Sinteza duhovnicească sau luminoasele bucurii ale inimii rugătoare în Postul Adormirii Maicii Domnului nu înseamnă doar consemnarea unor aspecte din lucrarea liturgică, misionară, pastorală şi filantropică în Biserica noastră. Nici ilustrările principalelor momente spirituale şi, cu atât mai puţin, trăirile - atâtea câte sunt, în timpul rugăciunilor personale ori comunitare - nu pot fi redate în profunzimea sensului şi realismului duhovnicesc decât tainic.
De aceea, în cuvinte simple, vom căuta expresia recunoştinţei şi mărturia iubirii lui Dumnezeu prin rugăciunile, prezenţa şi ajutorul Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care, prin Sfânta ei Adormire, „lumea nu a părăsit”, iar prin mutarea cu trupul, în chip tainic, la cer, de către Fiul ei şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos rămâne mijlocitoarea, ajutătoarea şi mângâietoarea tuturor celor necăjiţi, ca un izvor de bucurie.
În lumina acestei negrăite bucurii a prezenţei Maicii noastre cereşti în pământeasca noastră vieţuire se poate vedea cu ochiul liber, şi de către cei ce n-o cheamă şi n-o iubesc, uimitoarea ei prezenţă discretă, mereu vindecătoare de singurătate, de suferinţă şi de izolare, chiar prin simpla şi spontana apelare: „Doamne, Maica Domnului”!
Dar nu numai în lucrarea spirituală, în evlavioasele devoţiuni personale ori comunitare bisericeşti se exprimă iubirea milostivă a Domnului, prin intervenţia Maicii Sale, ci şi în priveliştea unei frumuseţi vindecătoare de degradarea creaţiei, anume în spaţiile cultivate cu flori naturale şi flori duhovniceşti, sfintele noastre mănăstiri, „pridvoarele deschise” de la cer spre pământ şi viceversa, prin „ochii” veghetori ai Maicii neadormite, pentru care şi relieful variat şi plin de frumuseţi al ţării a primit demnitatea de a fi „Grădina Maicii Domnului”, aidoma Sfântului Munte Athos.
„Cerească biruinţă” prin rugăciunile bunilor credincioşi
Doar câteva mărturii ale acestor cereşti cercetări ale Maicii Domnului, în timpul Postului Sfintei Adormiri, într-un mic, dar semnificativ spaţiu al Bisericii de la Dunărea de Jos, ar putea constitui o smerită mulţumire pentru „cerească biruinţă”, prin rugăciunile bunilor credincioşi, în casele lor, în biserici şi în tot locul, însufleţiţi, ajutoraţi şi luminaţi de o mulţime de monahi, monahii şi jertfelnici, smeriţi şi devotaţi preoţi ai eparhiei.
Mai întâi, îndreptăm, cu metanie adâncă, mulţumire pentru ajutor Pelerinului cel mare, sfânt şi neobosit, Maica Domnului, prin sfânta sa icoană „Izbăvitoare de secetă”, de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Adam. Odor sacru nepreţuit, peste care au trecut mai bine de patru secole, „Sfânta”, cum o cunosc îndeosebi credincioşii din zona mănăstirii, străbate zi şi noapte aproape 150 de lăcaşuri sfinte şi localităţi, în sacru pelerinaj, aşteptată cu multă evlavie şi lacrimi de mulţimi de credincioşi.
Ceea ce remarcăm în această vară sunt efectul dezastruos al secetei şi tristeţea plină de nepuţinţă a poporului. Contextul atmosferei caniculare de nesuportat nu a descurajat însă pe nimeni. Dimpotrivă, bravii noştri preoţi au depăşit orice aşteptare, iar credincioşii s-au constituit în fluvii vii de comuniune, observându-se bogăţia credinţei noastre pe chipurile luminate şi purificate de lacrimile curate ale pocăinţei!
Însă ceea ce a depăşit limitele unui pelerinaj bine organizat a fost tocmai cereasca intervenţie a Maicii Domnului, care i-a inspirat, i-a ajutat şi i-a unit pe preoţi cu credincioşii în câteva localităţi precum Bereşti, Târgu Bujor, Brăila, Matca şi Tecuci, la autenticele privegheri athonite de toată noaptea, din bisericile parohiale, cu săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii în sobor mare, ceea ce a devenit luminoasă trăire pascală, iar rezultatul văzut: deschiderea uşilor milostivirii cereşti, cu ploi bogate, liniştite şi depăşirea calvarului canicular în urcuş taboric şi-n atmosferă irenică într-o etapă deloc liniştitoare în viaţa de zi cu zi.
