Sfintele Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos

Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, ne-a explicat semnificaţiile adânci ale Sfintei şi Marii zile Vineri  din Săptămâna Pătimirilor. Ne-a vorbit despre cele 12 Evanghelii care arată Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri, despre ce ne îndeamnă cântările şi textele din cadrul Deniei de joi seara şi cum putem să trăim cu adevărat bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Cele 12 Evanghelii din cadrul Deniei din seara zilei de Joi vorbesc despre Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cum percepem noi, credincioşii de astăzi, aceste acte mântuitoare?

Slujba Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos este cea mai documentată dintre toate rânduielile liturgice şi ne rememorează toate momentele prin care a trecut Fiul lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare. Aceste texte biblice au fost rânduite în derularea cronologică a evenimentelor, în aşa fel încât să fim cu Hristos în cinci locuri pe unde a trecut şi a pătimit pentru noi. Plecând de la Cina cea de Taină, Mântuitorul a trecut în grădina Ghetsimani. Aici a fost prins prin trădarea lui Iuda, care a spurcat cel mai sfânt semn al preţuirii şi al iubirii: sărutul. L-a sărutat pe obraz şi L-a dat pe mâinile mai-marilor poporului. A fost dus la Ana şi la Caiafa, alte două locuri unde a fost batjocorit. Aici s-a încercat să se găsească motivaţii pentru a fi condamnat. Îl întâlnim pe Apostolul Petru, care Îi declarase Mântuitorului că este cel mai iubitor şi mai apropiat dintre ucenici, fiind dispus să meargă cu El chiar şi la moarte. Petru însă s-a lepădat aici de trei ori, înainte de a cânta cocoşul. La arhiereul Ana, Mântuitorul a fost lovit de unul dintre slujitori. La acel moment, Mântuitorul nu mai rabdă, pentru că la nici o provocare n-a răspuns. A rostit: „Dacă am grăit rău, dovedeşte! Dacă nu, de ce mă baţi?“ La Caiafa a fost judecat şi I s-a imputat prin mărturii mincinoase că ar fi zis că va dărâma templul şi îl va zidi în trei zile. Dar ştim că El vorbea despre templul Trupului Său, şi că va muri şi a treia zi va Învia. A fost dus apoi să se legifereze această judecată, pentru că evreii n-aveau dreptul să-L omoare. Pilat încearcă întâi de toate să-L apere, ştiindu-L nevinovat. Pilat ştia că evreii din răutate şi din invidie L-au dat lui să fie judecat. În momentul în care ei l-au avertizat că dacă nu-l omoară, nu este prieten cu cezarul şi îl vor spune acestuia, atunci Pilat a săvârşit un gest: şi-a spălat mâinile şi-a spus: „Nevinovat sunt eu de sângele dreptului acestuia!“ Atunci au răspuns toţi: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri“. A fost şi o intervenţie a soţiei lui Pilat, care L-a visat pe Hristos şi care i-a spus soţului ei: „Nimic să nu faci dreptului acestuia că mult am pătimit în vis pentru El“. Pilat L-a torturat pentru a crea milă în faţa mulţimilor, dar ei, care au strigat în Duminica Intrării în Ierusalim: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!“, au strigat acum: „Ia-l! Răstigneşte-L!“ Vor alege între Mesia şi tâlharul Varava. Urmează drumul Crucii. Mântuitorul, dezbrăcat de veşminte, cu o hlamidă roşie, a primit o coroană de spini în mâinile Lui şi o trestie, în batjocura celor prezenţi. A primit o cruce pe care a purtat-o cât a putut, până a căzut sub povara ei. Apoi a fost luată de Simon Cirineanul. A fost răstignit între doi tâlhari.

Vedem din toate acestea că dacă noi ne apropiem de Hristos şi ne întoarcem din răutatea sufletelor noastre şi trăim viaţa binecuvântată oferită de Hristos, avem şansa de a trăi cu El în Rai. Cuvintele Mântuitorului de pe Cruce pot constitui o predică a Sa. „Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“, sunt spuse ca Fiinţă umană. Apoi „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!“, le spune ca Dumnezeu, pentru că le iartă lor păcatul săvârşit. „Mi-e sete“, a spus mai târziu, şi apoi „Săvârşitu-s-a“, adică toate profeţiile s-au împlinit. „Părinte, în mâinile Tale îmi dau Duhul Meu“, sunt ultimele cuvinte. Ucenicii au stat departe de Cruce, dar Ioan, cel mai tânăr dintre ei, a rămas cu Maica Preacurata, care nu s-a dezlipit de Crucea Fiului Său, ca să se împlinească prorocia că prin inima ei va trece sabia.

Întregul univers a participat la acest eveniment unic, când catapeteasma templului s-a rupt în două, soarele a rămas în întuneric de la ceasul al treilea până la ceasul al nouălea, exprimându-se astfel participarea întregii creaţii la lucrarea săvârşită de Mântuitorul pentru noi. Mântuitorul a spus atunci: „Iată mama ta! Iată fiul tău!“ Sunt mărturiile pe care le aduce Mântuitorul despre rolul Maicii Domnului în viaţa noastră, pentru că Sfântul Ioan ne-a reprezentat pe toţi. Cu toţii stăm alături de ucenici, de Maica Preacurată şi femeile mironosiţe la picioarele Crucii. Aici aşezăm noi toate cererile noastre, aici se întâmplă transformarea pe care o aşteaptă Dumnezeu de la noi, de a deveni din fii ai neascultării fii cuminţi, responsabili şi iubitori, pentru a ne arvuna de aici, de pe pământ, viaţa de dincolo.

De ce în fiecare biserică se pregăteşte în Joia Mare  Sfânta Împărtăşanie pentru cei bolnavi?

