Un dar pentru preoţi din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel

Protoieriile Arhiepiscopiei Bucureştilor au primit în dar ultimul volum de predici al Părintelui Patriarh Daniel, având pe pagina de titlu binecuvântarea şi semnătura olografă a Preafericirii Sale. „În dar” nu numai în sensul că această carte reprezintă efectiv o binefacere pentru slujitorii amvonului, ci şi gratuit, ca semn al bunăvoinţei Părintelui Patriarh ca ea să ajungă la toţi preoţii din eparhie, inclusiv la cei cu posibilităţi materiale mai modeste.

În cele ce urmează, vom creiona câteva referinţe privind conţinutul şi tehnoredactarea cărţii, însoţite de unele recomandări omiletice şi pastorale.

Volumul cuprinde 56 de predici: 8 pentru perioada Penticostarului, 32 la Duminicile după Rusalii, 10 pentru perioada Triodului şi 6 la Duminicile speciale. În „Cuvântul înainte” al Preafericirii Sale, aflăm că tipărirea volumului de faţă este rodul firesc al publicării acestor predici, pe rând, în Ziarul Lumina. Aflăm, de asemenea, scopul pastoral prioritar pentru care au fost publicate acum la un loc, dar şi faptul că forma lor actuală este revizuită de Părintele Patriarh: „Cele 56 de predici la Duminicile de peste an reprezintă o formă revăzută şi completată a predicilor publicate, cu câţiva ani în urmă, în Ziarul Lumina. Ele reprezintă omilii sau tâlcuiri la textele Evangheliilor din Duminicile de peste an, uneori presărate cu îndemnuri pastorale inspirate din scrierile Sfinţilor Părinţi, astfel încât şi oamenii mai simpli să înţeleagă că participarea tuturor credincioşilor la viaţa Bisericii reprezintă un mare câştig pentru viaţa lor spirituală, iar slujitorii Bisericii să primească o încurajare şi un ajutor în lucrarea lor pastorală, cultural‑misionară şi social‑filantropică” (pp. 9‑10).

Cei care cunosc îndeaproape slujirea predicatorială a Preafericirii Sale ştiu şi faptul că publicarea acestor predicia fost dublată de rostirea lor efectivă în cadrul Sfintei Liturghii duminicale, săvârşită îndeosebi în Catedrala Patriarhală. Constatăm, astfel, că ele sunt „născute”, nu „făcute”, în sensul că s‑au plămădit din propovăduirea vie de la amvon, şi nu printr‑o confecţionare teoretică la masa de lucru.

Ca gen, predicile se încadrează în categoria omiliilor tematice: „omilii” pentru că se axează pe exegeza Evangheliilor duminicale; „tematice”, întrucât toate predicile au un titlu generic, propriu‑zis, o „temă” anume, ca fir principal călăuzitor, notată chiar la începutul fiecăreia, dar semnalată şi la Cuprins, pentru o bună imagine de ansamblu. Pe lângă utilitatea lor practică, observăm că aceste ti­tluri au formulări deosebit de plastice şi sugestive. Iată câteva exemple: Dreapta credinţă şi rugăciunea menţin unitatea Bisericii (D. a 7‑a după Paşti); Înmulţirea talanţilor este binele pe care îl săvârşim oamenilor (D. a 16‑a după Rusalii); Recunoştinţa, firescul demnităţii omului (D. a 29‑a după Rusalii); Oamenii vor fi judecaţi pentru neomenie (D. Înfricoşătoarei Judecăţi); Iertarea păcatelor - începutul vindecării de boli (D. a 2‑a din post); Dumnezeu schimbă exilul în binecuvântare (D. după Naşterea Domnului).

Semnalăm, de asemenea, faptul că fiecare predică este compartimentată în mici subcapitole, precedate de câte un enunţ (subtitlu), destinat predicatorilor (şi cititorilor, în general), pentru o cât mai lesnicioasă orientare în conţinutul propriu‑zis. Aceste subtitluri apar şi la cuprinsul cărţii, în dreptul fiecărei duminici, inclusiv cu indicarea paginii, aspect nemaiîntâlnit până acum la cărţile de predici româneşti. Prin această tehnoredactare inspirată a cuprinsului avem, pe de o parte, un plan concis şi coerent al predicii, iar pe de alta, o sursă inedită de idei sugestive, uşor de reperat în conţinutul aferent. Totodată, avem puncte de plecare pentru alte idei şi conţinuturi, care pot fi legate direct de inspiraţia şi opţiunea individuală a predicatorilor. Pentru ilustrare, alegem, bunăoară, Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor). Titlul general: Sfinţii, rodiri ale lucrării Duhului în lume. Subtitluri: Numai prin lucrarea Sfântului Duh oamenii pot deveni sfinţi; Frumuseţea sfinţeniei se arată mai ales în comuniunea smerită a omului cu Dumnezeu şi în iubirea sa milostivă faţă de semeni; Duminica Tuturor Sfinţilor arată legătura dintre sfinţii cunoscuţi şi cei necunoscuţi oamenilor, fiind toţi uniţi în harul şi iubirea Preasfintei Treimi; „Înmulţit va lua înapoi” înseamnă bucuria negrăită a comuniunii omului cu Hristos în Împărăţia Preasfintei Treimi; Adevărata bogăţie netrecătoare se află în suflete, nu în hambare, bănci sau buzunare…

Avem, aşadar, o schemă efectivă a predicii, dar şi enunţuri pentru posibile teme viitoare, care să asigure o anumită alternanţă, diversitate şi împrospătare, de la an la an.

