Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Aron Vodă al Moldovei, filantrop și ctitor al Bisericii din Şchei

Aron Vodă al Moldovei, filantrop și ctitor al Bisericii din Şchei

Un articol de: Pr. Prof. Dr. Vasile Oltean - 08 Mai, 2020

Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului și-a datorat existența și continuitatea în slujba românilor ortodocși din Transilvania contribuției filantropice a multor domni și mari filantropi. În numărul de astăzi îl prezentăm pe domnitorul Aron Vodă al Moldovei, al cărui hrisov de danie se păstrează la loc de cinste în muzeul locaşului de cult.

În ciuda faptului că renumele de „Aron Tiranul” i-a pecetluit personalitatea atât de negativ, mărturiile istorice din Șcheii Brașovului confirmă cu totul altceva. Pentru a putea suplini deficiențele financiare cauzate de imputația de 400.000 de galbeni solicitată de turci pentru a ocupa tronul Moldovei, a fost nevoit să aplice taxe publice excesive. Cu toate acestea, s-a dovedit în bunătatea lui un mare filantrop. Fiul nelegitim al domnitorului Alexandru Lăpușneanu și domn al Moldovei în perioada septembrie 1591 - iunie 1592 și pentru scurt timp în septembrie 1592, a fost aliat cu Mihai Viteazul în „Liga Sfântă” (1594), în marea misiune a unirii românilor, ctitor al Mănăstirii Aroneanu de lângă Iași, mama sa fiind sora monahului Nicanor, viitorul Episcop al Romanului (1572-1575) și pentru scurt timp Mitropolit al Moldovei (1591). 

Un domn român refugiat în Ardeal

Nevoit să părăsească tronul preluat de Ștefan Răzvan, găsește refugiu în Șcheii Brașovului, motivat de faptul că în timpul scurtei domnii a fost un bun ctitor, sprijinind financiar locașul de cult de aici, aflat sub presiunile autorităților ostile din Ardeal. Mult mai benefic era pentru el dacă rămânea ascuns în locaşul ctitorit în Șchei, dar, plecând la Vințu de Jos (jud. Alba) și trădat și otrăvit fiind în Castelul Martinuzzi de Sigismund Bathory, „prietenul său” (cum spunea cronicarul brașovean Mihail Weiss), avea să fie înmormântat în locaşul ctitorit de Mihai Viteazul, mormânt profanat de George Basta după victoria de la Mirăslău (20 septembrie 1600), pentru care Mihai Vodă protestează și scrie ducelui de Toscana, reușind să-l reînhumeze. Cronicile semnate de Grigore Ureche („Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă” - 1359-1595 și Miron Costin „Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace” - din 1675) nu fac referință la acest document.

„Io Aron voevod, cu mila lui Dumnezeu, domnitor al Țărei Moldovei”

