Martorii Învierii

Imnografia Penticostarului sintetizează relatările evanghelice legate de femeile purtătoare de mir care vin în prima zi a săptămânii la mormântul Domnului: „Mironosiţele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu grăbire ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău; şi auzind cuvintele îngerului, semne dătătoare de bucurie Apostolilor au vestit: că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viaţă veşnică şi mare milă”.

Pentru lumea creştină, ele sunt „binevestitoarele Învierii lui Hristos”, după cuvântul Sfântului Nicolae Velimirovici. El precizează că Mironosiţele primesc „vestea uimitoare a Învierii Domnului” de la „îngerul lui Dumnezeu cel cu chip de fulger” ce „se îngrijește mai întâi să le liniștească”, pentru că „erau cuprinse de teamă și spaimă. Mesagerul ceresc a rostit în chipul cel mai simplu vestea cutremurătoare ce a fost auzită vreodată în istoria omenirii. A înviat! Nu este aici”. Aflând că Hristos a înviat, la îndemnul solului ceresc, merg şi vestesc această mare bucurie Apostolilor. Pentru aceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur le numeşte „Apostolii Apostolilor”.

Cântările Duminicii Mironosiţelor ne vorbesc despre întâlnirea lor cu îngerul: „Mironosiţelor femei, pentru ce aţi venit la mormânt? Pentru ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? A înviat Domnul, îndrăzniţi!, strigă îngerul”. De asemenea, despre teama şi mirarea lor, imnurile liturgice consemnează: „Cu frică au venit femeile la mormânt, sârguindu-se să ungă cu miresme trupul Tău şi, negăsindu-l, se mirau între ele, necunoscând Învierea. Dar un înger a stat înaintea lor şi le-a zis: A înviat Hristos, dăruindu-ne nouă mare milă”.

Femeile Mironosiţe sunt numite de Sinaxar „martorii nemincinoşi şi cei dintâi ai Învierii”. Tot din acest text aflăm că ele sunt femeile purtătoare de miruri de mare preţ care s-au dus să ungă trupul Mântuitorului în ziua Învierii Sale din morţi. Rândurile de sinaxar menţionează că Biserica le prăznuieşte în duminica ce urmează celei în care am văzut încredinţarea Sfântului Apostol Toma, „pe acestea, ca pe cele care au propovăduit Învierea, şi au adus multe mărturii pentru credinţa noastră, întru încredinţarea şi dovedirea lămurită a Învierii lui Hristos, ca pe unele care au văzut cele dintâi pe Hristos înviat din morţi şi au propovăduit tuturor învăţătura cea mântuitoare şi au petrecut viaţa întru Hristos, în cel mai înalt chip şi precum se cuvenea unor femei, care au fost uceniţe ale lui Hristos”.

Anul acesta, Duminica a treia după Paşti (a Mironosiţelor) coincide cu ziua de cinstire a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, care împreună cu Femeile Mironosiţe a fost alături de Mântuitorul nostru Iisus Hristos până la moartea Sa pe Cruce. După Învierea Domnului, în urma vestei pline de bucurie adusă de Maria Magdalena, alături de Sfântul Apostol Petru aleargă la locul unde a fost îngropat Hristos şi găsesc mormântul gol.

În Evanghelia Sfântului Ioan, redactată sub inspiraţia Duhului Sfânt, acest episod biblic este prezentat astfel: „Iar în ziua întâi a săptămânii (duminică), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt. Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus. Deci, au ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care sosise întâi la mormânt şi a văzut şi a crezut” (Ioan 20,1-8). „Celălalt ucenic” este Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, cel care oferă o mărturie directă a ceea ce a văzut când a ajuns la mormântul Domnului.

Din textul biblic de mai sus aflăm că era „întuneric” când Maria Magdalena a venit la mormânt şi, văzând „piatra ridicată”, merge „la ucenicii cei mai înflăcărați, la Petru și la Ioan” (după cum îi numeşte Sinaxarul din Sfânta și Marea Duminică a Paștilor), şi le vesteşte Învierea. Ei aleargă la mormânt, afară fiind întuneric, şi văd în el „giulgiurile puse jos”, iar „mahrama, care fusese pe capul Lui (a Domnului Hristos), nu era împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc”.

Cum au putut vedea aceste lucruri dacă afară era întuneric, iar mormântul nu era luminat? Tradiţia ierusalimiteană consideră că datorită Sfintei Lumini Apostolii au putut vedea în mormântul gol al Domnului Hristos înviat. Adică, mormântul era plin de Sfânta Lumină izvorâtă din minunea Învierii. Această Lumină ce le-a oferit posibilitatea Sfinţilor Apostoli să vadă în mormântul Domnului se coboară în fiecare an în Sâmbăta Mare la Ierusalim în locul de unde a înviat Hristos, Biserica Sfântului Mormânt.

În fiecare an, această Lumină Sfântă este adusă şi în ţara noastră. Anul acesta, la primirea Sfintei Lumini în Catedrala Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus: „Această Lumină este, în primul rând, un dar al lui Hristos pentru cei care cred în El, Îl iubesc și Îl caută. Această Lumină Îl reprezintă pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Care este «Lumina lumii» și Care ne încredințează prin aceasta de Învierea Sa din morți, în mod anticipat. De asemenea, această Lumină este un simbol al comuniunii lui Dumnezeu cu oamenii și a oamenilor cu Dumnezeu”.

Bucuria adusă lumii de Lumina Învierii lui Hristos şi mărturisită de Femeile Mironosiţe şi Sfinţii Apostoli să se sălăşluiască în inimile noastre, pentru a cânta alături de imnograful inspirat: „Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat... slavă Ţie!”