Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Bucureștiul are un monument pe kilometru pătrat

Bucureștiul are un monument pe kilometru pătrat

Galerie foto (20) Galerie foto (20) An omagial
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 17 Sep, 2021

Un oraș se definește prin suprafață, populație, mediu geografic, spații verzi, ­infrastructură, trafic, poluare, clădiri, viață spirituală, culturală, științifică, economică, politică, curățenie, nivel de trai, nivel de civilizație. Între altele, mai ales într-o țară cu o istorie atât de bogată ca a României, contează și monumentele. Dincolo de virtuțile lor artistice, acestea marchează momente de referință și sunt un omagiu adus marilor personalități. Iată de ce, în Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul, ne-am decis să trecem în revistă ­monumentele și statuile Capitalei.

Oficial, în București sunt 114 monumente și statui. 26 dintre acestea sunt ansambluri și grupuri statuare, 34 sunt busturi, există 10 fântâni - opere de artă, 17 monumente, iar restul sculpturi monumentale.

În unele cazuri, granița dintre categorii - de pildă între grup statuar și monument - este greu de trasat, dar asta contează mai puțin. Pe de altă parte, lista de pe site-ul Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic nu e completă, lipsind de pildă al doilea bust al lui Corneliu Coposu, cel din piața cu același nume.

114 sau chiar 200 sunt cifre modeste, cel mult o statuie pe kilometru pătrat, luând în calcul doar zona municipală, 228 kmp. În plus, ele sunt inegal distribuite, cu cartiere întregi în care abia dacă găsești vreuna.

Campion este Parcul Herăstrău, în care se află nu mai puțin de 54 de sculpturi! O parte sunt generice (Nimfă adormită, Coloană, Obelisc, Copii jucându-se, Pescăruși), câteva animaliere - generații de copii au „hrănit” cu fire de iarbă Gâscanul, Curcanul și Căprioara -, altele coborâte din povești și legende (Făt-Frumos, Meșterul Manole, Fata babei și fata moșului), iar cele mai multe sunt busturi și portrete de personalități, atât române (de la Mihai Eminescu și Nicolae Bălcescu la George Coșbuc și Nicolae Vieru), cât și străine (Ludwig van Beethoven, Anton Pavlovici Cehov, Frédéric Chopin și mulți alții).

Pe locul doi e Parcul Cișmigiu, pentru care nu am găsit o listă completă, dar la numărătoarea noastră ies peste 25 de sculpturi - în frunte cu celebra Rotondă a Scriitorilor - și monumente, inclusiv cele dedicate soldaților francezi, respectiv americani.

O zonă populată cu multe și diferite tipuri de monumente este Piața Universității. În primul rând, cele patru bine cunoscute și clasice sculp­turi reprezentându-i pe Ion Heliade Rădulescu, Mihai Viteazul, Gheorghe Lazăr și Spiru Haret - care au „călătorit” pe timpul amenajării parcării subterane și au revenit în septembrie 2019 pe locurile lor, într-un decor searbăd și gol. Apoi grupul statuar „Căruța cu paiațe” din fața Teatrului Național, o compoziție interesantă, iar din 2019 în centrul pieței se află replica monumentului dedicat lui I.C. Brătianu, care a tronat în zonă 45 de ani până când a fost topită de comuniști, un ansamblu statuar de 14 metri înălțime și 160 de tone.

Istorii zbuciumate

Dacă un mare număr dintre sculpturi sunt busturi, despre care n-ar fi multe de spus din punct de vedere artistic sau istoric, există multe monumente care merită câteva cuvinte. Cel mai impunător dintre ele, Arcul de Triumf, marcând victoria României în Primul Război Mondial, se pregătește să-și serbeze anul viitor centenarul. Nu toată lumea știe că poate fi vizitat și că etajele sale interioare găzduiesc expoziții.

O istorie agitată are Crucea Secolului, realizată de Paul Neagu și inaugurată în 1997: un disc de bronz de nouă tone cu o serie de perforații romboidale formând o cruce de lumină, monument dedicat revoltei anticomuniste din 1989, operă care a fost primită cu reticență, lucrarea primind porecle precum „biscuitul”, „nasturele” sau „aspirina găurită”... În 2011, profitându-se de planul - nepus în practică până azi - de a se construi sub Piața Charles de Gaulle o parcare subterană, monumentul a fost mutat „temporar” în scuarul de la intersecția Bulevardul Aviatorilor cu Șoseaua Nordului, unde e și acum.