Or, acest hrisov este o expresie a gestului său filantropic pentru românii ortodocși din Șcheii Brașovului, fiind semnat de Aron Vodă, însoțit de o impresionantă pecete, document-tezaur prezent și astăzi în expoziția Muzeului Primei Școli Românești. Redăm textul în traducerea din 1899 a preotului profesor Sterie Stinghe de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Braşovului: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Troiță Sfântă de ființă nedespărțită, iată eu robul stăpânului meu Domnului D-zeu și mântoitoriului nostru Is. Hs., închinătorul Treimei, Io Aron voevod, cu mila lui Dumnezeu, domnitor al Țărei Moldovei, cum că domniia mea au binevoit cu a noastră bună-voință, cu curată și luminată inimă și de la tot cugetul nostru și din ajutorul lui Dumnezău și cu sfatul și cu blagoslovenia celor trei ierarhi ai Moldovei, Chir Mitrofan, metropolitul Sucevei și Chir Nicanor, episcopul Romanului și Chir Mardarie, episcopul Rădăuților, am râvnit și domnia mea, către acei binecredincioși și iubitori ai lu Chr., răposați întru sfințenie, celor înainte de noi domnitori, cari au zidit și au împodobit sfintele biserici, lăcașurile lui Dumnezeu și auzind scriptura sfinților apostoli, cine împodobește sfintele biserici, acela sufletul său împodobește, întru aceasta domniia mea, văzând într-un loc o sfântă biserică, în suburbiul Brașovului, numit Șchei, zidit de la un răposat în sfinție frate al meu Io Pătru voevod numit Cercel, care au fost domn al Țărei Ungrovlahiei, fiind de domniia sa zidită și neisprăvită în numele Sfântului Arhierarh și făcător de minuni a lui Chr. Nicolae. Pentru aceea și domniia mea, văzând această biserică nezidită și neisprăvită, atuncea domnia mea m-am sârguit de la toată inima noastră și cu ajutorul lui Dumnezău am isprăvit-o și am împodobit-o, ca să să numească și domniia mea ca un ctitor nou la acea mai de sus scrisă sfântă biserică. Așijderea domniia mea cu agonisirea de la Dumnezeu dată nouă, am întărit această sfântă biserică cu toate odoarele bisericești și am făcut și o dare de rând din an în an câte 12.000 de aspri, care să să dea în praznicul sfintei biserici, acei care fac drumul de cheltuială câte 300 de aspri și așijderea și la doi popi și la doi diaconi și la 4 oameni ai bisericii în fiecare an ei să aibă câte un rând de haine, tot acesta să să plătească. Așijderea și voi, preoților, pe care Dumnezău i-a alege să fie preoți ai voastre sfinte biserici, vă rog pe voi în numele lui Dumnezău ca să rugați totdeauna pe Dumnezeu pentru sănătatea domniei mele și a doamnei domniei mele și a copiilor dați de Dumnezeu și odrasle ale domniei noastre, mai cu seamă pentru iertarea și lăsarea păcatelor moșilor și strămoșilor și părinților noștri și iertarea și lăsarea păcatelor mai sus scrisului, răposatului în sfințenie fratelui nostru Io Petru voevod (Cercel) și să ne scrieți și pe noi în sfântul pomelnic și dumnezeescu jertfelnic și în fiecare an în luna lui decembrie a 6-a zi să faceți privegheri și pomenire, până când va sta sfânta biserică, iar sara paraclis și colivă. Acest tot mai sus scris să fie sfintei biserici de la noi neclintită (nici când) în veacul veacului. Pentru asta e credința domniei-mele Io Aron Voevod și credința prea iubitului din inimă a fiului domniei-mele Bogdan Voevod și credința domnului Crăstea vornicul Țărei de Sus și credința domnilor Olihovchei și Rizan, pârcălabii de Hotin și credința domnilor Vasile și Lupu, pârcălabii Neamțului și credința domnului Condrea și Ilea, pârcălabii de la Roman și credința domnului [...] portarul de la Suceava și credința domnului Iane, postelnicul și credința domnului Ciomărtan spătariul și credința domnului Călugăr vistiernic și credința domnului Stamate, stolnicul și credința domnului Tanase, comisul și credința tuturor boierilor noștri din Moldova, mari și mici și după moartea noastră, cine va fi domnitor din copiii noștri, sau din neamul nostru, sau ori pe cine l-ar alege Dumnezeu să fie domnitor în țara noastră a Moldovei, acela să nu strice daniia noastră și așezământul, însă să facă și el danie și să miluiască cu milostenie, pe care Domnul Dumnezeu îl va binecuvânta, pe aceasta mai sus scrisă sfântă biserică. Și pentru mai mare tărie și întărire a tuturor acestor mai sus scrise, am poruncit credinciosului și cinstitului nostru boer, domnului Gligorcea Crăciun logofătul, ca să scrie și să să lege pecetea noastră de această adevărată foae a noastră. Au scris Eremiia Băseanul în Iași la a. 7103, luna Nov. 28.”

„Aron Vodă au isprăvit şi au zugrăvit şi au înălţat turnul”

După o jumătate de secol, protopopul cronicar Vasile scrie spre veșnică pomenire: „Ce n-au isprăvit Petru Vodă în zilele acestui protopop Mihai (tatăl cronicarului) s-au sculat Aron Vodă de la Moldova de au mai ajutat sfânta besearecă de ce n-au isprăvit Pătru Vodă, Aron Vodă au isprăvit şi au zugrăvit şi au înălţat turnul în anul 1595”. Alte cronici confirmă că „a zugrăvit biserica şi pe dinlăuntru şi pe dinafară cu mulţime de istorii de ale sfinţilor” (Arhiva muzeului, Catastif 2, p. 175). În baza acestei danii s-a acoperit biserica cu ţiglă (16.000 buc.), s-au cumpărat patru cărţi (la 1596), s-au făcut un scaun şi o strană (în 1597), s-a reparat un candelabru şi s-a făcut o „capelă mică de lemn”, probabil un alt paraclis al bisericii (Candid Mușlea „Biserica S. Nicolae din Șcheii Brașovului”, vol. I, Brașov, 1946, p. 75).

În 13 mai 1598 se aşază pe faţada bisericii o inscripţie ctitoricească în limba slavă, având următorul conţinut: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, s-au zidit această biserică dinlăuntru cu cercetarea dumnezeiască de nişte creştini de Chr. iubitori, cu darea şi mila binecredincioşilor domni din Moldova şi din ţara Munteniei, în numele adormirei Născătoarei de Dumnezeu şi a sfântului archierarh şi făcător de minuni Nicolae, pe urmă în anul 7092 binecredinciosul Io Petru voevoda Cercel au văzut aces lăcaş învechit şi neîmpodobit, cu dorinţa dumnezeească s-au aprins şi împodobindu-l cu toate dumnezeeştile şi a sfinţii lui icoane, s-au făcut paraclis şi pridvor cu stâlpi, după acestea în a. 7103 iubitorul de Chr. Domnu Io Aron voevod şi acesta a urmat celor vechi buni domnitori, zugrăvind paraclisul şi pridvorul cu dumnezeeştile chipuri ale sfinţilor prin zugrăviri minunate şi am făcut noi pirapul şi de acuma pe cine D-zeu va alege să fie domnitor, acela mai mult să miluiască şi să dee de pomană lui, au scris la a. 7107, de la naşterea lui Chr. 1598 mai 13” („Cronica lui Radu Tempea”, ediția Serie Stinghe, Brașov, 1899, p. 215). (Va urma)