Zilele Rusaliilor

Pentru românii ortodocşi, Duminica a 8-a după Paşti şi ziua de luni ce urmează acestei duminici sunt cinstite ca prima şi a doua zi de Rusalii. Din punct de vedere bisericesc, în aceste zile sărbătorim Pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli în Ierusalim, iar luni, Sfânta Tre­ime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. În Penticostar, aceste zile sunt Duminica Cincizecimii sau a Rusaliilor, respectiv Luni după Rusalii.

Conform Sinaxarului din Penticostar, în „Duminica a 8-a după Paşti prăznuim Sfânta Cincizecime”, iar „în Lunea Rusaliilor, adică a Sfântului Duh”, prăznuim cea de-a treia Persoană a Preasfintei Treimi, pe Dumnezeu Duhul Sfânt, „Cel de o cinstire, de o fiinţă şi de o slavă cu Tatăl şi cu Fiul”. Odată cu cinstirea Duhului Sfânt, sărbătorim şi celelalte Persoane ale Sfintei Treimi, pe Tatăl şi pe Fiul. Deci, aceasta este ziua în care prăznuim  în mod special Sfânta Treime.

Aceste zile de Rusalii sunt legate din punct de vedere liturgic prin Vecernia plecării genunchilor ce se săvârşeşte imediat după Sfânta Liturghie din Duminica Cincizecimii, când se citesc şapte rugăciuni prin care se cere ajutorul Preasfintei Treimi. Această Vecernie care deschide ziua liturgică de luni face trecerea de la sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt la cinstirea Prea­sfintei Treimi.

Definitor pentru aceste zile de sărbătoare este troparul Cincizecimii, care ne arată importanţa Pogorârii Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli şi transformarea acestora din oameni plini de temeri în bărbaţi plini de curaj, care, prin puterea harului Duhului Sfânt, au devenit propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos la toate neamurile: „Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt, și printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie”.

În duminica ce ne stă înainte, sărbătorim Pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli în Ierusalim în timpul sărbătorii iudaice a Cincizecimii. Despre această sărbătoare iudaică Sinaxarul precizează: „Şi această sărbătoare am luat-o din cărţile iudeilor. Căci după cum aceia prăznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numărul de şapte, dar şi pentru că au primit Legea după trecerea a cincizeci de zile de la Paşti, tot astfel şi noi prăznuim cincizeci de zile de la Paşti, primind Duhul cel Preasfânt, care ne dă Legea, ne călăuzeşte spre tot adevărul şi ne învaţă cele plăcute lui Dumnezeu”.

La 50 de zile după Învierea Domnului nostru Iisus Hristos şi la 10 zile de la Înălţarea Sa la cer, la ceasul al treilea din zi (ora 9 dimineaţa), „S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Apostoli, în foişorul unde stăteau ei, şi s-a aşezat peste fiecare dintr-înşii”, după cum precizează Sinaxarul din Lunea Rusaliilor.

Despre cum s-au petrecut evenimentele legate de Pogorârea Duhului Sfânt, ştim din capitolul al 2-lea din Faptele Sfinţilor Apostoli următoarele: „Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Faptele Apostolilor 2, 1-4).

Despre minunea Pogorârii Duhului Sfânt din Sinaxarul zilei de Luni a Rusaliilor aflăm că, „pe când Ucenicii se găseau în foişor, în ziua Cincizecimii, cam pe la ceasul al treilea din zi, s-a făcut pe neaşteptate tunet din cer în aşa fel, încât a străbătut mulţimea adunată la Ierusalim din toată lumea; şi Duhul Sfânt S-a văzut în chip de limbi de foc, pogorând nu numai peste cei 12 Apostoli, ci şi peste cei şaptezeci de ucenici; şi aceş­tia au început să grăiască în limbi străine, fiecare din Apostoli grăind limbile tuturor neamurilor. Astfel, nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol grăind în limba sa proprie, ci şi Apostolul înţelegea şi grăia limba fiecărui neam”.

Duhul Sfânt vine în lume la 10 zile după Înălţarea Domnului pentru că, după cum consemnează tradiţia patristică, timp de nouă zile, cele nouă cete îngereşti s-au închinat Trupului îndumnezeit al lui Hristos, cu care Domnul S-a Înălţat la cer. Deci, după împlinirea celor nouă zile, împăcarea fiind săvârşită prin Fiul, în a zecea zi a venit în lume şi Mângâietorul. Despre Pogorârea Duhului Sfânt la 50 de zile de la Învierea Domnului, aceleaşi file de Sinaxar din Lunea Rusaliilor precizează: „În ce priveşte Pogorârea Duhului după cincizeci de zile de la Paşti, aceasta ar fi în amintirea Legii Vechi; că Israel a primit cele zece porunci după un timp de cincizeci de zile de la trecerea prin Marea Roşie. Să se mai ţină seamă şi de asemănări: acolo era un munte, aici un foişor; acolo s-a văzut foc, aici limbi de foc; iar în locul tunetului şi negurei din Sinai, aici s-a auzit un vuiet de vifor năprasnic”.

În Duminica Cincizecimii începe şi istoria Bisericii, când după predica Apostolilor s-a constituit prima comunitate creştină în Ierusalim. Rusaliile reprezintă cea mai veche sărbătoare creştină, împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinţilor Apostoli.

Credincioşii care participă în Duminica Cincizecimii la Sfânta Liturghie primesc ramuri binecuvântate de nuc sau tei, ramuri care simbolizează limbile ca de foc prin care s-a arătat harul Duhului Sfânt lucrător în ucenicii lui Hristos, trimişi de El să binevestească Evanghelia Sa în limbi diferite, la toate neamurile.

În a doua zi a Rusaliilor sărbătorim Preasfânta Treime, adică pe Dumnezeu-Tatăl „Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor”; pe Dumnezeu-Fiul (Mântuitorul nostru Iisus Hristos), „Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit”. Îl sărbătorim, de asemenea, şi pe Dumnezeu Duhul Sfânt, „Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci”.

Pentru noi, creştinii ortodocşi, credinţa în Sfânta Treime este fundamentală. Nu putem fi ortodocşi dacă nu credem în Preasfânta Treime. Această credinţă se bazează pe revelaţia supranaturală din paginile Sfintei Scripturi, unde Dumnezeu ne descoperă taina comuniunii de iubire a Persoanelor Prea­sfintei Treimi. Adică credinţa noastră într-un singur Dumnezeu Întreit în Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Acest adevăr este mărturisit şi de Crezul Bisericii Ortodoxe alcătuit la primele două sinoade ecumenice de la Niceea (325) şi Constantinopol (381).

În Biserica Ortodoxă Română, sărbătoarea Sfintei Treimi este legată de Duminica Cincizecimii sau a Rusaliilor, fiind prăznuită în Lunea Pogorârii Sfântului Duh. Cu prilejul acestui praznic luminat, preamărim prin laude şi cântări duhovniceşti Preasfânta Treime, deoarece toate lucrările sacre din cultul Bisericii se fac în numele Persoanelor Sfintei Treimi, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Cărora permanent ne rugăm: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!