Minunile Maicii Domnului, în toiul şi fervoarea rugăciunilor rânduite în Biserică de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi împlinite de noi, toţi slujitorii şi credincioşii, după puteri şi disponibilităţi, arată prezenţa adesea neobservată a lui Dumnezeu, prin Biserica Sa, în viaţa poporului Său, pe care-l iubeşte, îl ajută şi-l salvează de la încercări, boli şi necazuri.
„Pe cărările sfinţilor”
Câtă bucurie a adus apoi, în Postul Sfintei Adormiri, participarea, ca răspuns duhovnicesc şi recunoştinţă, a pelerinilor noştri la sfintele mănăstiri şi centre de spiritualitate! Să amintim doar două spaţii ale acestor bucurii ale pelerinilor.
Mai întâi, şansa de a fi fost şi eu pelerin, la invitaţia Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, la sărbătorile nemţene (5-7 august): Sfântul Ioan Iacob - la Seminarul nemţean; Schimbarea la Faţă - la mănăstirea de pe Muntele Ceahlău, „Taborul României”; Sfânta Cuvioasă Teodora, la Mănăstirea Sihăstria.
De necuprins cu mintea sunt evlavia, forţa mobilizatoare şi nevoinţa pelerinilor, mai cu seamă tinere familii, cu pruncuţii în braţe, urcând muntele abrupt, Ceahlăul.
Forţa duhovnicească şi ataşamentul credincioşilor la bucuriile întâlnirii cu sfinţii în autentica „Grădină a Maicii Domnului”-Moldova au drept început iniţiativa inspirată de Dumnezeu şi de Maica Domnului, „Pe cărările sfinţilor”, de acum 30 de ani, a Mitropolitului de atunci al Moldovei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al Bisericii noastre. S-au aşezat astfel, la jumătatea Postului Sfintei Adormiri, „Paştile de vară” în Moldova. Câtă mângâiere aduc astfel de zidiri duhovniceşti, continuate şi perpetuate frumos şi folositor de slujitori şi de credincioşi! Susţinerea şi implicarea Părintelui Mitropolit Teofan arată cât de frumos străluceşte în „candelabrul” Bisericii noastre lumina din lumina Domnului, transmisă de la ierarh la ierarh, spre inimile însetate de comuniune ale credincioşilor!
Frumuseţea iconică a pelerinilor Maicii Domnului
A doua mărturie vie, de acasă, cu lumina aprinsă în inimile noastre de Maica Domnului şi întreţinută de „uleiul” nevoinţei, o constituie „pacea din inimi” şi frumuseţea iconică a pelerinilor de la Mănăstirea Adam, parcă veniţi să-i întoarcă vizita Mamei cereşti, la ea acasă. Peste 5.000 de pelerini, de la prunci la înţelepţi, au aşezat lumina în căuşul mâinilor şi au lăsat arcuşul tainic să le atingă coardele inimilor, intonând îngereşte Prohodul Maicii Domnului. Aidoma, la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Tudor Vladimirescu şi, a doua zi, la pomenirea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, o altă etapă, la mănăstirea sihăstrească de la Cârlomăneşti.
Lacrimi răcoritoare de ploaie
Cum n-am aşeza coroana de mărturii comunitare în oraşul cel mare al Dunării, la Galaţi, unde veghează, din timpul lui Vasile Lupu, ctitoria brăileană - Sfânta Mănăstire Precista, „poarta porţilor” creştinătăţii şi „farul” nestins al veghii la cuminţenia paşnică şi binefăcătoare a undei bătrânului Danubius?
A fost şi aici o prezenţă, ca la Bobotează, a poporului şi a autorităţilor, iar la lansarea la apă a imensei cruci din dalbe flori, ofranda marinarilor, de sus a răspuns, iară şi iară, la Dunărea de Jos, tot Maica Domnului, cu lacrimi răcoritoare de ploaie, ca şi peste toate locurile unde a fost venerată sfânta ei icoană.
Ne-a rămas imensa îndatorire, nu uşor de exprimat, dar poate Ziarul nostru Lumina ne ajută: Din inimă, iubiţi slujitori şi fraţi creştini, vă mulţumesc!
.jpg)
