Un ierarh sfânt descoperit prin condei

Institutul de Istorie Ecleziastică al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca a tipărit volumul "Andrei Şaguna - Corespondenţa (I/1)", alcătuit din 297 de scrisori adresate ierarhiei contemporane, însoţite de un studiu introductiv şi un bogat aparat critic, un veritabil mozaic ce reprezintă pe marele arhiereu în plenitudinea personalităţii sale.

Scrisoarea este poate cel mai "viu" izvor istoric, purtând cu sine nu doar semnătura în condei, ci şi o amprentă a personalităţii expeditorului. Dar nu una definitivă, definitorie, ci una de moment. În condei este surprinsă reacţia, clipa aflării unei veşti sau starea de moment a celui ce scrie. De unde şi vioiciunea stilului epistolar. În studiul introductiv, colectivul de autori alcătuit din prof. dr. Nicolae Bocşan, pr. prof. dr. Ioan-Vasile Leb, pr. lect. dr. Gabriel Gârdan, pr. dr. Pavel Vesa şi pr. Bogdan Ivanov arată că scrisoarea aparţine "surselor istorice privilegiate": "Izvorul istoric generic denumit corespondenţă are meritul de a încorpora gândurile sincere sau cele rostite cu o anumită intenţionalitate, în deplină cunoştinţă de cauză, fără ingerinţa nici unui mod de cenzură sau a unor factori interni. Scrisoarea are privilegiul că transmite informaţia frustă, directă, într-o manieră spontană, direct emitentului căruia îi era adresată, cu toate explicaţiile ce o pot însoţi, asigurând istoricului şi un temei al interpretărilor şi un orizont al conexiunilor cu alte categorii de surse. Scrisoarea este un izvor subiectiv, ca orice sursă narativă, valabil deoarece oferă o informaţie pentru un moment dat, un moment în care istoricul trebuie să plaseze faptul respectiv, altfel informaţia poate fi perimată".

Tezaurul epistolelor bisericeşti

De două mii de ani lecturăm epistolele Sfântului Apostol Pavel şi nu le epuizăm. La vremea lor, au fost scrise cu un scop precis, pentru a lămuri anumite aspecte ale vieţii bisericeşti. Peste ani, au devenit adevărate tezaure ale Bisericii. Au urmat scrisorile martirilor către comunităţile de creştini. Câtă viaţă este în scrisul Sfântului Ignatie Teoforul către locuitorii din Smirna! Ce corespondenţă purtau apoi marii ierarhi ai Bisericii de-a lungul veacurilor! Cancelariile eparhiale ce păstrează legăturile epistolare ale ierarhilor lor îşi preţuiesc istoria şi îşi cinstesc vrednicii înaintaşi.

Genul literar memorialistic găseşte în corespondenţa unui autor detalii ce ajută la creionarea personalităţii. Comunicarea în zilele noastre a evoluat. Avem acces la o mulţime de instrumente ce ne ajută să comunicăm, de la telefon la internet. E-mailul a luat locul scrisorii de odinioară, impunându-se prin viteză. Nu a preluat, din păcate, nobleţea scrierii… Obiceiul de a scrie (la propriu!) celor dragi este acum perimat. Pe un monitor citeşti litere de tipar înşirate, ce nu transmit decât informaţie, fără sentiment. Scrisoarea, însă, poartă o parte din tine.

Dacă la timpul prezent, indiferent de epocă, scrisoarea este un mijloc de comunicare între două persoane ce vizează direct schimbul de informaţii, pentru posteritate, o simplă corespondenţă devine sursa cea mai sigură de a afla cum trăiau, cum vorbeau şi cum se purtau oamenii. "De la conţinut la limbaj sau scriitură, de la expresiile de adresare până la cele de încheiere, scrisoarea are şi meritul că transmite, pe lângă o informaţie istorică, o stare de spirit, un caracter, adeseori poate dezvălui o personalitate sau pur şi simplu gândurile ori simţămintele unui om cu o anumită stare fizică, emoţională, într-un climat politic sau în momente de reculegere."

Condeiul mitropolitului Andrei Şaguna

Acest prim volum publică schimbul de scrisori dintre Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna şi ierarhii vremii sale, în ordinea cronologică a derulării, scrisorii trimise fiindu-i alăturat răspunsul primit. În total, 297 de scrisori ce "acoperă o problematică diversă, eterogenă, relevă preocupări, decizii, iniţiative, probleme foarte diferite cu care s-a confruntat, uneori simple urări sau schimburi protocolare". În acest volum, "autorul se dezvăluie fără nici o autocenzură, conştient că nu a redactat rândurile respective cu intenţionalitate istoriografică". Din textul scrisorilor, îl vedem cu ochii minţii pe marele ierarh ardelean cu condeiul în mână, la masa de lucru, acţionând sau reacţionând, criticând sau lăudând, cerând sau oferind sfat ori ajutor şi autentificând fiecare epistolă nu doar cu semnătura, ci şi cu o parte din personalitatea ce i se citeşte printre rânduri. Descoperim din corespondenţă, aşa cum ne arată autorii, "un militant, un formator şi îndrumător de opinie, om de cultură şi publicist, un lider, în cel mai înalt sens al cuvântului, al naţiunii sale. Dar în primul rând a fost un arhiereu ortodox şi din această perspectivă trebuie citită corespondenţa sa, trebuie înţelese şi iniţiativele culturale sau politico-naţionale".

