Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Theologica Rugăciunea şi postul în imnurile Triodului

Rugăciunea şi postul în imnurile Triodului

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Theologica
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 04 Mar, 2022

Cel mai important timp liturgic din anul bisericesc este al Triodului. Trei săptămâni ne-am pregătit pentru Postul Sfintelor Paşti. De luni, în săptămâna ce ne stă înainte, 7 săptămâni le vom petrece prin post şi rugăciune.

Acum este vremea prielnică în care unim rugăciunea cu postul. În timpul binecuvântat al postului, toţi creştinii sunt chemaţi să trăiască după modelul părinţilor duhovniceşti, în asceză şi rugăciune neîncetată.

Călăuza noastră liturgică din perioada postului este Triodul, care prin imnurile sale ne ajută să parcurgem urcuşul duhovnicesc al acestui răstimp unic de asceză din cursul anului bisericesc. Prin slujbele cuprinse în Triod, rugăciunea devine o stare permanentă în viaţa celui care posteşte şi care participă la aceste ample rânduieli liturgice ce se săvârşesc în bisericile noastre atât din mănăstiri, cât şi din parohii.

Cu Vecernia iertării din seara Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai, sau a Lăsatului sec de brânză, intrăm liturgic în Postul Mare, lucru marcat de cântările acestei slujbe. Prima stihire de la Vecernie din Triod ne îndeamnă: „Cu înfrânare să ne sârguim toţi a smeri trupul, trecând dumnezeiasca măsură a postului celui fără prihană”. Şi tot din acest imn aflăm că postirea noastră trebuie să o unim cu rugăciunea, care trebuie să fie cu lacrimi, căutându-L pe „Domnul, Cel ce ne mântuieşte” şi Căruia, căindu-ne pentru păcatele săvârşite, să-I spunem: „Greşit-am Ţie, mântuieşte-ne ca odinioară pe niniviteni, Hristoase, Împărate, şi ne fă părtaşi Împărăţiei cereşti, Mult Îndurate”.

Ni se pune înainte exemplul ninivitenilor, care prin post şi pocăinţă colectivă au schimbat hotărârea lui Dumnezeu de a distruge oraşul Ninive din cauza păcatelor locuitorilor acestei metropole antice. La fel şi noi suntem îndemnaţi să unim postul cu pocăinţa pentru a primi iertarea prin Taina Sfintei Spovedanii. De aceea este bine ca din prima săptămână a postului să ne mărturisim păcatele şi să primim dezlegare de la duhovnic prin Taina Pocăinţei. Acest lucru este mărturisit şi de a doua stihire de la Vecernia iertării, unde cerem să fim curăţiţi de păcate „cu ploile pocăinţei” şi să fim luminaţi de Dumnezeu „prin post şi prin rugăciuni”.

Sfântul Teodor Studitul, prin stihirea sa de la această primă Vecernie din Postul Mare, ne îndeamnă ca „vremea postului să o începem cu bucurie”, dedicându-ne nevoinţelor duhovniceşti, postind de bucate şi îndepărtându-ne de patimi pentru a ne dedica „virtuţilor Duhului”. El ne spune că, „petrecând cu dragoste” timpul Postului Mare, „să ne învrednicim toţi” să vedem Sfintele Pătimiri ale lui Hristos şi Sfintele Paşti, bucurându-ne duhovniceşte.

Stihoavna Vecerniei ne anunţă că acum este vremea pocăinţei, când trebuie „să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii”. Facem acest lucru pentru a trece cum se cuvine „noianul cel mare al Postului” şi „să ajungem la Învierea cea de a treia zi a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce mântuieşte sufletele noastre”.

Utrenia primei zile din Postul Mare ne îndeamnă ca la începutul postului „să câştigăm umilinţa sufletească”, cerându-I lui Hristos să primească „rugăciunea noastră ca nişte tămâie aleasă”. Să începem postul cu bucurie „strălucind cu razele sfintelor porunci ale lui Hristos, Dumnezeul nostru”. Acestea sunt: „strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii, sfinţenia curăţiei. Să le împlinim pentru a ajunge luminaţi la Sfânta Înviere, care luminează lumea cu nestricăciunea”.

Toată nevoinţa noastră ascetică din timpul postului este pentru a ajunge la bucuria sărbătorii pascale a Învierii Domnului, Care ne-a scos din întunericul morţii aduse de păcatul nepostirii lui Adam şi ne-a adus la lumina binecuvântată a Raiului.

Postul este vremea pocăinţei şi a întoarcerii la Dumnezeu. Intrând pe această cale ascetică suntem în timpul nevoinţelor duhovniceşti, când părăsim păcatele, ne îmbrăcăm „cu luminatul veşmânt al postului” şi ne luminăm „prin dumnezeieştile virtuţi”.

Încă de la începutul acestui urcuş duhovnicesc suntem îndemnaţi de imnurile Triodului să avem „bune purtări”, să ne ferim să judecăm sau să ne certăm, pentru a nu întina postirea noastră. Şi acestea să le facem pentru că a venit postul care este „maica curăţiei” ce „învinovăţeşte păcatul şi este vestitoarea pocăinţei, purtarea îngerilor şi mântuirea oamenilor”.

A doua zi a Postului Mare ne vorbeşte liturgic de binecuvântarea „darului preacinstitului Post” şi că a sosit „vremea pocăinţei” când sufletul „arată roadele înfrânării”. Şi acum cerem lui Dumnezeu să primească rugăciunile noastre pentru „a împlini cu bine călătoria postului”. Iar cu postirea ne înălţăm sufleteşte „la ceruri”. Pentru că postul ne apropie de „muntele rugăciunilor”, de unde vedem „cu inimă curată pe Dumnezeu”, suntem îndemnaţi să începem „postul cel fără prihană, care este mântuirea sufletelor”.

În a treia zi de postire suntem îndemnaţi să ne înfrânăm de la mâncare şi păcate, noi oamenii „cei ce am fost scoşi din Rai pentru mâncarea cea amară, oarecând, acum, prin oprirea poftelor să ne silim a intra iarăşi” în Rai. Acum este „vremea cea dătătoare de lumină a postului” pe care Domnul a sfinţit-o şi ne-a dăruit-o, iar noi ne rugăm să ne învrednicească „cu umilinţă curată să o săvârşim în pace”. Suntem chemaţi de imnografia Triodului „să supunem prin post patimile gândurilor, acoperindu-ne cu aripi duhovniceşti”, pentru a ajunge la Jertfa şi Învierea lui Hristos.

Cântările Vecerniei din a patra zi a Postului Mare ne învaţă să postim atât trupeşte, cât şi duhovniceşte pentru a dezlega „toată legătura nedreptăţii”. Iar Utrenia de Vineri din prima săptămână a postului ne spune că „vestirea postului să o primim cu bucurie” şi „să fugim de neînfrânare”, pentru a ne învrednici la finalul urcuşului nostru ascetic să „mâncăm Paştile lui Hristos cele preasfinţite”, „spre mântuirea sufletelor noastre”.

Rugăciunea unită cu postul ne ajută să ne pregătim pentru taina Jertfei de pe Cruce a lui Hristos şi pentru marea minune a Învierii Lui celei de a treia zi.

Citeşte mai multe despre:   rugaciune  -   post  -   Triod