Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă An omagial Aurelian Pană, un moșier cu viziune modernă asupra agriculturii

Aurelian Pană, un moșier cu viziune modernă asupra agriculturii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) An omagial
Un articol de: Daniela Șontică - 12 Octombrie 2019

Aurelian P. Pană este o figură luminoasă în memoria colectivă a localităților Frățilești, Săveni și Sudiți din județul Ialomița, dar și în istoria agriculturii românești. Acest moșier și agricultor cu viziune modernă, care a fost ministru al agriculturii, a trăit între anii 1880 și 1951, iubea mult pământul, dar nu uita nici de muncitorii și țăranii care îi lucrau moșia. Încă mai există bătrâni care au auzit de la părinții lor sau își amintesc din propria copilărie lucruri frumoase despre boierul Aurelian Pană, cel care a organizat pe moșia sa, la Frățilești- Sudiți, de peste șase mii de hectare, o fermă-model.

Pană a absolvit liceul la Brăila, iar apoi a studiat la Universitatea Sorbona din Paris, unde a obținut trei licențe: în botanică, zoologie și geologie. În 1934, Aurelian Pană a mers în America pentru a studia agricultura, în special cultura porumbului, de unde s-a întors cu multe bagaje, între care și două cufere cu știuleți de porumb din soiul Dintele-calului, un soi pe care l-a cultivat cu succes în Bărăganul secetos. Unul dintre acele cufere a ajuns la Muzeul Agriculturii din Slobozia, donat de urmașii boierului, și poate fi văzut împreună cu alte obiecte care i-au aparținut.

Moșierul școlit la Paris și specializat în America a fost primul român care a făcut agricultură mecanizată pe terenuri atât de întinse. Din Germania cumpărase tractoare, iar din America achiziționase cinci combine care secerau și treierau, mașinile sale fiind vedetele agriculturii românești la ora aceea. Pe pământ american a petrecut două luni la specializare, iar după întoarcerea în țară, a publicat volumul „Agricultura în Statele Unite. 50 de zile cu fermierii americani”. În afară de soiul de porumb rezistent la secetă, moşierul de la Sudiţi a adus și semințe de soia, fiind și cel care a introdus cultura intensivă modernă de soia în România.

În vara anului 1942, a organizat o vizită de informare la ferma sa pentru o delegație de 56 de persoane: specialiști în agricultură, mi­niștri, politicieni. Cu toții au vrut să vadă pe viu cum se lucra la ferma-model de la Frățilești-Sudiți. Presa vremii a publicat articole care furnizau informaţii asupra fermei.

Într-un articol se spunea: „Cona­cul propriu-zis - de dincolo de gospodăria familiei proprietarului - este împărţit în două: în dreapta inventarul mort (ateliere, remize, maşini şi instrumente), iar în stânga inventarul viu (cu grajdurile pentru boi și vacile de lapte, ţarcuri pentru viţei, grajduri pentru cai; crescătoria de păsări etc.). Vizitatorii au putut vedea - după ieșirea din ateliere - zeci de pluguri pentru vite, două pluguri mari cu abur, cinci batoze și patru locomobile, un selector Petkus şi 17 tractoare”.

Alte repere din viața moșierului arată cât de complexă a fost personalitatea sa: în 1913, a participat în cel de-al Doilea Război Balcanic din Bulgaria, ca sublocotenent, iar în Războiul de Întregire Națională, la Mărășești, a fost căpitan. A fost membru al Societății de Științe din București (1905), președinte al Institutului Național de Export (1935), delegat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor pe lângă Direcția Porturilor în vederea constucțiilor de silozuri (1938), membru în Consiliul Permanent al Agriculturii (1939), membru al Institutului de Științe Sociale al României, secțiile agrară și a coope­rației (1939), președinte al Academiei de Agricultură și președinte al Sindicatului Agricol Ialomița. În anii 1942 și 1943 a fost ministru al agriculturii.

A fost căsătorit cu Eufrosina Popa și au avut împreună patru copii. După instaurarea regimului totalitar în România, Aurelian Pană a fost deposedat de toată averea: terenurile, mașinile agricole și animalele au intrat în componența mai multor Gospodării Agricole de Stat, iar el a fost arestat. A fost ucis în bătaie, în închisoarea Gherla, în 1951. În 1952, soția sa, Eufro­sina, și fiul Aurel Pană au fost ares­tați și trimiși vreme de doi ani în „detenție administrativă” la Dumbrăveni, județul Sibiu.

În urmă cu câțiva ani, un teren agricol, cândva parte a fermei Su­diți-Frățilești, a fost donat de ur­mașii moșierului Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, acolo luând ființă Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon”. În felul acesta, este dusă mai departe amintirea moșie­rului Aurelian Pană, omul care a mordernizat agricultura ialomi­țeană și a ușurat astfel viața ță­ranilor din acele locuri.