Deşi prezintă aceeaşi informaţie, cronicile bisericeşti sunt diferite de scrisori, ca stil, şi mai puţin bogate în detalii. Dacă, spre exemplu, dintr-o cronică aflăm că la sfârşitul anului 1848 episcopul Andrei Şaguna trecea Carpaţii pentru a cere sprijin în Principate, corespondenţa ne descrie cum arăta un asemenea drum acum un secol şi jumătate. A fost nevoit să treacă munţii noaptea, primind ajutor de la ciobanii din Răşinari şi Sălişte. La Câineni a fost nevoit să lase în vamă şase lăzi cu "lucrurile cele mai momentoase şi preţioase ale episcopiei", după cum mărturisea. Continuarea drumului de la Curtea de Argeş la Bucureşti a fost posibilă doar datorită vânzării cailor şi a "batarului" propriu, în timp ce comuna bisericească din Braşov era rugată să-i acorde un "cât de mic ajutor din veniturile bisericeşti", la 2 ianuarie 1849.

Corespondenţă discretă peste munţi între doi sfinţi ierarhi

Pentru că, din punct de vedere politic, Transilvania aparţinea imperiului şi era despărţită de Ţara Românească sau Moldova prin graniţe de stat, schimbul de scrisori era anevoios şi supus cenzurii. Oamenii de încredere din rândul boierimii sau armatei au facilitat o corespondenţă discretă peste munţi. Este şi cazul schimbului de scrisori dintre doi ierarhi pe care îi numărăm acum în rândul sfinţilor: 16 epistole au străbătut Carpaţii purtând semnăturile lui Andrei Şaguna, respectiv Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului. Acestea au fost transmise de autorităţile judeţului Vâlcea şi de ofiţerii români de la graniţă. "Cenzura poliţiană" sechestra ajutoarele primite de românii ortodocşi transilvăneni de la fraţii din Ţările Române, în timp ce celelalte Biserici creştine din imperiu aveau libertate de comunicare cu alte ţări. Această situaţie l-a determinat pe Şaguna să transmită un protest guvernului Transilvaniei, demascând măsura autorităţilor drept anticonstituţională şi antiliberală: "Bisericii noastre şi în privinţa aceasta i se pun piedici în cale şi i se leagă mâinile. ş…ţ Această cenzură, ca una ce vatămă şi ştirbeşte libertatea şi autonomia bisericei mele şi ca una ce loveşte de-a dreptul în constituţionalismul patriei noastre, în privinţa cărţilor noastre bisericeşti şi religioase să înceteze pentru totdeauna".

Pe Andrei Şaguna îl descoperim, prin scrisorile sale, în faţa încercărilor vremii, după cum îl descrie autorul colectiv al "Corespondenţei": "A fost un conducător ferm, consecvent în opiniile şi convingerile sale, pe care nu le-a trădat nici în momentele dificile, preferând să se retragă atunci când acestea nu mai aveau aplicabilitate. A fost un personaj orgolios, mândru, generos cu cei apropiaţi, dar şi cu cei care nu îi împărtăşeau ideile, un polemist talentat, un lider remarcat şi recunoscut, atât în plan bisericesc, cât şi politic sau cultural. ş…ţ A fost un lider pragmatic, adept al soluţiilor realizabile, un moderat, dar cu un simţ deosebit al realităţii, cu intuiţii şi evaluări ce s-au validat, contrar soluţiilor radicale sau aventuroase. Devotat Bisericii şi naţiunii, a fost adeptul tacticilor paşilor mărunţi, al progresului măsurat, un abil tactician, dar şi un strateg de mare anvergură, ce a avut mereu dimensiunea globală, politică sau bisericească şi a evaluat corect locul şi rolul Bisericii Ortodoxe şi al naţiunii ortodoxe în contextul general din imperiu. ş…ţ Corespondenţa ne înfăţişează ierarhul şi omul politic, teologul, administratorul, editorul, canonistul şi multe alte ipostaze ale vieţii sale, relaţii cu personalităţile timpului, lumea care l-a înconjurat". Acesta a fost Andrei Şaguna omul.