Conţinutul predicilor parcurge, în general, firul clasic al exegezei ortodoxe: o împletire armonioasă între textele scripturistice, învăţături ale Sfinţilor Părinţi şi îndemnuri morale, pliate pe realităţile cotidiene. Construcţia urmează o linie simplă, accesibilă predicatorilor de orice nivel, bazată pe metoda inductivă (de la simplu la complex). Linia aceasta simplă este presărată însă cu analize teologice profunde, întâlnite la tot pasul. Aici ne amintim şi de un sfat primit de la părintele Galeriu, în vremea studenţiei noastre: „În predică, dragii mei, trebuie să venim azi cu lucruri tari!”. „Tari”, în sensul de hrană consistentă şi persuasivă, evitându‑se retoricile ieftine şi dulcegăriile. Iar una dintre regulile de aur ale omileticii constă în armonizarea simplităţii exprimării cu profunzimea învăţăturilor propovăduite, deziderat spre care ne îndeamnă Părintele Patriarh însuşi: „În predicarea Sfintei Evanghelii a lui Hristos este necesară transmiterea adevărurilor adânci ale textului evanghelic în cuvinte lămuritoare, pe înţelesul poporului. Însuşi Domnul Iisus Hristos a comunicat Evanghelia Sa în cuvinte simple, evitând cuvintele complicate sau termenii filosofici, pe care i‑ar fi înţeles numai o elită de oameni. Prin urmare, limbajul teologic al predicilor din acest volum păstrează duhul Evangheliei, în sensul că scopul predicii, ca tâlcuire a Evangheliei, este de a lumina şi pregăti sufletul pentru comuniunea cu Hristos, nu de a impresiona pe ascultători…” (pp. 8‑9).

Prin cartea de faţă, Preafericitul Părinte Patriarh îmbogăţeşte, practic, o listă specială a bibliografiei omiletice româneşti, consacrată efectiv predicii exegetice, cu autori de referinţă, cum sunt: Mitropolitul Antonie Plămădeală (Tâlcuri noi la texte vechi), pr. prof. Vasile Mihoc (Lumina Evangheliei. Predici exegetice la Duminicile de peste an), pr. prof. Petre Semen (Tâlcuiri evanghelice), pr. prof. Constantin Coman (Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea oamenilor), pr. prof. Stelian Tofană (Evanghelia lui Iisus. Misiunea cuvântului) şi alţii.

Recomandăm, aşadar, acest volum preoţilor, dar şi viitorilor preoţi, elevi seminarişti şi studenţi teologi, atât pentru pregătirea predicilor din cadrul Sfintei Liturghii, cât şi pentru valorificarea lui la orele de omiletică. Dar cu un îndemn expres: fiecare să ia din conţinutul lor doar învăţături, formulări stilistice şi strategii retorice care se potrivesc la măsura proprie şi, mai ales, la măsura auditoriului, adeseori diferit de la parohie la parohie, amintindu‑ne aici de un sfat deosebit de realist al părintelui profesor Sebastian Chilea: îPredicatorul se găseşte în situaţia aceasta: are un public pentru o temă, nu o temă pentru un public. Acest fapt îl obligă pe predicator să se adapteze publicului său până la totala contopire cu el”  (Predica de succes, în „Mitropolia Olteniei”, anul XVIII, 1954, nr. 1‑3, p. 38).

Trebuie să mai observăm că „Evanghelia slavei lui Hristos” se adresează nu numai slujitorilor amvonului, ci tuturor credincioşilor, în general, întrucât, odată cu materialul omiletic în sine, cartea se prezintă ca un minunat florilegiu de pedagogie creştină ortodoxă, cu o sumedenie de precepte şi îndemnuri pastorale, extrase din izvoarele Ortodoxiei, dar şi din realităţile cotidiene în care vieţuiesc românii de acasă şi din diasporă.

Îi mulţumim Preafericirii Sale pentru acest frumos dar omiletic şi pastoral‑pedagogic, rugând pe Mântuitorul Iisus Hristos, Propovăduitorul Desăvârşit al Evangheliei, să‑i dea sănătate şi putere pe mai departe, spre o slujire tot mai rodnică a Bisericii străbune, dar şi a neamului nostru creştin ortodox.