Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Arhiereul-vicar Calistrat Bârlădeanu, păstor şi dascăl de vocaţie

Arhiereul-vicar Calistrat Bârlădeanu, păstor şi dascăl de vocaţie

Galerie foto (1) Galerie foto (1) An omagial
Un articol de: Ionuț-Daniel Barbu - 18 Aug, 2021

Arhiereul Calistrat Bâr­lă­deanu s-a născut la Ploiești, în anul 1840. Tatăl său, preotul Constantin, a slujit în același oraș, iar mama, Maria, a devenit schimonahie spre sfârșitul vieții. Fiul lor, din botez, a purtat prenumele Christache. În 1866 a fost hirotonit diacon și preot pentru Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Ploiești, unde slujea tatăl lui. Rămas văduv (1873), so­licită o bursă de stat pentru studii în străinătate și pleacă la Atena (1874). După obținerea licenței în Teologie a fost trimis slujitor la Capela românească din Paris (1877-1880). În 1878, cu ocazia unei vizite în Franța, Mitropolitul Primat Calinic Miclescu îl tunde în monahism cu numele de Calistrat și îi conferă rangul de arhimandrit. Revine în țară și este ridicat la treapta de arhiereu în anul 1880, succedându-l pe ierarhul Policarp Popescu Bârlădeanu. A îndeplinit slujirea de vicar al Episcopiei Hușilor (1880-1916), pe lângă ierarhi de seamă ai acestei eparhii, precum Silvestru Bălănescu (1886-1900), Conon Arămescu Donici (1902-1912) și Nicodim Munteanu (1912-1923). În perioada noiembrie 1900 - februarie 1902 a fost și locțiitor al aceluiași scaun episcopal. De-a lungul timpului a candidat pentru mai multe sca­une chiriarhale vacante, inclusiv pentru cel de la Iași, în februarie 1902. Alături de fratele său Bar­bu Constantinescu, întâiul decan al Facultății de Teologie de la București, se numără printre primii profesori ai acestei instituții, având competențe în literatură patristică și studii biblice. Două volume recente, care indică bibliografia de specialitate în aceste ramuri ale teologiei, enumeră contribuțiile arhiereului Calistrat Orleanu Bârlădeanu. Astfel, în perioada 1896-1909, acesta sem­nea­ză mai multe studii despre Părinții și Scriitorii bise­ricești și pe diferite teme legate de Vechiul Testament (cf. pr. Ioan Chirilă, Paula Bud, Stelian Paşca-Tuşa, Bogdan Şopterean, Vechiul Testament în scrierile bibliș­tilor ortodocși români, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2018, pp. 20-21, 242, 251, 263, 267, 278, 293, 305, 314, 357, 361, 371, 379, 384, 394, 406, 416 și 419), în revista Biserica Ortodoxă Română (cf. †Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, Literatura patrologică românească în secolul XX, Ed. Episcopiei Sălajului - Viață și credință în Hristos, Zalău, 2015, pp. 63-64).

A fost între cei șapte profesori care au răspuns chemării marelui Mitropolit Primat Calinic Miclescu (1875-1886) de a preda cele dintâi cursuri la nou în­fiin­țata Fa­cultate de Teologie din Bu­cu­rești, începând cu toamna anului 1881. Îndemnul de suflet al ierarhului suna astfel: „În dorința ce avem de a se începe la noi Facultatea Teologică, a cărei necesitate s-a simțit și se simte așa de mult, și în vederea că deocamdată Guvernul n-a prevăzut mijloacele necesare, Noi ne-am propus a face un apel călduros la mai multe persoane competente, să se oferă a preda pentru acest an câte un obiect din studiul teologic, gratis, crezând că astfel vom grăbi realizarea scopului dorit” (cf. pr. Adrian Gabor, pr. Daniel Benga, pr. Mihail Săsăujan, Ionuț-Alexandru Tudorie, Istoricul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” a Uni­versității din Bucu­rești [1881-2013], Ed. Basilica, București, 2013, p. 18). În această primă etapă, fără salarii și cu o minimă recunoaștere din partea Univer­sității București, dascălii de teologie, deși pionieri în domeniu, s-au străduit cât au putut pentru împlinirea dezideratului academic al Bisericii, arhiereul Calistrat Bârlădeanu, alături de fratele său menționat, perseverând cu predarea disciplinelor până în luna mai a anului 1883 (cf. pr. Ni­culae Şerbănescu, „Facultatea de Teologie a Universității din București. O sută de ani de la înființare 1881 - 1948-1981”, în Biserica Ortodoxă Română, XCIX [1981], 9-10, p. 1044). Alături de alți membri ai Sfântului Sinod a făcut parte din comisia care s-a ocupat, vreme de câțiva ani, de ediția sinodală a Bibliei din 1914. De asemenea, a fost membru în colegiul de redacție al revistei Biserica Ortodoxă Română. Singur sau în colaborare a publicat diferite manuale, cum ar fi: Istoria sacră a Vechiului Testament pre­lucrată în stil biblic pentru usul seminariilor, gimnaziilor, școlii normale și pedagogice (ediție dublă, Plo­iești, 1896); Carte de citire, des­tinată pentru clasa a II-a a școa­lelor primare rurale și urbane (Ploiești, 1893) și, împre­ună cu profesorul Barbu Con­stan­tines­cu, Istoria sacră a Noului Testament (Ploiești, 1890).

Ca arhiereu a locuit aproape numai în București, fiind vreme îndelungată paroh la Biserica Zlătari din Calea Victoriei, lăcaș a cărui piatră de temelie de la 1850 fusese așezată tot de un arhiereu cu același nume, Calistrat Livis.

A trecut la cele veșnice în ziua de 27 septembrie 1916 și a fost înmormântat în Cimitirul Șer­ban Vodă-Bellu, figura 17, locul 8, alături de profesorul și decanul Barbu Constantinescu, de părinții lor și de alte rude. În urma cercetărilor repetate din teren, în luna februarie 2021, a fost identificat acest al optulea mormânt din cele zece ale ierarhilor ortodocși despre care se știe că au fost înhumați în acest cimitir. Se află într-un spațiu delimitat de un gard metalic, unde se găsesc, laolaltă, mai multe morminte și plăci funerare. Pe verso-ul unei cruciulițe de vreo 60 cm înălțime, situată într-un colț, fără postament și frântă la bază, sunt trecute în literă foarte măruntă, aproape ilizibilă, numele arhiereului, al fratelui său și al părinților, preotul Constantin și soția sa, schimnica Macariea. De menționat că inscripția de pe crucea de la mormânt a arhiereului este singura sursă de informație cu privire la numele de monahie al mamei sale, amănuntul fiind unul destul de însemnat.

Citeşte mai multe despre:   Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul