Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii, unul foarte profund, dens și uneori greu de asimilat. Temele abordate de el, cum sunt distincția dintre ființă și lucrările nezidite în Dumnezeu, distincția dintre teologie și vederea lui Dumnezeu în lumină, sunt adânci, greu de expus în cuvinte. Nici exprimarea lui nu este simplă, pe alocuri chiar aticizată și, mai mult, deși se folosește destul de des de metoda argumentației de tip aristotelian, documentaţia lui este laborioasă, nu ușor de urmărit, parcă vrând cu tot dinadinsul să-i invite pe detractorii lui să-i recitească paragrafele! Deci, da, Grigorie Palama este un teolog greu de descifrat și trebuie să recunoaștem și greu de digerat, nu numai de frații noștri de alte confesiuni, dar uneori și de noi. Bunăoară, citindu-l pe Varlaam, Achindin și mai ales pe Grigoras sau Dexios, s-ar putea să ni se pară la început mai clari, mai logici, mai digerabili! Totuși, dincolo de aceste dificultăți, Grigorie Palama este teologul luminii nezidite al lui Dumnezeu, teologul care ne arată cum să urcăm muntele Taborului pentru a-L întâlni acolo pe Hristos, izvorul luminii. Învățătura lui este despre viață, viața în Hristos.
„Rațiunile eterne trebuie contemplate și consultate”
Rațiunile eterne sunt rațiunile divine sau gândurile veșnice ale lui Dumnezeu, conținute sau cuprinse în Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu, devenind rațiuni ale lucrurilor în timp și cu timpul, prin Creația lumii, văzute și nevăzute, prin inspirația Scripturii, a Vechiului și a Noului Testament, și prin Providență, ca rațiuni ale istoriei. Mai înainte cu două veacuri de Ambigua Sfântului Maxim Mărturisitorul în Răsărit, Fericitul Augustin avea să scrie în Apus, acest cuvânt în tratatul său Despre Preasfânta Treime, gândind și cugetând la gândurile sau rațiunile eterne sau veșnice ale lui Dumnezeu, semănate în brazdele timpului, prin făpturile Creației, pentru a rodi în mod deosebit în om, care este cununa Creației lui Dumnezeu.
Rațiunile eterne (Fericitul Augustin, De Trinitate, XII, 7; cf. Summa Theologica, vol. II, p. 538) nu pot fi contemplate decât suindu-te pe un Sinai al Teologiei sau pe un Tabor al teologhisirii; și nu pot fi consultate decât bătând, cu timp și fără de timp, prin citire și rugăciune, la porțile Sfintei și dumnezeieștii Scripturi, prin călăuzirea Duhului Sfânt și sub îndrumarea Sfinților Părinți ai Bisericii lui Hristos. Contemplând și consultând în foarte scurta noastră viață pământească drept creștini, monahi, clerici sau teologi, rațiunile eterne, putem crește duhovnicește, atingând, prin necunoaștere, hotarele cunoașterii lui Dumnezeu și „îmbogățindu-ne” întru El (cf. Luca 12, 21).
