Vremea colindelor, pregătirea Crăciunului, timpul bucuriei noastre

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este cinstită de întreaga creştinătate. În popor această sărbătoare este numită Crăciunul. Pentru noi creştinii ortodocşi este una dintre cele mai importante sărbători din cursul anului bisericesc, fiind socotită între praznicile împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe. Lucru subliniat şi de troparul sărbătorii: „Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de Sus, Doamne, slavă Ţie!” 

Data de serbare a Naşterii Domnului este ziua de 25 decembrie. Această zi este precedată de 5 zile de preserbare şi ea deschide alte 7 zile de prăznuire a Crăciunului, care se închid  în ziua de 31 decembrie, când este Odovania sărbătorii.

Acum este timpul în care ne manifestăm bucuria venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, în chipul Pruncului Sfânt Iisus Hristos. Lucru teologhisit atât de frumos de condacul sărbătorii: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”.

 În data de 20 decembrie este prima zi de Înainte-prăznuire a Naşterii Domnului. Acum încep zilele în care intensificăm pregătirea noastră pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. În aceste 5 zile de preserbare suntem introduşi prin slujbele bisericeşti în bucuria duhovnicească a sărbătorii Crăciunului. Acest aspect îl regăsim şi în imnografie, unde suntem îndemnaţi: „Veniţi, toţi, să prăznuim mai înainte, întru credinţă, sărbătoarea Naşterii lui Hristos, cu înţelegere punând îna­inte cântarea ca pe o stea, doxologii ca ale magilor şi păstorilor să înălţăm: Venit-a Mântuirea oamenilor din pântece fecioresc, ca să cheme din nou pe cei credincioşi” (alcătuire a lui Andrei Pirul la Stihoavnă).

Toată imnografia liturgică ce o regăsim în slujbele care se oficiază în această perioadă de preserbare ne îndeamnă să ne pregătim duhovniceşte pentru ziua Naşterii lui Hristos: „Iată s-a apropiat vremea mântuirii noastre, împodobeşte-te, peşteră, Fecioara se apropie să nască. Betleeme, pământul lui Iuda, bucură-te şi te veseleşte că din tine va răsări Domnul nostru. Ascultaţi, munţi şi dealuri şi împrejurimile Iudeii! Că vine Hristos, ca să mântuiască pe omul pe care l-a zidit, ca un Iubitor de oameni”.

Troparul Înainte-prăznuirii Naşterii Domnului întăreşte importanţa pregătirii pentru venirea lui Hristos, care ne aduce speranţa mântuirii şi a dobândirii Raiului pierdut prin păcatul protopărinţilor Adam şi Eva: „Găteşte-te, Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioara! Pentru că pântecele aceleia rai înţelegător s-a arătat, întru care este dumnezeiescul pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte”.

În aceste zile de preserbare Biserica ne cheamă să ne oprim asupra teologiei tainei Betleemului şi să înţelegem că acum trebuie să intensificăm postirea noastră, să ne spovedim pentru a ne lumina peştera sufletului întunecată de păcat prin primirea Sfintei Împărtăşanii, care ne face vii şi astfel nu vom muri ca Adam, care a căzut din Rai prin nepostire, ci vom câştiga Edenul ce se deschide prin Hristos, Care Se naşte pentru mân­­tuirea noastră.

 Apogeul pregătirii noastre prin înainte-prăznuire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului îl trăim în Ajunul Crăciunului. Este ziua minunată în care creştinul prin postire aspră şi participarea la slujbele bisericeşte aşteaptă marea bucurie a Naşterii lui Hristos, pentru că „Fecioara astăzi pe
Cuvântul cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea auzind; slăveşte cu îngerii şi cu păstorii pe Cel ce voieşte să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”.

Acum creştinii noştri vestesc prin colinde bucuria venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Suntem în epicentrul anotimpului colindelor, când poporul nostru ortodox îi cântă prin frumoasele noastre colinde cântec de leagăn Pruncului Iisus.

Pe 25 decembrie, când prăznuim Crăciunul, adică Naşterea după trup a Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, este momentul în care cu toţii mergem în Casa Domnului, care este Biserica, pentru a trăi plenar prin Sfânta Liturghie bucuria marii sărbători. Cântăm teologhisind prin imnurile acestei zile de mare praznic împărătesc: „Astăzi Hristos în Betleem Se naşte din Fecioara. Astăzi Cel fără de început Se începe şi Cuvântul Se întrupează. Puterile cerurilor se bucură şi pământul cu oamenii se veseleşte; magii daruri aduc; păstorii minunea vestesc; iar noi neîncetat strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (stihiră de la Laude, alcătuire a lui Ioan Monahul).

Toate cântările bisericeşti din Ajun sau din ziua binecuvântată a Crăciunului ne prezintă sintetic înţelesurile teologice ale Naşterii lui Hristos. Aici regăsim profunzimea gândirii patristice şi descoperim taina Betleemului. Domnul nostru Iisus Hristos Se naşte din Maică Fecioară Preacurată în peştera Betleemului. Cel care a creat cerul şi pământul vine la noi în chip de Prunc nevinovat şi El care hrăneşte toată făptura este aşezat în ieslea necuvântătoarelor. După cum arată Sfinţii Părinţi, „ieslea este potirul care-L ţine înă­untru pe Cel ce Se face astăzi trup şi Se dă spre hrană pentru viaţa lumii, Fecioara este şi tronul, şi altarul Său de jertfă, iar peştera, biserică; îngerii, Iosif şi păstorii slujesc ca diaconi, iar Dumnezeu Însuşi este Marele Preot Care săvârşeşte această Sfântă Liturghie” (ieromonah Macarie de la Simonos Petra, Sinaxarul - Vieţile Sfinţilor, volumul IV, luna decembrie).

Noi, auzind minunata veste a Naşterii Domnului, slăvim acest praznic plin de lumină mărturisind: „Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul, şi cu veselie, lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit”.