Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei, un volum-document

Inițiat în 2001, ca proiect editorial major al Muzeului Etnografic al Moldovei, de către Vasile Munteanu (1966-2012), etnograf, cercetător şi fost director al muzeului ieșean, Anuarul apare neîntrerupt, de 18 ani, fiind astăzi una dintre publicațiile de referință în etnografia românească. Cel de-al XVIII-lea volum, un op de 635 de pagini, realizat sub coordonarea științifică a profesorului universitar Ion H. Ciubotaru, a fost lansat de curând, la Iași.

Ca în fiecare an, Muzeul Etnografic al Moldovei, din cadrul Complexului Națio­nal Muzeal „Moldova” Iași, aduce în fața publicului de specialitate - cercetători, etnografi, filologi și istorici - o publicație pe cât de interesantă, pe atât de consistentă - „Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”. Realizat sub redacția unei echipei de etnografi a muzeului, avându-l drept consultant științific pe reputatul universitar ieșean Ion H. Ciubotaru, acesta are rolul de a tezauriza studii etnografice valoroase, în alte cazuri de a restitui publicului contribuții rămase în manuscris după dispa­riția autorilor, de a oferi explicații de specialitate pe diferite tematici ale domeniului, dar și de a semnala apariții editoriale (volume, studii) din arii de interes conexe.

Ediția 2018 a anuarului, apărută la Editura Palatul Culturii, a fost lansată pe 29 martie, în Sala „Petru Caraman” a Complexului Național Muzeal „Moldova” și reprezintă cel de-al XVIII-lea volum dintr-o serie inițiată în 2001 de etnograful Vasile Munteanu. „A fost o idee curajoasă la vremea respectivă, o idee la care eu, personal, n-am avut cum să nu mă raliez”, a declarat Victor Munteanu, șeful Muzeului Etnografic al Moldovei. „18 volume din «Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei» înseamnă o realizare pe care specialiștii de primă însemnătate a acestei țări o remarcă, și nu fără motiv, ca fiind cea mai serioasă publicație etnologică ce apare astăzi la noi. Și ritmic (de 18 ani a apărut nesmintit), și în privința conținutului”, a apreciat și prof. univ. dr. Ion H. Ciubotaru.

Cum era și firesc, ediția 2018 a anuarului nu putea omite simbolistica Centenarului în mentalul colectiv. Așa că volumul este deschis de două studii care înglobează această temă. Unul semnat de istoricul Dumitru Vitcu, de la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași, celălalt de cercetătoarea Ioana Repciuc, de la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide”. „Fiind un an special în istoria neamului nostru, trebuia să marcăm acest lucru, așa că volumul este deschis de profesorul Dumitru Vitcu, cu un studiu consistent despre făurirea statului național unitar român, la 1918. Sigur că trebuia și o componentă etnologică în această introducere a anuarului și asta a făcut-o într-un mod original colega noastră Ioana Repciuc, în studiul «Patrie și patriotism în folclorul românesc»”, a precizat, la lansarea volumului, etnograful Marcel Lutic, secretarul de redacție al anuarului.

Totodată, lucrarea se constituie și într-o reverență în fața memoriei filologului și folcloristului Petru Caraman, multe dintre articolele științifice publicate referindu-se la opera acestuia (contribu­țiile din domeniul folclorului, volumele de corespondență, preocupările legate de slavistică).

„Volumul de față l-aș pune sub semnul lui Petru Caraman, pentru că publică ultimul studiu postum al cărturarului. Apoi, pentru că Ioana Repciuc, care semnează un studiu foarte interesant despre patrie și patriotism în folclor, a avut inspirație și s-a raportat la texte din culegerea lui Petru Caraman, texte care au fost culese în anii războiului (1916-1921); așadar, literatură de cătănie și război culeasă atunci. De asemenea, există un comentariu excepțional realizat de profesoara Livia Cotorcea, prilejuit de cele două volume de Corespondență  ale lui Petru Caraman. Iordan Datcu, un alt colaborator constant al nostru, are și el un comentariu despre Petru Caraman și Ion Diaconu”, a subliniat prof. univ. dr. Ion H. Ciubotaru.

Volumul constituie o lucrare etnologică de substanță, concentrată în 635 de pagini, grupate pe secțiuni și tematici, devenite deja o tradiție. Secțiunea „Restituiri” cuprinde două importante studii etnografice, rămase în manuscris și nepublicate până acum. Primul este semnat de Petru Caraman [n.r. - folclorist și filolog român (1898-1980), membru post-mortem al Academiei Române], pe tema unor formule din colindele arhaice („Haileroi, d´aileroi, Doamne”), întâlnite pe teritoriul sârbo-croat și care par a fi împrumutate din limba română. Cel de-al doilea studiu poartă semnătura lui Eugen D. Neculau (1900-1974), unul dintre cei mai valoroşi pedagogi români ai secolului trecut, cunoscut mai ales ca întemeietorul Universităţii Populare de la Ungureni (jud. Boto­șani), localitatea sa natală. Inspirat de ideile reformatoare ale lui Spiru Haret, precum şi de modelul sociologic rural conceput şi aplicat de Dimitrie Gusti, Eugen D. Neculau a reușit să contureze o instituţie culturală, în jurul căreia a coagulat întreaga comunitate - Căminul Cultural Ungureni, care a funcţionat în perioada 1927-1936. Potrivit istoricului Adrian Majuru, „ceea ce a făcut Neculau la Ungureni este considerat, în literatura de specialitate, ca unul dintre extrem de puţinele experimente româneşti reuşite în acest domeniu atât de vast, de dificil şi de nedesţelenit al educaţiei adultului”.

A fost un sociolog harnic, strângând, pe tot parcursul vieţii, un vast material despre satele de pe Valea Jijiei, lăsând în urmă mii de pagini de manuscris, păstrate într-un fond „Eugen Neculau” la Arhivele Statului din Iaşi. Studiul pe care ni-l restituie ediția 2018 a „Anuarului Muzeului Etnografic al Moldovei” este un decupaj din aceste pagini de manuscris și se intitulează „Viața intelectuală în satele de pe Jijia de Sus”.