Dorind a contempla rațiunile eterne cu privire la zilele Creației sau Protologie, trebuie să consultăm cele dintâi capitole din Cartea Facerii lui Moise; și dorind a contempla rațiunile eterne cu privire la Eshatologie, ar trebui să consultăm cele din urmă capitole din Cartea Apocalipsei Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. Rațiunile eterne le contemplăm cu mintea luminată de Duhul Sfânt, doar prin fereastra Revelației dumnezeiești, consultându-le prin Teologie și teologhisire ortodoxă, adeseori în împrejurările concrete ale vieții, ale istoriei Bisericii și ale lumii în care trăim. Rațiunea eternă întrupată în Abel și în jertfa lui o contemplăm prin jertfa lui Hristos și o consultăm prin jertfa vieții și slujirii noastre liturgice, pastorale și misionare, în oglindă sau față de altarul jertfei lui bine primite. Rațiunea eternă întrupată în Enoh o contemplăm prin umblarea lui cu Dumnezeu, vreme de două sute de ani, și prin răpirea lui la cer și o consultăm prin înălțarea Sfântului Proroc Ilie la cer; iar amândouă prin Înălțarea Domnului la cer. Rațiunea eternă întrupată în Noe o contemplăm prin curcubeul Legământului și o consultăm prin porumbelul Duhului Sfânt de la Iordan. Rațiunea din Avraam o contemplăm prin Teofanie și o consultăm prin mijlocirea pentru Sodoma și Gomora. Rațiunea sădită și împlinită în Isaac o contemplăm prin urcarea pe Moria și o consultăm prin Pogorârea de pe Cruce a Domnului, de pe Golgota. Gândul etern sădit în Iacob îl contemplăm pe Scara cerului de la Betel și îl consultăm pe Scara Sfântului Ioan Scărarul din Filocalie. Gândul etern sădit în Iosif îl contemplăm în haina pestriță făcută de către tatăl său Iacob și îl consultăm în hlamida roșie a Mântuitorului Iisus Hristos din Vinerea Patimilor; sau îl consultăm, precum faraon, și prin tâlcuirea viselor acestuia. Gândul etern sădit în Moise îl contemplăm în lumina rugului aprins, pe mâinile lui binecuvântate și înflăcărate, primind și ținând tablele legii de pe Sinai, și îl consultăm prin prezența lui pe muntele Tabor. Gândul etern sădit în Iosua îl contemplăm despărțind Iordanul și îl consultăm prin oprirea soarelui și a lunii pe cer. Gândul etern semănat în Samuel îl contemplăm prin piatra de hotar de la Eben-Ezer și îl consultăm prin „piatra cea din capul unghiului”, care este Hristos Domnul. Rațiunea eternă sădită în Iov o contemplăm prin Golgota acestuia de pe grămada de gunoi de la marginea cetății și o consultăm prin venirea celor trei prieteni ai lui și mai ales prin Elihu. Rațiunea eternă din David o contemplăm revărsată în cuvintele inspirate ale Psalmilor și o consultăm prin citirea și cântarea acestora în slujbele liturgice ortodoxe; iar rațiunea divină sădită în Solomon o contemplăm din pridvorul templului său și o consultăm citind cărțile înțelepciunii sale.
Sfinții Vechiului Testament și descoperirea rațiunilor lui Dumnezeu
Contemplăm rațiunea eternă sădită în Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, udată la pârâul Cherit, transfigurată pe Carmel, adăpată la Beer-Șeba și isihastă la Horeb; dar și îndumnezeită prin carul cel de foc, și o consultăm, de asemenea, prin prezența sa pe muntele Tabor. Rațiunea divină din Sfântul Proroc Elisei o contemplăm în lumina revelației de la Dotan, despre caii și carele cele de foc care umpleau munții Samariei, și o consultăm prin învierea din morți a celui aruncat în grabă în mormântul prorocului. Gândul etern din Sfântul Proroc Isaia este încununat și contemplat în vedenia serafimilor din templu și consultat în numirea lui de „evanghelist” al Vechiului Testament. Gândul etern sădit în Sfântul Proroc Ieremia îl contemplăm scăldat în lacrimile de pe zidurile Ierusalimului și îl consultăm în cartea Plângerilor lui; iar rațiunea eternă semănată în Sfântul Proroc Iezechiel prin revelația de la râul Chebar o contemplăm în carul cel de foc al heruvimilor cei cu ochi mulți și o consultăm în vedenia câmpului plin cu oase omenești, ce se citește ca Paremie la Prohodul Domnului. Rațiunea divină sădită în Sfântul Proroc Daniel o contemplăm prin rugăciunea lui de trei ori pe zi și o consultăm, precum Nabucodonosor, prin tâlcuirea viselor acestuia; iar rațiunea divină sădită în cei trei tineri o contemplăm prin minunea din cuptorul Babilonului și o consultăm prin Cântarea celor trei tineri. Rațiunea divină sădită în Sfântul Proroc Iona o contemplăm în pântecele chitului, prefigurare a Prohodirii Domnului, și o consultăm în coliba sa de la răsărit de Ninive, dar și în cele trei colibe de pe Tabor. Rațiunea eternă sădită în Ezdra o contemplăm prin rezidirea templului, iar cea sădită în Neemia, prin restaurarea zidurilor Ierusalimului și amândouă le consultăm prin cărțile ce le poartă numele. Rațiunea eternă sădită în Sfântul Proroc Avacum o contemplăm în „turnul cel de veghe” din cartea prorociei sale și o consultăm urcându-ne teologic cu mintea „la dumnezeiasca strajă”.
