuă a simțurilor este cuvântul de ordine azi, precum și îndemnul cărții Războiul nevăzut. Zăvorârea porților de acces al răului în noi constituie forma sigură pentru evitarea îmbolnăvirilor și, totodată, pentru păstrarea sănătății trupești și sufletești. Paza simțurilor aduce buna rânduială în viață; în caz contrar, nestăpânite, simțurile aduc poftă pentru plăceri, „iar în acela care încă nu s-a hotărât să nu i se supună ia naște păcatul, iar păcatul, săvârșindu-se, naște moartea (Iacov 1, 15), așa încât se împlinesc la aceasta cuvintele prorocești: s-a suit moartea prin ferestrele voastre (Ieremia 9, 21), adică prin simțiri, care sunt ferestrele sufletului pentru comunicarea cu lumea din afară (Războiul nevăzut, p. 87).

O precauție maximă care în plan spiritual se numește trezvie ne face să conștientizăm cu adevărat răul pentru a-l învinge, fără să deznădăjuim. Ocrotirea vieții, a sănătății noastre este condiționată de curăția trupului. Pe cât de importantă este curăția trupului pentru sănătate, pe atât de importantă este și curăția sufletului. Cuvintele Mântuitorului sunt clare când spune: Cine are urechi de auzit să audă (Luca 8, 13) și cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este tot curat. Și voi sunteți curați, însă nu toţi (Ioan 13, 10).

Mâinile curate au devenit un semn al sănătății noastre și al celor din jur, semnul faptei celei bune și al prezenței vindecătoare a lui Dumnezeu.