Viața noastră, timpul mântuirii

Vremea vieţii noastre pe acest pământ este și timpul în care ne putem mântui. Scopul vieții noastre deveniţi creştini prin Botez este mântuirea. Existența noastră de la naştere până în ceasul morţii este un timp al mântuirii și al dobândirii vieții veșnice. În centrul preocupărilor noastre existențiale trebuie să fie mântuirea sufletului. Scopul creștinului în această lume este să ajungă la mântuire. Toți ortodocșii știu că în centrul credinței creștine stă mântuirea. Despre mântuire învață Biserica noastră prin toată teologia ei. Ştim că scopul Întrupării Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, a fost mântuirea neamului omenesc. De aceea, dacă noi ajungem la mântuire, împlinim scopul existenței și ne arătăm ca următori fideli ai lui Hristos, Care a venit în lume să ne mântuiască.

În Sfânta Scriptură, în dese rânduri, găsim texte care vorbesc despre mântuire, mai ales cele legate de activitatea şi minunile săvârşite de Domnul nostru Iisus Hristos.

Mântuirea este opera de iubire a lui Dumnezeu față de neamul omenesc care la plinirea vremii a trimis în lume pe Fiul Său ce S-a Întrupat de la Duhul Sfânt și din Preafânta Fecioară Maria, S-a născut în peștera Betleemului, a propovăduit Evanghelia, S-a răstignit și a murit pentru păcatele noastre, a înviat a treia zi și S-a înălțat la cer, dăruindu-ne mântuire și viață veșnică. Sfântul Apostol Pavel scrie ucenicului său Tit: „Căci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor, învăţân­du-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie; și să aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei Marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune“ (Tit 2, 11-14). Deci, mântuirea se obține în baza faptelor bune, care împlinesc credința noastră dreaptă în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

După cum spune Episcopul Vasile Coman, „mântuirea este dorul cel mai scump al credincioșilor, este suspinul lumii după desăvârșire ontologică a omului în Dumnezeu și stare de comuniune, vindecarea rănilor pe care le provoacă păcatul, e însăși dobândirea vieții veșnice în Împă­ră­ția lui Dumnezeu”.

La mântuire ajungem prin harul lui Dumnezeu pe care-l primim prin Sfintele Taine, prin credință și fapte bune. Mai ales acum în vremea postului trebuie să intensificăm rugăciunea, faptele milei creștine și prezența noastră la Biserică, pentru a mărturisi cu toată ființa noastră că suntem pe calea mântuirii și a dobândirii vieții veș­nice.