Rațiunea eternă sădită în Sfântul Ioan Botezătorul o contemplăm la Epifania de la Iordan și o consultăm în temnița lui Irod, prin Tăierea capului. Rațiunile eterne sădite în Sfinții și dumnezeieștii Apostoli ai Mântuitotului Iisus Hristos le contemplăm peste tot în Sfintele Evanghelii, dar mai ales pe Muntele Fericirilor, pe Muntele Taborului, în Arătările de după Înviere, la Înălțarea Domnului și la Cincizecime, și le consultăm în toate scrierile Noului Testament. Rațiunile eterne din Sfinții ucenici Luca și Cleopa le contemplăm pe drumul și la Cina din Emaus și le consultăm pe drumul vieții noastre de creștini și călători spre „patria cerească” (Evrei 11, 13-16). Rațiunea eternă sădită în Sfântul Arhidiacon Ștefan, prin punerea mâinilor Sfinților Apostoli, o contemplăm prin cerurile deschise din sinedriu și o consultăm prin uciderea lui cu pietre, precum a lui Nabot; iar rațiunea divină din Sfântul Arhidiacon Filip o contemplăm prin convertirea și botezul famenului etiopian și o consultăm prin popasul Sfântului Apostol Pavel, în casa sa din Cezareea (Faptele Apostolilor 21, 8-9).
Noul Legământ și faptele descoperite prin inspirație
Talanții rațiunii eterne care a fost sădită în Sfântul Apostol Pavel îi contemplăm în minunea de pe drumul Damascului și îi consultăm citindu-i, precum Sfântul Ioan Gură de Aur, dumnezeieștile lui Epistole, lăsate în Noul Testament; iar rațiunea eternă din Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan o contemplăm pe Tabor, la Cina cea de Taină, lângă Crucea și la Mormântul Domnului, și o consultăm citindu-i dumnezeiasca lui Evanghelie și eshatologica lui Apocalipsă din insula Patmos. Întrucât gândurile sau rațiunile eterne ale lui Dumnezeu sunt infinite și nesfârșite, la fel și lucrările Lui dumnezeiești, din Creație, Revelație, Scriptură, Biserică și istorie, sunt nesfârșite și negrăite; de aceea și contemplarea acestora este nesfârșită, iar consultarea lor, de asemenea. De aceea, este absolut necesar a ne reaminti și a urma cuvintele Domnului: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și acelea sunt care mărturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39).
Rațiunea divină eternă sădită în noi și în fiecare dintre noi, prin concepție, naștere, botez, cununie sau călugărie, hirotonie sau arhierie, se cuvine a fi descoperită, cunoscută, dezvoltată, contemplată și desăvârșită; și totdeauna consultată de către noi prin întrebare („Ce să fac ca să mă mântuiesc? - precum în Pateric) și răspuns din partea unui povățuitor duhovnicesc iscusit, rânduit de Dumnezeu în viața noastră; precum spune Părintele Arsenie Boca: „În fiecare om este închisă o măsură a lui... peste aceasta să nu treacă nimeni, dar nici să nu se lenevească nimeni a o ajunge”.
