Inteligența emoțională, factor cheie în educație și carieră

Modelul de inteligență emoțio­nală propus de Daniel Goleman, în lucrarea „Inteligența emo­țională” (1995), cuprinde cinci componente esențiale: autocu­noaștere, autoreglare, mo­tivație, empatie și abilități sociale, fiind aplicat în domenii precum edu­cație, afaceri și leadership. Studii recente au demonstrat că liderii educaționali cu un nivel ridicat de inteligență emoțională reu­șesc să gestioneze mai eficient echipele aflate în subordine, reducând conflictele și întreținând un climat pozitiv, astfel încât toate acestea au un impact pozitiv asupra rezultatelor elevilor și studenților, punând bazele cercetării și practicilor viitoare.

Conceptul de inteligență emoțională (IE) a apărut ca reacție la teoriile tradiționale despre inteligență, care se concentrau exclusiv pe coeficientul de inteligență (IQ). Începând cu anii 1960-1970, psihologul Howard Gardner a formulat teoria formelor multiple de inte­ligență (lingvistică, matematică, naturală, muzicală, spațială, kinestezică, intrapersonală, interpersonală), fiecare dintre acestea având anumite caracteristici mai mult sau mai puțin prezente la o anumită persoană. Conceptul de „inteligență emoțională” a fost introdus oficial de psihologii Peter Salovey și John Mayer, în 1990, definindu-l ca abilitatea de a percepe, a înțelege și a gestiona emoțiile proprii și ale celorlalți.

Jurnalistul, psihologul și autorul american Daniel Goleman este cel care, începând cu anul 1995, prin publicarea lucrării „Inteli­gența emoțională”, a extins teoria și a subliniat im­portanța acesteia pentru reușita personală și profesională, argumentând că poate fi mai importantă decât IQ-ul în determinarea reușitei într-un anumit context. Modelul său cuprinde cinci componente esențiale: auto­cu­noaștere, autoreglare, motivație, empatie și abilități sociale, fiind aplicat în domenii precum edu­cație, afaceri și leadership.

Rol în gestionarea relațiilor

„În vreme ce inteligența emoțio­nală determină potențialul nostru de a deprinde fundamentele stăpânirii de sine, competența noastră emo­țională arată cât de mult din acel potențial am acumulat sub forme ce se pot traduce în abilități aplicabile practic. Pentru a deveni experți într-o anume competență emoțională, precum serviciul cu clienții sau lucrul în echipă, este nevoie să dezvoltăm în substrat o abilitate din fundamentele IE, anume conștiința socială și administrarea relațiilor. Dar competențele emoționale reprezintă abilități dobândite: a avea conștiință socială sau îndemânare în administrarea relațiilor nu este o garanție a faptului că dețineți cunoștințele adiționale necesare pentru a face față eficient unui client sau pentru a soluționa un conflict. Aveți doar potențialul de a dobândi măiestrie în aceste competențe. Repet, abilitatea de bază a IE este necesară, dar nu și suficientă pentru o dovadă de o anume competență sau îndemânare în lucru”, explică Daniel Goleman.

În lucrarea amintită, autorul american subliniază faptul că IE este esențială în educație, atât pentru profesori, cât și pentru elevi. Cadrele didactice cu un nivel ridicat de IE reușesc să gestioneze mai bine stresul din clasă, întrețin o atmosferă pozitivă și încurajează învățarea, printr-o comunicare eficientă și empatică. În ceea ce-i privește pe elevi, aceștia pot învăța de la profesorii lor cum să-și dezvolte IE, care îi ajută să își controleze emoțiile, să colaboreze mai bine cu colegii și să își îmbunătățească performanțele academice.

Un aspect esențial al IE este empatia, adică abilitatea de a înțelege emoțiile altora și de a le răspunde adecvat. În mediul profesional, empatia joacă un rol crucial în crearea unor relații armonioase și în conducerea cu succes a echipelor. Studii de specialitate au demonstrat că o persoană care a învățat să-și dezvolte IE are o stare de sănătate fizică și mentală mai bună, iar relațiile interpersonale, performanțele academice și profesionale sunt pozitive. De aceea în prezent se vorbește despre IE ca fiind un factor esențial în adaptarea și succesul unei persoane în societatea modernă.

