Vorbind despre aspectele postului, ieromonahul Makarios Simonopetritul sublinia că acesta atrage restaurarea firii, fiind începutul pocăinţei. Căderea primilor oameni a însemnat o ruptură a postului, de aceea, această perioadă de curăţire a sufletului prin pocăinţă şi cerere a harului dumnezeiesc, exprimată în mod curent prin abstinenţă şi rugăciune smerită, este o reîntoarcere a omului în Rai, postul adevărat fiind acela care ridică mintea spre contemplaţia cerească.
Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că păcatul lui Adam nu a fost acela că a dorit să fie ca Dumnezeu, ci că a dorit să fie ca Dumnezeu fără Dumnezeu, rupând comuniunea de iubire cu El prin neascultare faţă de Dumnezeu. Ne aflăm într-o binecuvântată perioadă din cursul anului bisericesc, Postul Adormirii Maicii Domnului, timp sfânt al pregătirii sufletului şi trupului prin pocăinţă, rugăciune şi abstinenţă alimentară de la mâncare de origine animală, în vederea întăririi în credinţă, în înmulţirea faptelor bune şi iertării păcatelor prin Spovedanie mai deasă. Acest post a fost stabilit de Biserică pentru a ne reaminti de virtuţile şi darurile Sfintei Fecioare Maria, precum şi de postul cu care ea însăşi s-a pregătit înainte de trecerea sa din această viaţă. Totodată, Postul Sfintei Marii, cum mai este denumit în popor, îi pregăteşte pe credincioşi pentru cele trei mari sărbători din luna august: Schimbarea la Faţă (6 august), Adormirea Maicii Domnului (15 august) şi Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (29 august).
Întotdeauna postul a călăuzit viaţa creştinilor, astăzi fiind cu atât mai necesar de practicat de creştini, cu cât păcatul s-a înmulţit în lume. În multe medii sociale violenţa a luat locul blândeţii şi cumpătării, iar insolenţa, neruşinarea şi viciul au înlocuit bunul simţ, astfel încât asistăm la o răsturnare a valorilor şi a principiilor morale. Astăzi, cine ţine dietă este la modă, este „în rând cu lumea”, însă cine ţine post se trezeşte deodată în ochii multora retrograd şi învechit, blamat şi chiar desconsiderat. De aceea, după cum sublinia profesorul de Morală, Georgios Mantzaridis, duhul ascetic din Biserică trebuie redescoperit, în special în rândul tinerelor generaţii, pentru că întotdeauna acest duh este însoţit de iubirea faţă de semeni, iar iubirea implică grija soluţionării problemelor, atât la nivel personal, cât şi instituţional. Creştinii nu ar trebui să se lase conduşi de duhul lumii acesteia, de duhul epocii în care trăiesc pentru a-şi satisface în mod egoist unele nevoi de prisos. Duhului consumist din societate ar trebui să i se opună duhul ascetic colectiv, care nu este destinat doar mediului monahal, ci tuturor mădularelor Bisericii lui Hristos. Or, în această perspectivă se încadrează şi postul, cu majore implicaţii benefice, atât în viaţa spirituală, cât şi în cea pământească. De ce? Pentru că nu vorbim de o simplă dietă, de evitarea anumitor alimente, ci de o angajare a omului întreg, trup şi suflet, într-un urcuş duhovnicesc ce presupune deodată abstinenţă şi rugăciune, pocăinţă şi smerenie.
În „Didahia celor doisprezece Apostoli” postul este caracterizat drept „temelie a virtuţii”. Această însuşire a postului este cât se poate de întemeiată şi reală, mai ales dacă luăm în considerare faptul că postul cultivă smerenia, iar smerenia, în concepţia tuturor Părinţilor Bisericii, stă la baza a toată virtutea. De aceea, postul, ca şi rugăciunea, se adresează nu doar unei anumite categorii de credincioşi, sau unei anumite categorii de vârstă, ci tuturor creştinilor, fără excepţie.
Istoria Postului Adormirii Maicii Domnului
Originea Postului Adormirii Maicii Domnului a fost fixată în secolul al 5-lea, la Ierusalim, iar după aceasta, practica de a posti în cinstea Maicii Domnului s-a generalizat în tot Imperiul Bizantin. De fapt, era un lucru firesc acela de a se generaliza în Biserică o perioadă dedicată Maicii Domnului, în care creştinii să postească şi să se roage mai intens, deoarece în acest fel este exprimată concret evlavia Bisericii faţă de Fecioara Maria, cea din care S-a întrupat Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu şi S-a făcut Om pentru mântuirea noastră. Aşadar, postind în cinstea Maicii Domnului, o venerăm pe ea şi îi aducem slavă Fiului ei, Iisus Hristos Mântuitorul lumii.
La început, Postul Adormirii Maicii Domnului nu se ţinea peste tot la fel, însă, data şi durata lui au fost uniformizate în toată Ortodoxia în secolul al 12-lea când Patriarhul Ecumenic Luca Crysoverghi a hotărât în cadrul unui sinod local ţinut în anul 1166 la Constantinopol ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august). Postul Adormirii Maicii Domnului este un post mai aspru, care se ţine după rânduielile Postului Mare. Tipicul cel mare și învățătura pentru posturi din Ceaslovul Mare recomandă ca lunea, miercurea şi vinerea să ajunăm până la ceasul al 9-lea (ora 15:00), când se poate consuma mâncare uscată. Marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se dezleagă la untdelemn și vin.
De aceea, în această perioadă a Postului Adormirii Maicii Domnului este bine să ne înfrânăm poftele şi să intensificăm lupta împotriva patimilor, nu singuri, ci permanent cerând ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Sale Preacurate. Pentru că prin post vom conştientiza, pe de o parte, dependenţa noastră de lume şi implicit de Dumnezeu, iar pe de altă parte, că suntem stăpâni asupra lumii, dar robi ai Celui Preaînalt.