O serie de monumente au fost ridicate în trecut în memoria Eroilor Aerului (cel mai cunoscut dintre toate, Statuia Aviatorilor), Eroilor Sanitari, Eroilor Ceferiști, Eroilor Artileriști, Eroilor din arma geniului (consacrat ca „Leul”), Eroilor Pompieri. Dintre puținele monumente similare ridicate în anii din urmă merită menționat Monumentul Luptei Anticomuniste, „Aripi”, operă a lui Mihai Buculei, amplasată în Piața Presei Libere din București, în locul fostei statui a lui Lenin. Și acesta a primit critici, dar după părerea noastră e frumos. Extrem de discutat este și „Memorialul renașterii” din Piața Palatului, pe care folclorul urban l-a botezat, cu dublu sens, „Țeapa”…

Rămânând încă o clipă în sectorul „contestări”, trebuie spus că, inevitabil, cam tot ceea ce s-a ridicat pe vremea comunismului a fost contestat ulterior. Cazul cel mai celebru este cel al Mausoleului din Parcul Carol I (fost Libertății), care adăpostea rămășițele pămân­tești ale demnitarilor comuniști și căruia i s-a cerut insistent demolarea. Până la urmă s-a decis că sicriele pot fi mutate și monumentul are valoare artistică de sine stătătoare.

Alt monument cu istorie agitată este Statuia Lupoaicei. În 1906, la celebrarea a 40 de ani de la încoronarea regelui Carol I ca domnitor al României și 1.800 de la cucerirea romană a Daciei, municipalitatea Romei a dăruit bucureș­tenilor o copie a celebrului monument „Lupa Capitolina”, legendara lupoaică care i-ar fi alăptat pe Romulus și Remus, întemeietorii Romei. A fost amplasată, pe rând, în incinta „Arenelor Romane”, în Piața Sfântul Gheorghe (pe atunci Piața Romei), pe Dealul Mitropoliei, în mijlocul părculețului din Piața Dorobanți, în Piața Romană și în fine pe bulevardul I.C. Brătianu, aproape de Kilometrul Zero al Capitalei! Între timp, a fost furată de mai multe ori (parțial - Romulus sau Remus - ori cu totul) și regăsită!

Dintre sculpturile monumentale dedicate marilor români trebuie neapărat amintită cea din fața Ateneului, reprezentându-l pe Mihai Eminescu, executată în bronz de sculptorul Gheorghe D. Anghel în atelierul său de la Mănăstirea Pasărea. Este cel mai frecventat loc de pelerinaj cultural, mai ales în 15 ianuarie, ziua poetului, devenită Zi Națională a Culturii. În anii 1980, aici venea, cu o jerbă de flori, Geo Bogza, însoțit de Ana Blandiana și alți scriitori - o ceremonie gândită să contrabalanseze cele două aniversări oficiale din ianuarie, ale soților Ceaușescu...

Nevoia de monumente

Dintr-un articol Hotnews aflăm că, în 1999-2011, Primăria Capitalei a cheltuit 43,3 de milioane de lei pentru amplasarea în oraș a 24 de statui. Din păcate, deși se promiseseră mai multe monumente noi în Anul Centenarului (printre care, de pildă, o statuie ecvestră a regelui Ferdinand în zona Pieţei Victoriei), singurele finalizate atunci au fost statuia lui Ștefan cel Mare din Parcul Obor și cea a lui Henri Mathias Berthelot, iar peste un an monumentul Brătianu de la Universitate.

Bucureștiul are nevoie de statui și monumente reprezentative. Și are nevoie de proiecte care să le pună în valoare, să le prezinte, să vorbească despre personalitățile respective și despre istoria edilitar-culturală a Capitalei.

Să mai spunem însă că toate cele de mai sus vizează monumentele și sculpturile din spațiile stradale și din parcuri. Numărul total al acestora este mult mai mare dacă le luăm în calcul și pe cele din cimitire. Nu întâmplător, declarând 2021 drept Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a menționat nu doar valoarea liturgică, ci şi cea culturală a cimitirelor, în care se găsesc adevărate opere de artă, a căror frumusețe e gândită să aline măcar o parte din durerea celor rămași pentru cei plecați...