Poate fi considerat Ioan Botezătorul teolog al Bisericii?

Botezătorul Ioan, proroc al Legii Vechi și sfânt marcant al creștinismului, este cinstit de Biserică în mai multe zile din cursul anului. Duminică, 29 august, pomenim prin post și meditație moartea sa violentă. El este cunoscut în rândul credincioșilor mai mult pentru felul său de viață auster, îmbrăcat în păr de cămilă și mâncând lăcuste sălbatice, încât a primit denumirea de „înger în trup”. Dar îl putem vedea pe Ioan și cu alți ochi, ca un teolog și învățător al Bisericii, cel puțin în egală măsură cu Petru sau cu Ioan Evanghelistul? 

Nașterea Botezătorului Ioan a fost vestită părinților săi, Zaharia și Elisabeta, de îngerul lui Dumnezeu, episod asemănător cu buna vestire a Arhanghelului Gavriil către Născătoarea de Dumnezeu. Faptul că venirea pe lume a Botezătorului și cea a Mântuitorului sunt vestite de un înger trimite la statutul lor special de proroci-învățători. Să ne amintim că și Domnul Hristos a fost numit proroc în timpul activității Sale publice (Luca 7, 16). Deci, în privința genealogiei lui, vedem că Ioan este în egală măsură preot și proroc, adică slujitor al Dumnezeului Celui Preaînalt și vestitor sau propovăduitor al Acestuia.

Identitatea dintre Hristos și Împărăția cerurilor

Când Ioan propovăduia: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 3, 2), nu se referea la o realitate abstractă, ci la ivirea unei persoane care să întrupeze în sine semnele acestei împărății. El Îl indica pe Hristos Dumnezeu. Când Ioan Îi trimite vorbă lui Iisus și Îl întreabă: „Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?” (Matei 11, 3), Hristos îi răspunde: „Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi: Orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte” (vv. 4-5). Domnul îi prezintă lui Ioan semnele Împărăției cerurilor pe care o vestise și el, dar nu spune despre Sine că este Cel așteptat. Îl lasă pe Ioan să înțeleagă acest lucru. Până la urmă, Hristos era Cel care făcea aceste minuni în popor, după cum ne prezintă succint narativul evanghelic: „Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca” (Matei 4, 23-24). Mântuitorul îi transmite lui Ioan că Împărăția și El erau aceeași realitate. De aceea, după ce ucenicii lui Ioan pleacă, Domnul rostește cunoscuta eulogie despre Botezător (Matei cap. 11). Îl numește cel mai mare om născut din femeie, dar adaugă: „Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el” (v. 11). Pentru ascultătorii lui Hristos, punctul central era Împărăția lui Dumnezeu, Persoana Sa divino-umană. Rolul lui Ioan de Înaintemergător al Domnului în istorie se încheiase. Hristos face același lucru și cu rudele Sale când I se spune că acestea doreau să vorbească cu El, să Îl întrerupă chiar și pentru un moment de la misiunea Sa: „Cine sunt mama Mea şi fraţii Mei? Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea”. În ambele cazuri, Hristos nu Se leapădă de Ioan, de mama Sa și de rudele Sale, ci stabilește ierarhia preocupărilor omului: căutarea lui Dumnezeu și a Împărăției Sale trebuie să fie pe primul loc.

„Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis...”

