Pacea Împărăției lui Dumnezeu, darul pentru lume al lui Hristos Cel înviat

Hristos a înviat! Este salutul de bucurie al creştinilor care vestesc lumii cel mai important eveniment din istoria creaţiei, Învierea lui Hristos, prin care a fost biruită puterea morţii şi a fost adusă pacea Sa dumnezeiască în lume.

Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui” (Romani 6, 9). Învingând moartea şi împărăţia ei, Hristos prin învierea Sa deschide porţile raiului închise de păcatul lui Adam şi ne dăruieşte viaţa veşnică. De aceea acum cântăm: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur în cuvântul pascal ne spune să nu ne temem de moarte pentru că „ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea”, iar prin Învierea Lui „viaţa stăpâneşte” şi „nici un mort nu este în groapă”, deoarece El „sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut”.

Hristos este Cel care prin învierea Sa dăruieşte viaţă, dar nu una trecătoare, ci veşnică. Prin păcatul lui Adam neamul omenesc a cunoscut moartea, iar prin învierea lui Hristos lumea a primit bucuria veşniciei din Împărăţia lui Dumnezeu. Pentru aceasta Penticostarul ne cheamă „să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos”; „că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat” şi să mărturisim: „Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă”.

La trei zile după moartea pe Cruce şi îngropare, Domnul nostru Iisus Hristos a înviat şi S-a arătat ucenicilor spunându-le: „Pace vouă!”. Acesta este primul mesaj de bucurie pe care-l împărtăşeşte Domnul Înviat apostolilor Săi. Le oferă pacea pe care El a adus-o în lume prin Învierea Sa. Pacea este un dar al lui Hristos Înviat (Efeseni 2, 17) şi rod al Duhului Sfânt care aduce viaţă (Romani 8, 6).

Sfântul Ioan din Kronstadt spune că ucenicilor „Domnul le-a dat pacea Sa dumnezeiască, ca pe cel mai de preț bun pentru sufletele lor: pacea cu Dumnezeu, pacea cu ei înșiși și cu aproapele”. Această pace trebuie să ne cuprindă şi pe noi în aceste zile de bucurie pascală şi să ne călăuzească existenţa în această lume trecătoare, pentru a ne învrednici de viaţa cea netrecătoare din Împărăţia cerurilor.

În Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor la Vecernie (a doua înviere) se citeşte Evanghelia în care ne este prezentată întâlnirea dintre Domnul Hristos şi apostoli din seara Duminicii Învierii Sale. Din primul verset al acestei pericope evanghelice, Sfântul Apostol Ioan relatează: „Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!” (Ioan 20, 19).

Despre salutul Mântuitorului adresat ucenicilor, Pace vouă, Sfântul Chiril al Alexandriei în Comentariul său la Evanghelia după Ioan scrie: „El salută pe Sfinţii ucenici cu cuvintele Pace vouă , însemnând că El Însuşi este pacea”. Iar traducătorul în limba română al Comentariului la Evanghelia după Ioan a marelui alexandrin, părintele Dumitru Stăniloae, explică în notele sale: „Pacea deplină, iubirea deplină sunt ale Persoanei supreme, ale lui Dumnezeu. De aceea, ea era implicată, ca pace afirmată, în iubirea simţită, în cuvântul rostit. Dar o persoană e pace, iubire, cuvânt nu numai pentru sine, ci şi în relaţia cu altă persoană, dar mai ales cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om pentru oameni, spre a fi aceasta pentru ei, spre a fi dătător de pace, de iubire, de cuvânt”.

Sfântul Chiril al Alexandriei introduce în comentariul său legat de cuvintele Domnului „Pace vouă” un text din epistolele Sfântului Apostol Pavel: „Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus” (Filipeni 4, 7). Arhiepiscopul scrie că Apostolul Neamurilor „spune că pacea lui Hristos mai presus de minte nu e alta decât Duhul Lui, de Care, dacă se împărtăşeşte cineva, se umple de tot binele”. Părintele Dumitru Stăniloae explică comentariul Sfântului Chiril din perspectiva înţelegerii dogmatice a comuniunii de iubire a Persoanelor Prea­sfintei Treimi: „Duhul Sfânt este Duhul comuniunii. Căci El trebuie cugetat ca Cel ce Se mişcă între Tatăl şi Fiul, întreţinând iubirea între Ei. În Duhul Sfânt Se întâlnesc, Se trăiesc Unul pe Altul. De la Tatăl Duhul purcede ca să Se odihnească peste Fiul, ca bucurie a Tatălui, şi să umple pe Fiul de bucurie ce o arată Tatălui. De aceea Duhul de Fiu, plin de bucuria de Tatăl, ni Se dă şi nouă de Fiul făcut Om. Iar unde este bucuria unuia de altul, este cea mai adâncă pace”.

Salutul pe care-L adresează Domnul nostru Iisus Hristos apostolilor „Pace vouă” se înscrie şi în tradiţia iudaică. Pacea era văzută de Vechiul Testament ca un dar al lui Dumnezeu: „Doamne, revarsă pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai făcut!” (Isaia 26, 12). Este şi o consecinţă a celor care respectă legământul pe care l-au făcut faţă de Dumnezeu: „Munţii pot să se mute din loc şi colinele să se clatine, dar milostivirea Mea nu se va depărta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va zdruncina, zice Domnul, Care are milă de tine” (Isaia 54, 10).

Mântuitorul în Noul Testament este prezentat drept Cel ce aduce pacea în lume, iar Sfântul Apostol Pavel scrie efesenilor că Hristos este personificarea păcii: „Căci El este pacea noastră” (Efeseni 2, 14). El îi îndeamnă, în timpul activităţii Sale mesianice, pe ucenici să fie „făcători de pace” (Matei 5, 9) şi martori ai păcii în lume: „Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei acesteia. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi” (Luca 10, 5-6).

Pacea poate fi dobândită prin descoperirea Sfintei Evanghelii, adică a veștii celei bune ce aduce pacea pe pământ. Şi mai ales a mesajului de binecuvântare pe care ni-L transmite Domnul astăzi în ziua Învierii Lui: Pace vouă! El ne oferă pacea pe care ne-a adus-o slăvita Sa Înviere. Sfântul Siluan Athonitul ne spune că o primim dacă o cerem de la Dumnezeu, „iar Domnul o dă celui ce cere; și când primim, trebuie cu sfințenie să o păzim și să o înmulțim”.

Mai ales în timpurile complicate pe care le trăim trebuie să înţelegem profunzimea salutului lui Hristos Înviat: Pace vouă! El ne arată că sărbătoarea pascală pentru creştini este una a păcii şi a bucuriei biruinţei vieţii asupra morţii. Ea este, după cum o numeşte Episcopul Vasile Coman, „sărbătoarea vieţii”, iar „solia ei dintâi este pacea”; de aceea, „ca oameni ai credinţei în înviere şi în viaţa veşnică, suntem datori să ne silim din toate puterile noastre să apărăm pacea, să fim vestitorii şi împlinitorii ei, precum Însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru a fost”.

Ascultând cuvântul Domnului Hristos adresat apostolilor „Pace vouă!” trebuie să înţelegem că suntem chemaţi să trăim în pacea pe care ne-a adus-o Învierea Lui şi astfel descoperim importanţa mărturisirii noastre pascale: Hristos a înviat!