Legea veche cere dezlegare prin glasul lui Simeon

La 40 de zile de la Naştere, Mântuitorul este adus în Templul din Ierusalim, în casa Tatălui Său, aşa cum avea să-l denumească la vârsta de 12 ani, când îi uimea pe cărturarii iudeilor cu înţelepciunea sa. Pruncul Iisus este adus de braţele Maicii Sale şi este întâmpinat de dreptul Simeon şi de proorociţa Ana, care văd în copil pe Mesia, pe Cel mult aşteptat.

Ei, care trăiseră cu credincioşie în făgăduinţele lui Dumnezeu, acoperiţi de ani, spre sfârşitul vieţii, sunt înştiinţaţi de Duhul lui Dumnezeu să vadă zorii unei noi Împărăţii, în care blestemul morţii şi al stricăciunii avea să fie îndepărtat. Neascultarea lui Adam avea să fie ridicată de acest Prunc. Dreptul Simeon şi proorociţa Ana sunt chipurile lui Adam şi Evei, sunt chipurile tuturor bărbaţilor şi femeilor care au trăit în credinţă şi au aşteptat un Mântuitor, iar prin ochii lor neliniştea şi aşteptarea de veacuri şi-au găsit odihna. Mântuitorul Se supune de bunăvoie prescripţiilor Legii Vechiului Teastament, Se face ascultător legilor lui Moise. La apa Iordanului, Iisus îi spune Botezătorului, care era nedumerit de fapta botezului: "Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea", şi Se lasă botezat de Ioan. Pentru Biserică, Botezul, cât şi aducerea Domnului la templu sunt acte ale mântuirii noastre, sunt momente din iconomia lui Dumnezeu. Ridicarea naturii umane s-a făcut în Persoana lui Hristos treptat. În planul lui Dumnezeu, natura umană nu a fost ridicată dintr-odată din exterior, ci Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, Şi-a asumat condiţia omului, cu afectele sau rănile provocate de neascultarea şi păcatele tuturor oamenilor. Hristos a arătat în Sine modul de vieţuire desăvârşit şi dumnezeiesc: "Învăţaţi-vă de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihna sufletelor voastre". În alt loc spune că nu a venit să strice legea şi proorocii, ci să împlinească: "N-am venit să stric, ci să împlinesc", adică să desăvârşească ceea ce era neputincios, să aducă partea care lipsea şi să întregească o realitate.

Dreptul Simeon este chipul celor care cred

Oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au aşteptat şi s-au bucurat de venirea Mântuitorului. Unul dintre aceştia a fost Simeon, despre care Sfânta Scriptură spune că era drept şi temător de Dumnezeu, aştepta mântuirea lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu era peste el. Dumnezeu făgăduise lui Simeon că nu va muri până ce nu va vedea pe Pruncul Hristos, şi din îndemnul lui Dumnezeu a venit la Templu, când părinţii L-au adus pe Prunc, ca să facă cele după legea veche. El L-a primit în braţele sale, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: "Acum, slobozeşte pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, că văzură ochii mei, mântuirea ta pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului tău Israel". Pentru Sfântul Evanghelist Luca, dreptul Simeon este reprezentantul iudaismului autentic, care a recunoscut în Hristos pe Mesia. Deşi toate neamurile sunt chemate la făgăduinţele lui Dumnezeu, după cum spune şi Simeon în această frumoasă rugăciune, moştenirea lui Israel la Împărăţia lui Dumnezeu nu va fi ştearsă. Sfântul Luca va arăta în Faptele Apostolilor că Biserica se va constitui ca o realitate mântuitoare, fundamentată pe temelia celor doisprezece Apostoli, fii ai lui Israel, dar începători ai Noului Israel, ai adunării celor care cred în Fiul lui Dumnezeu. Bătrâneţea lui Simeon semnifică şi învechirea legii iudaice, care prin cuvintele bătrânului cere să fie slobozită: "Acum slobozeşte", în raportare cu pruncia Fiului lui Dumnezeu, care semnifică începutul unei noi etape, unui nou legământ, al harului şi al Duhului Sfânt.

Moştenirea Vechiului Testament în Biserică

Mântuitorul va spune că trupul nu foloseşte la nimic, ci Duhul dă viaţă, iar Sfântul Pavel va spune că litera ucide, iar duhul ne face liberi. Legea vechi-testamentară şi-a găsit finalitatea în Hristos, litera şi prescripţiile ei nu mai sunt valabile, şi ea în întregime a fost împlinită şi înnoită în Hristos. Cu toate acestea, praznicul Întâmpinării Domnului ne arată că Hristos S-a supus legii, ne arată că El a fost recunoscut şi slăvit de cei care nu au abandonat vocaţia poporului ales, specifică în rândul celorlalte popoare. Hristos a predicat de multe ori în Templul din Ierusalim, iar în Faptele Apostolilor vedem că viaţa primei comunităţi a celor care credeau şi formau Biserica se desfăşura şi în jurul Templului din Ierusalim. Comunitatea primilor creştini a fost formată din iudei, iar cei care au vestit cuvântul Evangheliei şi au fost martori ai lui Hristos, în Iudeea, Samaria şi până la marginile pământului, conform mandatului încredinţat de Hristos, au fost Apostolii şi ucenicii evrei. Sfântul Apostol Pavel, atunci când predica Evanghelia mântuirii într-un oraş, se îndrepta prima dată spre sinagogă. La Sinodul Apostolic de la Ierusalim, relatat în capitolul 15 din cartea Faptele Apostolilor, s-a hotărât ca cei care cred şi sunt creştini, chiar şi dintre păgâni, să păzească porunci care erau de sute de ani păstrate de poporul ales, şi care au fost date prin dreptul Noe: "Să se ferească de întinările idolilor şi de desfrâu şi de animale sugrumate şi de sânge". În rânduiala Bisericii se fac slujbe de curăţire pentru femeia lăuză, la naştere, la opt zile şi la patruzeci de zile, la fel cum se făcea şi în Vechiul Testament. Tot la 40 de zile pruncul este Botezat şi îmbisericit.

Darul profetic s-a continuat

Dreptul Simeon şi proorociţa Ana sunt printre ultimii reprezentanţi ai legii vechi, ultimii care mai aveau duhul profetic. Simeon când ia Pruncul în braţe spune că El va fi spre căderea şi ridicarea multora din Ierusalim şi prin El se vor vădi inimile oamenilor. Simeon arată că misiunea lui Hristos va aduce sabie în sânul iudaismului, pentru că mulţi L-au primit şi au devenit ucenici şi apoi membri ai Bisericii, iar mulţi s-au smintit şi s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Hristos a descoperit că inima poporului ales, în ciuda legii vechi pe care o respectau în literă, nu era aproape de Dumnezeu. Profetismul Vechiului Testament s-a încheiat cu Sfântul Ioan Botezătorul, dar odată cu Cincizecimea are loc o aşa-numită liberalizare a duhului profetic, care nu va mai fi o calitate numai a unor oameni aleşi, ci toţi creştinii vor fi profeţi. Sfântul Apostol Petru astfel interpretează evenimentul Cincizecimii, prin cuvintele profetului Ioil, care zice: "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa". Între harismele Bisericii creştine Sfântul Apostol Pavel include şi duhul profetic: "Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor".