„Spre Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe“

Sub egida şi competenţa ştiinţifică a Institutului de Studii Ecumenice al Universităţii din Fribourg (Elveţia) a apărut traducerea în limba engleză a lucrării pr. prof. dr. Viorel Ioniţă, „Hotărârile Întrunirilor Panortodoxe din 1923 până în 2009. Spre Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe“, publicată iniţial la Editura BASILICA a Patriarhiei Române, în anul 2013, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel: „Towards the Holy and Great Synod of the Orthodox Church. The Decisions of the Pan-Orthodox Meetings since 1923 until 2009“ (published with the Blessing of His Beatitude Daniel, Patriarch of the Romanian Orthodox Church; Translated from Romanian by prof. dr. Remus Rus, Friedrich Reinhardt Verlag, Basel, 2014, 211 pg.).

Pr. prof. dr. Viorel Ioniţă a redactat această lucrare nu doar cu binecuvântarea, ci şi din încredinţarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pentru a oferi mai întâi în limba română, iar acum şi în limba engleză, o documentare şi o analiză a marilor întruniri şi a celor mai importante decizii luate de Bisericile Ortodoxe de-a lungul a peste 90 de ani de dialog interortodox. Dorinţa de a convoca un sinod al întregii Ortodoxii a fost exprimată de la începutul secolului XX de diferiţi teologi ai Bisericilor Ortodoxe. În urma sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, desfăşurată la Constantinopol, între 6 şi 9 martie 2014, s-a hotărât ca viitorul sinod al Bisericilor Ortodoxe să fie convocat în preajma Rusaliilor din anul 2016.

Lucrarea pr. prof. dr. Viorel Ioniţă, încheiată cu puţin timp înaintea acestei decizii istorice pentru munca şi cooperarea interortodoxe, documentează astfel întregul drum conciliar al Bisericilor Ortodoxe, începând de la Congresul Panortodox de la Constantinopol (1923) şi încheind cu cea de-a IV-a Conferinţă Panortodoxă Presinodală, desfăşurată la Chambésy, în 6-13 iunie 2009. Mai mult decât atât, autorul însuşi a fost prezent, în calitate de consultant, la această întrunire panortodoxă, care a luat decizia de a crea 12 Adunări Episcopale Ortodoxe pe toate continentele lumii, în vederea unei mai bune cooperări interortodoxe în diaspora, fixând şi regulamentul de funcţionare al acestora.

Lucrarea de faţă este structurată în două părţi. Prima este o introducere în problematica întrunirilor panortodoxe din 1923 până azi, autorul prezentând în ordine cronologică modul în care a evoluat ideea convocării unui sinod panortodox, precum şi fixarea tematicii acestuia, care a rezultat din problemele şi provocările Ortodoxiei din secolul XX. Primele şase capitole din partea întâi sunt dedicate discuţiilor şi pregătirilor intermediare pentru viitorul Sinod Ortodox, aşa cum au fost dezbătute la Constantinopol (1923), Mănăstirea Vatoped (1930), Atena (1936) şi Moscova (1948). Pregătirea formală pentru Sinodul Ortodox a început însă odată cu Prima Conferinţă Panortodoxă din Rhodos (1961) şi a fost continuată de-a lungul următoarelor şapte întruniri panortodoxe desfăşurate până în anul 2009.

Cea de-a doua parte este la fel de importantă ca şi prima, deoarece oferă în traducere engleză cele mai importante documente aprobate de Conferinţele Panortodoxe şi Conferinţele Panortodoxe Presinodale între anii 1923-2009. Astfel, întreaga lucrare constituie un adevărat „dosar“ al procesului conciliar interortodox, fiind de o importanţă capitală pentru toţi cei interesaţi de trecutul, prezentul şi viitorul cooperării dintre Bisericile Ortodoxe. Lucrarea se adresează nu doar ortodocşilor din diaspora, ci şi teologilor din alte tradiţii şi confesiuni creştine interesaţi de istoria Ortodoxiei. Hotărârile acestor conferinţe au fost publicate în limbi şi în locuri diferite. Prin strângerea lor într-un singur volum şi publicarea în limba engleză devine posibilă pentru prima dată o lectură şi analiză completă a acestora.

Lucrarea de faţă prezintă detaliat etapele de pregătire a Sfântului şi Marelui Sinod Ortodox, remarcându-se prin caracterul sintetic şi prezentarea clară a terminologiei folosite de-a lungul anilor, precum şi a cristalizării progresive a tematicilor ce urmează a fi aprobate de viitorul sinod. Catalogul temelor anunţat pentru prima oară la întrunirea de la Mănăstirea Vatoped (1930) a fost revizuit la Prima Conferinţă Panortodoxă din Rhodos (1961), fiind definitivat la Prima Conferinţă Panortodoxă Presinodală de la Chambésy (1976). Cele zece teme fixate în 1976 sunt următoarele: diaspora ortodoxă; autocefalia; autonomia; dipticele; calendarul; impedimente la căsătorie; postul în lumea de azi; relaţiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creştine; Ortodoxia şi Mişcarea Ecumenică; contribuţia Bisericilor Ortodoxe la realizarea idealurilor creştine de pace, libertate, frăţietate şi dragoste între popoare.

Autorul descrie modul în care Comisia Interortodoxă Pregătitoare şi Secretariatul de la  Chambésy au lucrat la elaborarea textelor finale pe temele sus-enunţate, acestea urmând să fie în final aprobate de Sfântul şi Marele Sinod Ortodox din anul 2016. Singurele teme care mai necesită dezbateri pentru atingerea unui consens sunt primele patru, dintre care diaspora şi autonomia au fost deja lămurite în mare la cea de-a patra Conferinţă Panortodoxă Presinodală de la Chambésy (2009) şi la Comisia Interortodoxă Pregătitoare din decembrie 2009.

Autorul prezintă şi subliniază de-a lungul acestor întruniri participarea Bisericii Ortodoxe Române în procesul conciliar ortodox, prin reprezentanţii ei, ierarhi, clerici sau profesori de teologie. Implicarea acestora în dezbateri s-a caracterizat prin participare fidelă şi responsabilă faţă de unitatea Ortodoxiei şi mărturia ortodoxă în lume, prin iniţiativă creatoare, dorinţă de comuniune interortodoxă, seriozitate şi contribuţie activă şi decisivă la toate întrunirile panortodoxe şi la deciziile acestora. Din carte reiese că Biserica Ortodoxă Română ocupă un loc de frunte printre Bisericile autocefale ce şi-au făcut o preocupare de prim rang în ceea ce priveşte mărturia Bisericilor Ortodoxe în lumea contemporană, păstrarea unităţii Ortodoxiei şi rezolvarea problemelor cu care aceasta se confruntă.  

În concluzie, lucrarea pr. prof. dr. Viorel Ioniţă este un nepreţuit ghid introductiv în etapele şi istoria pregătirii viitorului Sfânt şi Mare Sinod Ortodox din 2016, distingându-se prin claritate, concizie şi acrivie în expunere. Excelenta traducere realizată de domnul prof. dr. Remus Rus, reputat traducător român de texte din şi în limba engleză, oferă un plus de valoare lucrării de faţă.