Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Theologica Rugăciunea, cale spre lumina taborică

Rugăciunea, cale spre lumina taborică

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Theologica
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 06 Iul, 2022

Când parcurgem paginile Sfintei Scripturi a Noului Testament şi citim despre Schimbarea la faţă a Domnului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor (Matei 17, 1-9; Marcu 9, 2-9; Luca 9, 28-36 şi Epistola a doua sobornicească a Sfântului Apostol Petru 1, 16-18), remarcăm bucuria Apostolilor şi dorinţa lor de a viețui veşnic în fericirea edenică pe care au trăit-o în clipa în care Mântuitorul S-a arătat în slava Sa dumnezeiască „pe cât li se putea”, după cum ne spune troparul.

 Încă de la începuturile creştinismului există oameni duhovniceşti care prin rugăciune şi asceză au ajuns să se bucure din lumea aceasta, de fericirea paradisiacă izvorâtă din lumina taborică a Schimbării la faţă a Domnului.

 Aceşti oameni duhovniceşti au fost în general mari isihaşti şi trăitori ai Rugăciunii inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!” pe care o regăsim în Tradiţia ortodoxă şi sub numele de Rugăciunea lui Iisus.

Despe această rugăciune, Mitropolitul grec Ierotheos Vlachos ne spune că este „neîncetatul strigăt al Bisericii. Este acordarea noastră la strigătul Bisericii, este o continuare a slujbelor Bisericii”.

Rugăciunea lui Iisus este „rugăciunea completă”, după cum arată arhimandritul Emilianos Simonopetritul: „Slăvirea lui Dumnezeu se face încă din primele cuvinte ale rugăciunii. Mulţumirea adresată lui Dumnezeu există şi în primul cuvânt, şi la al doilea, şi la toate celelalte cuvinte. Rugămintea fierbinte există, există şi mărturisirea, toate există. Tot ce doresc, tot ceea ce vreau este cuprins în Rugăciunea lui Iisus”.

Creştinul este îndemnat să rostească această rugăciune pentru a fi pe calea ce-l duce către bucuria luminii taborice ce ne descoperă fericirea Raiului pentru care am fost creaţi.

Prin rugăciune suntem în stare de comuniune cu Persoanele Prea­sfintei Treimi şi ne transpunem în starea duhovnicească ce ne oferă posibilitatea să trăim ca fiinţe create după chipul lui Dumnezeu.

Citeşte mai multe despre:   rugaciune