În cadrul Sfintei Liturghii din Joia Mare se sfinţeşte şi un Agneţ, adică Euharistia pentru îm-părtăşirea grabnică din tot timpul anului a celor bolnavi, a persoanelor care nu pot fi împărtăşite la biserică, la Sfânta Liturghie. Se pregăteşte acum această împărtăşanie care va rămâne în tot timpul anului pe Sfânta Masă pentru că acum, în Joia Mare, retrăim momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a întemeiat această Sfântă Taină şi S-a oferit prin pâinea şi vinul prefăcute în Trupul şi Sângele său tuturor oamenilor. Nimeni nu este exclus de la Masa Împărăţiei, ci toţi suntem chemaţi să ne împărtăşim din darul cel mare oferit de Fiul lui Dumnezeu. Biserica vine să întâmpine nevoile oamenilor şi de aceea în această zi a comuniunii cu Hristos, în această zi în care omenirea a primit Euharistia şi celor neputincioşi li se oferă şansa de a se bucura de viaţa în Hristos. Sfânta Euharistie este numită de Sfinţii Părinţi antidotul nemuririi, leac pentru suflet, şi de aceea în ziua în care a fost instituită se pregăteşte şi împărtăşania pentru cei bolnavi. Se scoate la Sfânta Liturghie din Joia Mare un Agneţ de dimensiuni corespunzătoare nevoilor pastorale din timpul anului. Acesta se aşază pe Sfântul Disc, lângă Agneţul scos pentru Liturghia din această zi, se sfinţesc împreună, iar înainte de Împărtăşanie, Sfântul Trup pregătit pentru tot timpul anului se îmbibă în Sfântul Sânge. Se păstrează pe un disc până în Marţea Paştilor, când se taie şi se usucă pe Sfântul Antimis. Sfintele vor fi păstrate în Sfântul Chivot, în vase speciale, pentru Împărtăşania din timpul anului a celor aflaţi în boală, pe patul de moarte sau alte situaţii speciale.

Slujba Sfintelor Pătimiri se deosebeşte prin texte liturgice de o rară frumuseţe. Ce ne îndeamnă aceste cântări şi texte din Joia Mare?

Întreaga slujbă a Deniei care se oficiază în Joia Mare este de o frumuseţe aparte şi cu o încărcătură duhovnicească unică. Acum toate textele din rânduiala slujbei, toate creaţiile liturgice actualizează faptele pe care ni le prezintă cele 12 Evanghelii. Amintim doar câteva dintre imnurile de la această Denie: „Când slăviţii ucenici la spălarea cinei s-au luminat...“, „Adună-se soborul iudeilor ca să dea lui Pilat pe Ziditorul şi Făcătorul tuturor...“, sau „Astăzi îşi ascunde Iuda faţa cea iubitoare de săraci şi îşi descoperă chipul lăcomiei...“ Credincioşii care participă cu sufletul deschis la această slujbă minunată vor observa că aceste cântări ne determină să participăm duhovniceşte la toate actele premergătoare Pătimirii Mântuitorului Hristos. Întreaga slujbă conţine imnuri sfinte închinate fiecărui moment relatat de Sfintele Evanghelii şi ne îndeamnă să participăm cu sufletele noastre la ceea ce s-a săvârşit atunci. „Nimeni să nu fie necunoscător de cina Stăpânului, o, credincioşilor! Nimeni să nu vină acum la masă cu vicleşug, ca Iuda!“, ne îndeamnă o stihiră de la Denia din seara zilei.

Amintim şi faptul că Liturghia oficiată în Joia Mare este cea a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia. Această Liturghie a fost cea mai des folosită în cult. A concurat cu ea Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur şi a dominat-o, datorită lungimii celei dintâi. Canonul euharistic al Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare este mult mai amplu şi de aceea se oficiază de 10 ori pe an, în special în Postul Mare.

Pentru orice creştin, zilele Postului Mare, şi mai ales cele din Săptămâna Pătimirilor sunt trepte către marele praznic al Învierii Domnului. Cum putem să trăim cu adevărat bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos?

Trebuie să ne bucurăm duhovniceşte de această minune făcută de Fiul lui Dumnezeu, pentru că Lumina Învierii lui Hristos luminează şi cele mai adânci părţi ale sufletelor noastre. Viaţa noastră este binecuvântată de această Lumină a Învierii. Tot Postul Mare este un urcuş spre Înviere, spre întâlnirea cu Hristos Cel înviat. Am învăţat în toate duminicile postului ce trebuie să facem pentru a ne apropia de Hristos. Am învăţat în Săptămâna Pătimirilor că Dumnezeu a coborât la noi şi a suferit omeneşte pentru a ne ridica prin Înviere la demnitatea de fii ai Săi. Astfel de minuni făcute pentru noi nu pot să ne aducă decât bucurii duhovniceşti. Răspundem la aceste acte mântuitoare ale Treimii prin viaţa noastră închinată lui Dumnezeu şi semenilor. Nu ne putem numi creştini dacă nu ne îngrijim de sufletele noastre în care pătrunde acum lumina Învierii. În acelaşi timp, împăcarea cu Dumnezeu trebuie să fie însoţită de împăcarea cu semenii. Nici cei lipsiţi de hrană sau de alte lucruri necesare vieţii nu trebuie uitaţi. Învierea Domnului nu este doar o sărbătoare în care ne bucurăm de o masă bogată după şapte săptămâni de post, sau un prilej de a oferi daruri şi bucurii apropiaţilor. Trebuie să avem în suflet mereu, zi de zi, lumina Învierii izvorâtă acum pentru a ne îngriji de noi, de familiile noastre, dar şi de cei care au nevoie de ajutorul nostru.