Pelerinajul, între înţelepciunea veacului şi evlavia către sfinţii vindecători

De aproape două veacuri şi jumătate, ziua de 27 octombrie este pentru români momentul anual când îl sărbătorim pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui sfinte moaşte se află în Catedrala Patriarhală de pe Colina Bucuriei. Ziua de cinstire a Cuviosului este marcată şi de pelerinajul pe care-l fac creştinii ortodocşi la sfintele lui moaşte.

În general, pelerinajul începe cu câteva zile înainte de sărbătoarea din data de 27 octombrie. Anul acesta, începe astăzi, 21 octombrie, şi ţine timp de o săptămână. Este al doilea an când se desfăşoară în condiţii speciale din cauza pandemiei în care ne aflăm.

Zilele de cinstire dedicate Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou se desfăşoară în Bucureşti de mai bine de două secole, arătând dragostea creştinilor pentru Ocrotitorul Capitalei. Încă din anul 1774, când moaştele Cuviosului au fost aduse la Catedrala din Dealul Mitropoliei, sfântul a fost grabnic-ajutător pentru toţi cei care i-au cerut ajutorul, după cum spunea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul său de învăţătură de la sărbătoarea Cuviosului de anul trecut: „De atunci și până acum, moaștele sale au fost pavăză, scut, izvor de bucurie și de pace, de mângâiere și de binecuvântare pentru locuitorii orașului și pentru toți cei care au venit să-l cinstească”.

Prezenţa sfintelor sale moaşte în Bucureşti a transformat capitala noastră într-un important centru de pelerinaj. În fiecare an, mii de credincioşi urcă Colina Bucuriei pentru se închina la sfintele lui moaşte. Evlavia faţă de Cuviosul Dimitrie pe care o arătăm în fiecare an la sfârşit de octombrie este rezultatul ajutorului pe care creştinii noştri l-au primit prin intermediul sfântului. Acest lucru se întâmplă pentru că, după cum scria părintele profesor Petre David, suntem încrezători „că lacrimile vărsate la moaştele sale, răbdarea şi pelerinajul sărutării mâinii sale sfinte, actele de credinţă, pornite din sinceritate şi pocăinţă, nu vor fi trecute cu vederea, ci, împreună cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii, se va ruga Făcătorului a toate să ne păzească sufletele de patimi şi moarte...”

În acelaşi timp, pelerinajul la Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou este şi modalitatea omului modern de a se întâlni cu sacrul. Astfel, creştinii îşi arată aspiraţia primită prin botez de a ajunge la sfinţenie. Pentru ortodox însuşirea fundamentală a existenţei sale este întâlnirea cu sfinţenia. De aceea, prezenţa în număr mare a creştinilor la sărbătoarea Cuviosului Ocrotitor al Bucureştilor este tocmai răspunsul  la chemarea către sfinţenie pe care am primit-o odată cu Taina Botezului. În viaţa şi personalitatea Cuviosului Dimitrie întâlnim sfântul care se roagă Bunului Dumnezeu pentru noi mai ales acum în clipe de grea încercare pandemică. În aceste zile de pelerinaj închinate lui se vădesc cuvintele de laudă: „Unde au prisosit smerenia şi nerăutatea, acolo şi lucrarea darului dumnezeiesc s-a revărsat din belşug, că aflându-ţi inima curată, Cuvioase Părinte, Dumnezeu S-a închipuit întru tine, săvârşind fapte pe care înţelepciunea veacului acestuia nu poate să le împlinească”.

A fi pelerin înseamnă să-L cauţi pe Dumnezeu. Îl găseşti pe Bunul Dumnezeu acolo unde sunt cei ce au primit de la El darul sfinţeniei. De aceea, întâlnirea cu sfinţii este întâlnirea cu Dătătorul sfinţeniei, Dumnezeul nostru Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de-o fiinţă şi nedespărţită. Şi aceasta deoarece „pelerinajul este căutarea sfințeniei care nu are izvorul în lumea aceasta, ci-n Dumnezeu și Unul Sfânt”. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne învaţă: „Când omul se decide să meargă să se întâlnească cu sfinții lui, să sărute icoana și moaștele lor, el deja a fost chemat tainic de Dumnezeu, iar când se pune în mișcare și merge spre locurile în care au viețuit sfinții sau unde se află moaștele, se întâlnește cu Dumnezeu”. Pentru toate acestea „pelerinajul este o călătorie sfântă”.

O asemenea călătorie trebuie să facem şi noi în aceste zile de pelerinaj prilejuite de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Scopul pelerinajului nostru trebuie să fie sfinţenia. Întâlnindu-ne cu Sfântul Dimitrie şi cu ceilalţi sfinţi ale căror cinstite moaşte sunt scoase la închinare, ne întâlnim cu Hristos prin Care toţi suntem chemaţi la sfinţenie.

Sfinţii sunt pildă de smerită urmare a lui Hristos. Viaţa lor plină de sfinţenie este un dreptar duhovnicesc pentru creştinii din toate timpurile. Pentru toate aceste lucruri mulţi creştini devin pelerini în aceste zile şi vin spre aleea Patriarhiei să-l cinstească pe Cuviosul Dimitrie, pe care în aceste zile îl lăudăm rostind: „Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de mulțumiri aducem ție noi, nevrednicii; și ca cel ce ești minunat și preamilostiv, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile ca să cântăm ție: bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!”

Având credinţa că prin rugăciunile lui Bunul Dumnezeu Se milostiveşte şi ne ajută în vremuri de grele încercări cum sunt cele pe care le trăim, să intensificăm mai ales în acest timp al pelerinajului dedicat lui citirea Acatistului său şi să-i cerem: „O, preacuvioase părinte, purtătorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugăciune de la noi acum, izbăvește din toată nevoia și scapă din chinul ce va să fie pe toți cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!”

Citind Acatistul Cuviosului Dimitrie, vom descoperi că el este „doctor iscusit al bolnavilor și grabnic-ascultător al celor ce se roagă”. El este cel care mijlocește la Dumnezeu să înceteze toată boala cea vătămătoare și este risipitor a multor feluri de boli. Cuviosul Dimitrie este tămăduirea cea dorită a trupurilor noastre. Se ştie că în ultimele două veacuri, în vreme de molimă, creştinii au alergat la Sfântul Dimitrie cel Nou şi i-au cerut ajutorul. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în aceşti ani de pandemie.