Vestirea Domnului de către Înaintemergător nu se face brusc, ci Botezătorul urmează un crescendo în descoperirea lui Mesia. El pregătește poporul prin botezul pocăinței, apoi le spune că Cel pe care Îl va indica el și pe care Îl așteaptă, Mesia, este mai mare decât el, și Acestuia nu este vrednic să Îi dezlege sau să Îi ducă încălțămintea. Evanghelistul Ioan redă în capitolul 1 confruntarea Botezătorului cu preoții și leviții care îi solicitau să își descopere identitatea: „Cine eşti tu?” Ioan le răspunde răspicat că nu este Hristos. Dar aceia continuă: „Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi?” Iar Ioan le răspunde cu o citare din Isaia prorocul: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Îndreptaţi calea Domnului”. Deși Ioan spune despre sine că nu e proroc, el mărturisește că a fost ales de Dumnezeu să Îl arate lumii pe Hristos: „Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt”. Misiunea Botezătorului era să Îl indice lumii pe Hristos. Și face acest lucru prin câteva elemente. Botezul său spre iertarea păcatelor este un simbol sau o imagine a botezului adevărat al lui Hristos, cu Duh Sfânt și cu foc. Ioan arată astfel superioritatea Celui care vine după el. De asemenea, spune că Acela a fost mai înainte de a fi el, trimițând la faptul că Mesia era om, dar și Dumnezeu veșnic. De asemenea, Îl numește pe Hristos Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatul lumii (Ioan 1, 29), însemnând lucrarea răscumpărătoare a Mântuitorului pentru păcatele lumii. Deși botează un om, Ioan spune că Cel care vine după el este Judecătorul lumii: „A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins” (Luca 3, 17), prerogativ care Îi aparține lui Dumnezeu.

Climaxul descoperirii lui Mesia de către Ioan este la Botezul de la Iordan, unde el are viziunea Sfintei Treimi: Fiul în apele Iordanului, glasul Tatălui Care Îl prezintă pe Acesta ca Fiul Său și Duhul Sfânt asemenea unui porumbel coborându-Se peste El (Matei cap. 3).

Botezătorul era icoana vie a Celui care a venit după el

Când Hristos îi întreabă pe ucenici, „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?”, ei au zis: „Unii, Ioan Botezătorul, alţii, Ilie, alţii, Ieremia sau unul dintre proroci” (Matei 16, 13-14). Acest lucru arată că în persoana Botezătorului unii L-au văzut oglindindu-Se pe Mesia, Domnul Hristos Însuși. Acest proces ține foarte mult de misiunea Înaintemergătorului, care trebuia să Îl facă cunoscut lumii pe Hristos nu numai prin cuvinte și prin gesturi, ci prin însăşi viața lui. Botezătorul se smerește atât de mult și își asumă misiunea la care este chemat, încât Hristos devine total transparent în El. În același fel, și Pavel Apostolul spune: „Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2, 20), iar în alt loc, „Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni, 2, 16). Sunt și unele elemente care punctează o anumită discontinuitate. Hristos nu a continuat practica botezului pocăinței al lui Ioan. Chiar sunt indicii că refuză expres acest lucru și orice act care ar semăna cu un botez. La scăldătoarea Vitezda (Ioan cap. 5), Hristos îl vindecă pe slăbănog prin puterea cuvântului Său, nu folosește apa care îi era la îndemână. Singura dată când folosește apa la o minune este când îl vindecă pe orbul din naștere, și atunci, într-un mod indirect, prin ungerea ochilor lui cu tină făcută din saliva Sa, și trimițându-l la scăldătoarea Siloamului (Ioan cap. 9). Dar Hristos nu îl spală El Însuși, ci orbul singur se curățește. Ioan Botezătorul îi îndemna pe evrei să trăiască corect și virtuos, fiecare la locul său de muncă sau în îndeletnicirea Sa. Hristos cere ucenicilor Săi să Îl urmeze necondiționat, să își lase casă și familie pentru El și Evanghelia Sa („Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu mergi de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu” - Luca 9, 60).

Viața și activitatea Botezătorului sunt bogății teologice pentru Biserică, aproape inepuizabile. Mereu se găsesc noi lumini care să ne arate importanța Înaintemergătorului pentru istoria mântuirii. Biserica a reținut esențialul concretizat în Icoana Deisis, unde Botezătorul mijlocește împreună cu Maica Domnului înaintea Arhiereului Hristos așezat pe tron. Și aici, vedem că Ioan este o imagine sau o icoană a Mântuitorului, pentru că despre Hristos Domnul se spune că este mijlocitor înaintea lui Dumnezeu Tatăl pentru lume („Căci Unul este Dumnezeu, Unul este şi mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus” - 1 Timotei 2, 5), așa cum Ioan este mijlocitor înaintea Fiului pentru cei care se roagă Lui.