„Există foarte multe excepții la regula conform căreia IQ-ul determină succesul - de obicei, fiind mai multe excepții decât cazuri care se potrivesc cu regula. În cel mai fericit caz, IQ-ul contribuie cam cu 20% la factorii care determină reușita în viață, fapt care îi lasă pe ceilalți 80% pradă altor forțe. Eu sunt preocupat de aspectul acestor «alte caracteristici», respectiv de inteligența emoțională: capacitatea de a fi în stare să se motiveze și să persevereze în fața frustrărilor; de a-și stăpâni impulsurile și de a amâna satisfacțiile; de a-și regla stările de spirit și de a împiedica necazurile să-i întunece gândirea; de a fi stăruitor și de a spera. Spre deosebire de IQ, care are o istorie de aproape 100 de ani de cercetări aplicate pe sute de mii de oameni, inteligența emoțională este un concept nou. Nimeni nu poate spune exact în ce măsură variază de la o persoană la alta de-a lungul vieții. Dar, din datele existente, reiese că poate fi la fel de puternică și uneori chiar mai puternică decât IQ-ul, iar în măsura în care există mulți care susțin că IQ-ul nu poate fi schimbat prin experiență sau studii, eu am arătat în această lucrare că competențele emoționale de o importanță crucială pot fi dobândite și îmbunătățite pornind de la vârsta copilăriei - cu condiția să facem efortul să îi învățăm pe copii”, menționează Daniel Goleman.

Esențială pentru succesul elevilor și climat școlar pozitiv

Cercetări recente demonstrează prin studii riguroase că liderii educaționali cu un nivel ridicat de IE reușesc să gestioneze mai eficient echipele aflate în subordine, reduc unele conflicte și pot construi și întreține un climat pozitiv în școli. Studiul „Explorarea rolului inteligenței emoționale în leadershipul educațional” („Exploring the Role of Emotional Intelligence in Educational Leadership”), publicat în cursul lunii ianuarie 2025, în „Research Invention Journal of Current Issues in Arts and Management”, semnat de Nyiramukama Diana Kashaka de la Kampala International University, arată că IE joacă un rol important în conducerea educațională, influențând procesul decizional, dinamica echipei și climatul organizațional, încurajând un mediu școlar colaborativ și de sprijin. Lucrarea menționată examinează modul în care, prin competențele sale de bază (conștientizare de sine, autoreglare, motivație, empatie și abilități sociale), IE ajută liderii să medieze conflicte, să îmbunătățească moralul personalului și să creeze un climat școlar pozitiv.

„Cadrul teoretic evidențiază legătura dintre IE și leadershipul transformațional, subliniind rolul său în atingerea obiectivelor, învățarea continuă și încurajarea relațiilor pozitive în mediile educaționale. Aplicațiile practice, inclusiv programele de formare care dezvoltă competențe emoționale, subliniază că IE este o abilitate de învățare esențială pentru succesul în conducere. Provocări precum rezistența la schimbare, lipsa de conștientizare și resursele limitate sunt discutate alături de oportunități pentru inițiative de dezvoltare profesională axate pe IE”, precizează autorul articolului.

Concluzia studiului susține că includerea instruirii IE în programele de dezvoltare a leadershipului ajută la creșterea eficienței liderilor educaționali, îmbunătățește coeziunea echipei și poate avea un impact pozitiv asupra rezultatelor elevilor și studenților, punând bazele cercetării și practicilor viitoare.

Învățământul românesc a introdus de câțiva ani programe de dezvoltarea a inteligenței emoționale pentru activitatea didactică, vizând în mod special formarea directorilor de instituții și a cadrelor didactice. Acolo unde informațiile au fost accesate cu responsabilitate și dedicare, rezultatele nu au întârziat să apară.