Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Theologica Primenire spirituală în cântări, rugăciuni și colinde ce vestesc Nașterea Domnului

Primenire spirituală în cântări, rugăciuni și colinde ce vestesc Nașterea Domnului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Theologica
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 20 Dec, 2020

De duminică, ziua ­în care în Biserică este ­Înainte-prăznuirea ­Naşterii Domnului, ­pregustăm duhovniceşte din bucuria sărbătorii Crăciunului şi intensificăm postirea noastră pentru ca, prin Taina Spovedaniei, să ne ­curăţim de ­păcate şi ­să ne primenim casa sufletului pentru a-L primi pe Pruncul Iisus, Care se naşte în peştera Betleemului pentru ­mântuirea noastră.

Pentru românul ortodox, ziua Naşterii Domnului este un timp de bucurie, de rugăciune şi de meditaţie adâncă la evenimentul unic din istoria mântuirii neamului omenesc, petrecut în urmă cu două milenii, când Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om ca pe om să-l mântuiască. ­Deodată este şi un timp al colindelor, atunci când noi, creştinii, devenim prin cânt vestitorii ­Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Înainte-prăznuirea Naşterii Domnului 

În fiecare an, la 20 decembrie, Biserica Ortodoxă începe perioada de preserbare a Naşterii Domnului. Acest timp este rânduit de Biserică spre pregătirea spirituală a ortodocşilor pentru sărbătoarea Crăciunului. Este o perioadă liturgică de cinci zile care ne introduce în praznicul împărătesc al Naşterii Domnului, numită înainte-prăznuire, preserbare sau înainte-serbare. Acum, Biserica anticipează sărbătoarea Crăciunului, fapt ce se reflectă în viaţa liturgică prin slujbele din această perioadă de înainte-prăznuire. Rânduiala de a avea un timp mai îndelungat de serbare a marilor praznice împărăteşti datează din secolul al 4-lea, când Biserica a simţit nevoia de a dedica mai multe zile pentru sărbătorile mari din cursul anului.

În toată perioada de îna­inte-prăznuire a Naşterii Domnului, în rânduiala tipiconală a ­Bisericii, pe lângă slujba sfinţilor pomeniţi în cele cinci zile de preserbare, se adaugă cântări, rugăciuni şi lecturi legate de sărbătoarea Crăciunului, după cum arată părintele profesor Ene Branişte.

Începând cu ziua de 20 decembrie, pentru a marca preserbarea, se aşază în biserică icoana ­Naşterii Domnului, care rămâne spre ­cinstire până la încheierea sărbătorii Crăciunului, la ­odovania praznicului din data de 31 decembrie.

Ajunul Crăciunului 

Un timp minunat pentru creştinul ortodox român este Ajunul Crăciunului, când, prin frumoasele noastre colinde, vestim bucuria venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Această zi, 24 decembrie, este deosebită în Biserica Ortodoxă din punct de vedere ­liturgic. În biserici, în Ajunul ­Crăciunului, prin slujbele zilei, suntem introduşi în sărbătoarea Naşterii Domnului. Astfel, prin Sfânta Liturghie a Sfântului ­Vasile cel Mare, care se oficiază în această zi unită cu Vecernia Crăciunului, intrăm în bucuria acestui praznic împărătesc. Sfânta Liturghie din această zi este precedată de Ceasurile Împărăteşti, în care ne sunt puse înainte textele biblice care ne vorbesc despre ­Naşterea Domnului. Se numesc aşa pentru că odinioară participau la ele împăraţii din Bizanţ și, la noi, domnitorii din Ţara Românească şi Moldova.

Ajunul Crăciunului este ultima zi din Postul Naşterii Domnului și cea mai aspră din cele 40 de zile de post, care ne pregăteşte pentru sărbătoarea Crăciunului. După rânduiala ortodoxă, în această zi nu se consumă mâncăruri gătite cu untdelemn. Acum se ajunează până la ora 15:00 și apoi se ­obişnuieşte a se mânca grâu fiert amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului profetului ­Daniel şi al celor trei tineri din Babilon. Acest post aspru din ­Ajunul Crăciunului ne aminteşte de postul catehumenilor care ­primeau botezul în seara acestei zile.

În tradiţia noastră, în Ajunul Crăciunului, preotul, însoţit de cântăreţ şi precedat de copiii cu chiralesa, vine cu icoana Naşterii Domnului, cântând troparul sărbătorii: Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, ­Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie, vesteşte ca şi îngerii şi păstorii Naşterea ­Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Colindul sfânt şi bun al românilor  

În Ajunul Crăciunului trăim bucuria colindelor care ne aduc vestea angelică - în Betleemul Iudeii se naşte Hristos, Mesia Chip Luminos. Mai întâi colindă cei mici, în dimineaţa şi prânzul zilei de ajun, închipuindu-i pe îngeri, apoi, după-amiaza şi către seară, vin cei mai mari, tinerii şi chiar cei mai în vârstă, închipuindu-i pe păstorii din Betleem, aducându-ne vestea minunată a Naşterii Domnului Hristos.

Aceste colinde reprezintă pe scurt Colindul sfânt şi bun al românilor, care este o descriere sub forma cântului românesc a momentului Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, conform prezentării făcute de Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti Matei şi Luca. În ziua ajunului, românii preamăresc pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin colindele străbune moştenite din moşi-strămoşi. Prin ele, creştinul român aduce bucurie în case şi localităţi. În acelaşi timp, colindele sunt ecoul cântărilor bisericeşti în spaţiul popular românesc.

Prin ascultarea colindelor în Ajunul Crăciunului, în fiecare casă de creştin se sălăşluieşte bucuria adusă lumii de veste îngerească: „Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în ­iesle. Şi, deodată, s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“ (Luca 2, 10-14).

Sărbătoarea Naşterii Domnului 

Praznicul luminos al Crăciunului îl sărbătorim la 25 decembrie, ziua în care S-a născut Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători creştine, despre care părintele profesor Ene Branişte afirmă că, încă din secolul al 4-lea, era prăznuită cu mare solemnitate. În centrul sărbătorii Crăciunului stă Domnul nostru Iisus Hristos Care Se naște într-o peșteră sărăcăcioasă în Betleem, de aceea mărturisim adevărul că de Crăciun sărbătorim Nașterea Domnului. În ziua de Crăciun trăim faptele legate de Naşterea Domnului prin ascultarea Sfintelor Evanghelii și prin frumoasele noastre colinde românești.

În ziua Nașterii Domnului, Crăciunul, creștinul merge în casa Domnului, biserica, unde se întâlnește cu Mântuitorul Iisus Hristos, prezent în chip euharistic la Sfânta Liturghie, împăr­tă­șindu-se cu El prin Sfintele Taine, după ce mai înainte s-a pregătit prin post și spovedanie pentru a-L primi pe Hristos în peștera plină de lumină a sufletului său. Apoi, după Liturghie, creștinul continuă bucuria euharistică prin sărbătoare, pe care o trăiește alături de cei dragi în casa sa, ca o prelungire a luminii Betleemului adusă de Liturghia de Crăciun.

De Crăciun, la sfintele slujbe aflăm, în chip sintetic, semnificaţiile teologice ale acestei sărbători: „Astăzi în Betleem Se naşte din Fecioara. Astăzi Cel fără de început Se începe şi Cuvântul Se întrupează. Puterile cerurilor se bucură şi pământul cu oamenii se veseleşte; magii daruri aduc; păstorii minunea vestesc; iar noi neîncetat strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”.

Citeşte mai multe despre:   ­Înainte-prăznuirea ­Naşterii Domnului