Postul Crăciunului, timp de sporire în evlavie și dărnicie

La jumătatea lunii noiembrie, în a 15-a zi, a început Postul care ne pregăteşte pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. Acest post nu este foarte aspru, având pe parcursul său mai multe dezlegări la peşte. Este o perioadă duhovnicească ce ne pregăteşte pentru ziua marii bucurii adusă lumii de Naşterea lui Hristos.

Postul există de când omul a apărut în istoria creaţiei, prin porunca pe care primii oameni au primit-o în Rai: „A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” (Facerea 2, 16-17)

Nepăzind porunca postului, omul a pierdut Raiul. Creştinul, urmând modelul lui Hristos, Care a postit înainte de a ne vesti Evanghelia 40 de zile (Matei 4, 1-2 ), postind merge pe drumul spre mântuire, adică spre Rai.

Modul de postire în Biserica Ortodoxă, după învăţătura Sfinţilor Părinţi, constă în înfrânarea trupului de la anumite mâncăruri şi primenirea duhovnicească a sufletului. În timpul postului este foarte important să ne aplecăm mai mult asupra celor duhovniceşti şi mai ales asupra desăvârşirii noastre spirituale.

Postul trebuie ţinut prin înfrânare de la mâncare şi băutură, de la gânduri şi fapte rele, pentru ca toate puterile noastre trupeşti şi sufleteşti să le punem în slujba desăvârşirii duhovniceşti în acest timp al creşterii noastre spirituale.

În Biserica Ortodoxă avem posturi de o zi: miercurea şi vinerea, în fiecare săptămână, şi alte trei zile speciale din cursul anului bisericesc: Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie; Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 29 august şi Ajunul Bobotezei, la 5 ianuarie; precum şi posturi de mai multe zile: Postul Sfintelor Paşti, Postul Naşterii Domnului, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. 

40 de zile

Postul Naşterii Domnului a început duminică, 15 noiembrie, şi ţine până la 24 decembrie inclusiv, care este o zi de post aspru. Părintele profesor Ene Branişte vorbind despre postul aspru din 24 decembrie ne spune: „Ziua de Ajun a Crăciunului este o zi de post mai aspru decât în celelalte zile. Se ajunează până la ceasul al 9-lea (ora 15:00), când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului Sfântului Proroc Daniel și al celor trei tineri din Babilon. În unele zone se ajunează până la răsăritul luceafărului de seară, care ne amintește de steaua ce a vestit magilor Nașterea Mântuitorului. Această ajunare amintește, de asemenea, de postul ținut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, primeau Botezul creștin și apoi prima împărtășire la Liturghia săvârșită atunci în acest scop”.

Timpul duhovnicesc al Postului Crăciunului ţine 40 de zile şi aminteşte de postul drepţilor din Vechiul Testament, care L-au aşteptat pe Mesia să vină în lume, iar acum noi retrăim alături de ei această aşteptare, pentru că şi noi ne pregătim pentru ziua Naşterii lui Mesia, care pentru noi este sărbătoarea Crăciunului. De aceea în timpul acestui post îi sărbătorim pe mulţi din drepţii Vechiului Testament care au vestit venirea în lume a lui Hristos: Sfinţii Proroci Naum (1 decembrie),  Avacum (2 decembrie), Sofronie (3 decembrie ), Agheu (16 decembrie) şi Daniel (17 decembrie ).

Perioada de 40 de zile a Postului Crăciunului a fost stabilită definitiv în anul 1166, la Sinodul de la Constantinopol, ținut sub președinția Patriarhului Ecumenic Luca Hrisoverghi. Deci abia sunt 8 veacuri de când avem primele menţiuni ale acestui post. Primele consemnări le găsim în secolele 4 şi 5 la Fericitul Augustin şi la Episcopul Romei, Leon cel Mare. 

Timpul liturgic

 Postul de 40 de zile care ne pregăteşte pentru sărbătoarea Crăciunului aduce o intensificare a elementelor liturgice din viaţa noastră duhovnicească. Acum suntem îndemnaţi de Sfinţii Părinţi să intensificăm prezenţa noastră la slujbele Bisericii, mai precis să intensificăm viaţa noastră liturgică. De aceea este important să cunoaştem specificităţile liturgice care apar în acest post. Spre exemplu, cu Privegherea din seara zilei de 20 noiembrie în cinstea Intrării în biserică a Maicii Domnului (Vovidenia, 21 noiembrie), încep să fie cântate în biserică Catavasiile Naşterii Domnului. Prin aceste cântări intrăm în bucuria venirii în lume a Pruncului Sfânt, mai ales că aceste catavasii se cântă până la 30 decembrie, când se încheie sărbătoarea Naşterii Domnului (Odovania Praznicului).

În Ajunul Crăciunului avem slujba Ceasurilor Împărăteşti la care odinioară participa şi împăratul în Bizanţ, iar la noi domnitorii, care erau continuatori ai civilizaţiei şi spiritualităţii bizantine în Ţările Române. Tot în această zi avem şi Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia Crăciunului.

Acum avem şi rânduieli care conform Tipicului Mare prevăd unele aspecte legate de modul în care postim. Astfel, părintele arhimandrit Mihail Daniliuc ne oferă câteva informaţii importante pentru timpul Postului Crăciunului, când „se ajunează în zilele de luni, miercuri și vineri: consumăm fie legume, fie fructe, uscate ori fierte, dar fără untdelemn. Marțea și joia se pot mânca fierturi cu untdelemn, iar în fiecare sâmbătă și duminică, până în data de 20 decembrie, se dezleagă la pește și vin. Mai dezlegăm la pește în zilele de luni, marți și joi - numai la proslăvirea unui sfânt cu doxologie mare”. Zile cu dezlegare la peşte în Postul Naşterii Domnului din anul mântuirii 2020 sunt: 21, 22, 23, 28, 29, 30 noiembrie şi 3, 5, 6, 7, 12, 13 decembrie.

Încheiem textul de faţă printr-un îndemn de suflet al Preafericitului Părinte Patriarh: „Să ne rugăm lui Dumnezeu să devenim un Betleem sfințit, un loc în care să poată veni Mântuitorul Iisus Hristos sau întreaga Sfântă Treime prin harul Duhului Sfânt în inimile noastre, ca să devenim și noi, ca și Maica Domnului, biserică sfințită și rai cuvântător. Să ne ajute Hristos Domnul să înțelegem această perioadă de post nu ca pe o perioadă de opreliști sau de restricții, ci ca timp de sporire în evlavie și dărnicie. Păcatul lăcomiei ne face robi, dar rugăciunea unită cu milostenia ne face liberi. Când ne rugăm, ne unim cu Dumnezeu Cel necuprins și netrecător, primind în suflet pace și bucurie. Însă când folosim pătimaș lucrurile materiale, ne unim cu realități limitate și trecătoare, care limitează dorința spirituală a sufletului uman după iubire infinită și eternă. Postul adevărat este prilej de libertate duhovnicească: libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult prin rugăciune și libertatea de a-i iubi pe semenii noștri mai mult prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, mântuirea noastră și bucuria semenilor”.