Naşterea lui Hristos şi jertfa pruncilor din Betleem

Evenimentele biblice legate de Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos sunt cinstite de Biserică în primul rând în ziua de 25 decembrie, dar şi în zilele următoare, până la Odovania sărbătorii din data de 31 decembrie. Astfel, conform aghiografiei, în data de 26 decembrie a fost consemnată Fuga în Egipt, iar astăzi, în 29 decembrie, uciderea pruncilor din Betleem.

Pentru a descoperi sensul acestor cinstiri este important să urmărim firul evenimentelor legate de Naşterea Domnului, care ne ajută să înţelegem de ce în acest răstimp de 7 zile a praznicului luminos al Crăciunului Biserica a rânduit consemnarea unor fapte petrecute într-o perioadă de timp mai mare.

Pe baza Sfintelor Evanghelii şi a Tradiţiei, sinaxarele din această perioadă ne prezintă istoria Naşterii Domnului şi a evenimentelor legate de venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu în chip de Prunc Sfânt. Din aceste izvoare sfinte ştim că Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a născut în timpul primului împărat roman, Octavian Augustus, pe când în Ţara Sfântă era rege Irod Idumeul, în localitatea Betleem din Iudeea.

Primul imperator al Romei a dat un decret imperial prin care a dispus organizarea de recenzări ale populaţiei în provinciile imperiului. Ţara Sfântă, guvernată atunci, prin bunăvoinţa romanilor, de Irod, era în zona administrată de legatul Siriei, Quirinus. Urmând dispoziţia împăratului, acesta organizează recenzarea populaţiei din toate teritoriile din subordinea sa, inclusiv Palestina. Toţi au fost obligaţi să meargă în cetatea de origine a neamului din care făceau parte. Cetatea neamului davidic era Betleemul, de aceea Dreptul Iosif şi Sfânta Fecioară Maria, fiind descendenţi ai marelui rege David, sunt nevoiţi să plece din Nazaretul Galileei, să se înscrie în această mică localitate din Iudeea. Ajungând Dreptul Iosif şi Sfânta Fecioară Maria în Betleem, nu au găsit un loc pentru găzduire. De aceea au fost nevoiţi să se refugieze într-o peşteră de lângă Betleem ce servea ca staul pentru animale.

În această peşteră de lângă Betleem S-a născut Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Acest loc sfânt pentru noi creştinii se află astăzi sub Biserica Naşterii Domnului din Betleem, zidită în secolul 4 de Sfânta Împărăteasă Elena. Vestea Naşterii lui Hristos este adusă de îngeri păstorilor care stăteau pe câmp de strajă la turmele lor, care vin să se închine „Pruncului înfăşat, culcat în iesle” (Luca 2, 12), devenind primii vestitori ai mesajului îngeresc că în cetatea lui David, Betleem, S-a născut „Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 11).

Următorul moment biblic surprins de sinaxare este venirea magilor la Pruncul Sfânt. După Naşterea minunată a Domnului în peştera din Betleem ajung la Ierusalim trei magi din Răsărit. Ei au fost călăuziţi în Ţara Sfântă de o stea care „nu mergea ca celelalte stele de la Răsărit la Apus, ci de la miazăzi la miazănoapte, cunoscând că această stea arată naşterea unui împărat” (Sinaxar). Ajunşi la Ierusalim, steaua pe care au urmat-o nu au mai văzut-o şi de aceea ei întreabă: „Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2, 2). Irod, auzind întrebarea lor, „s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el” (Matei 2, 3).

De la arhierei şi cărturari Irod află că în Betleem trebuie să Se nască Mesia. Îi cheamă în ascuns pe magi pentru a afla timpul când a apărut steaua şi îi trimite în Betleem pentru a cerceta despre Prunc şi apoi să vină să-i spună şi lui pentru a merge să se închine. Planul ascuns al lui Irod era să-L omoare pe Prunc la fel cum a făcut cu toţi pe care i-a simţit ca o ameninţare la tronul său, inclusiv pe cei din familia lui. Cum pleacă din Ierusalim, magilor li se arată steaua şi-i călăuzeşte în locul unde era Pruncul Sfânt din oraşul Betleem. Ei se închină Pruncului Sfânt şi-I aduc daruri regale: aur, tămâie şi smirnă. Primind înştiinţare în vis, pleacă pe altă cale în ţara lor.

În acest timp, Dreptul Iosif, în vis, are parte de o nouă anghelofanie, în care este anunţat de intenţia criminală a lui Irod şi îndrumat să plece în Egipt alături de Sfânta Fecioară Maria şi Pruncul Sfânt. Fără să piardă timp, Dreptul Iosif împlineşte porunca divină şi pleacă în Egipt pentru a salva viaţa Pruncului Sfânt. Aflând că magii au plecat pe alt drum în ţara lor şi nu au venit la el să-i ofere informaţii despre Prunc, „s-a mâniat foarte şi, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2, 16).

Acest masacru pe care-l face Irod în Betleem este menţionat de Biserică în data de 29 decembrie, când îi cinstim pe aceşti prunci nevinovaţi ucişi din nebunia iubirii de putere a unui tiran „fără de lege”.

Evanghelia după Matei precizează: „Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia prorocul: «Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt»” (Matei 2, 17-18). În Betleem se afla mormântul Rahelei, soţia patriarhului biblic Iacov şi mama lui Iosif şi Veniamin. Rama era o localitate din teritoriul seminţiei iudaice a lui Veniamin. Prin aceasta „pare că Rahela se ridică pentru a se tângui dimpreună cu maicile tinerelor victime ucise pentru Hristos şi în locul lui Hristos, preînchipuiri şi cununi ale mucenicilor” (Ieromonah Macarie Simonopetritul, Sinaxarul-Vieţile Sfinţilor, volumul IV, luna decembrie).

După cum menţionează Sinaxarul, în zadar s-a ostenit Irod să caute pentru a omorî pe Pruncul Iisus, deoarece în nebunia lui nu a înţeles „că omul nu poate împiedica voia lui Dumnezeu”.

Nu după mult timp de la acest groaznic masacru făcut de Irod în Betleem a venit şi sfârşitul acestui tiran, care a murit în chinuri, fiind răpus de o boală necruţătoare. Aflând de la înger de moartea lui Irod, Dreptul Iosif îi ia pe Sfânta Fecioară Maria şi pe Pruncul Sfânt şi se întorc în Ţara Sfântă: „Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileei. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că Nazarinean Se va chema” (Matei 2, 21-23).

Toate aceste evenimente pe care le cinstim în zilele Crăciunului sunt sintetizate de imnografie astfel: „În Betleem la Împăratul Cel ce S-a născut, magii de la Răsărit cu daruri au venit, călăuziţi fiind prin stea, din înălţime; dar Irod s-a tulburat şi i-a secerat pe prunci ca pe nişte grâu, temându-se că stăpânirea lui va cădea curând”.

Pentru noi sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este momentul din an când cinstim venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu şi ne manifestăm această mare bucurie prin frumoasele noastre colinde româneşti şi prin participarea la sfintele slujbe în biserici şi mănăstiri.