Care sunt drepturile concesionarilor în cimitirele eparhiale, parohiale și mănăstirești?

Pentru un loc de înmormântare se eliberează întotdeauna un Act de concesiune, care reglementează, prin însăși titulatura lui, drepturile și obligațiile celui care dobândește locul de înmormântare. Conform Codului Civil, în Secțiunea a III-a, art. 871 precizează: „Concesionarul are dreptul și, în același timp, obligația de exploatare a bunului, în schimbul unei redevențe și pentru o durată determinată, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și a contractului de concesiune”. Redevența la care se face referire este reprezentată, aici, de taxa de întreținere a locului concesionat, care greșit este denumită uzual „impozit”, taxă care este fixată de Consiliul parohial, organul statutar competent în ceea ce privește organizarea și administrarea cimitirului, conform art. 14 din Regulamentul cimitirelor.

Având în vedere faptul că, pe de o parte, între eparhie sau parohie sau mănăstire, ca persoană juridică și subiect de drept, care deține în proprietate terenul unui cimitir, cu caracter de bun sacru, și care oferă spre concesionare loc de înmormântare, și, pe de altă parte, concesionarul, ca persoană fizică, care concesionează unul sau mai multe locuri de înmormântare, în schimbul unei redevențe, are loc o răspundere contractuală, se impune precizarea drepturilor și obligațiilor ce le revin părților, pentru buna colaborare, deoarece oricare persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat (cf. art. 1.350 Cod Civil).

În 2021, „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”, ne-am gândit să întocmim un posibil „decalog” al drepturilor concesionarilor, însoțit de un „decalog” al obligațiilor acestora, într-un cimitir eparhial, parohial sau mănăstiresc, în conformitate cu prevederile noului Regulament al cimitirelor (notat în continuare cu RC). Considerăm că acest „decalog” parcurge toate drepturile și obligațiile pe care le menționează RC și de care trebuie să țină cont oricare concesionar pentru evitarea situațiilor confuze. 

Decalogul drepturilor concesionarului

1) Concesionarul are dreptul și posibilitatea să solicite (în scris) concesionarea unui loc de înmormântare (cu cel mult 3 morminte, în cazul locurilor de înmormântare în folosință nelimitată, cf. art. 25 RC) prin eliberarea unui Act de concesiune (cf. art. 18 RC).

2) Concesionarul, prin solicitare scrisă, îna­intată la cancelaria cimitirului și aprobată de către preotul paroh și de către Consiliul parohial, într-un cimitir parohial, sau de către stareț și de către Consiliul mănăstiresc, într-o mănăstire, respectiv, de către Sectorul de resort al Administrației eparhiale, într-un cimitir eparhial (cf. art. 14 RC), primește dreptul de a se înmormânta în locul de înmormântare, ce face obiectul contractului, potrivit RC și legislației civile (cf. art. 18 RC).

3) Concesionarul are dreptul să solicite (în scris) prelungirea dreptului de concesiune asupra locului de înmormântare în folosință temporară (pe 7 ani), atribuirea realizându-se la rând, în ordinea cererilor (cf. art. 21 RC).

4) Concesionarul are dreptul ca, după ­împlinirea termenului de 7 ani, să ridice osemintele defunctului înmormântat
în locul de înmormântare în folosință temporară (pe 7 ani), după ce este notificat de către administratorul cimitirului (cf. art. 21 RC).

5) Concesionarul are dreptul să transmită dreptul de concesiune asupra unui loc de înmormântare atribuit în folosință veșnică numai prin donație sau succesiune legală sau testamentară (donația locurilor de înmormântare atribuite în folosință nelimitată se poate face numai între soț/soție sau către rudele de sânge, până la gradul al IV-lea inclusiv (cf. art. 23 RC), iar pentru cel atribuit în folosință temporară doar prin succesiune (cf. art. 21 RC).

6) Concesionarul are dreptul să-și amenajeze mormântul, să îl împodobească cu flori și verdeață, având acces în cimitir în timpul orelor de program, program stabilit și afișat la intrarea în cimitir, respectând planul de sistematizare și conduita morală ce se impune în spațiul sacru (cf. art. 26 și 27 RC).

7) Concesionarul are dreptul să fie înmormântat în locul de înmormântare atât el, fiindcă este titularul Actului de concesiune, cât și altă persoană, care nu este înscrisă pe Actul de concesiune, dar pentru care își dă acordul scris în fața administratorului de cimitir, cu condiția ca cele două persoane men­ționate să fie de credință creș­tin-ortodoxă (cf. art. 47-48 RC).

8) Concesionarul are dreptul să edifice, numai după obținerea aprobării din partea cancelariei cimitirului, construcții funerare (cavou, criptă, cruci monumentale), respectând condițiile prevăzute în docu­mentația tehnică și în aprobarea de executare a lucrării, aviz eliberat de către Consiliul parohial, Consiliul mănăstiresc sau de către Permanența Consiliului eparhial (cf. art. 37 RC). Pentru a depăși unele nelămuriri cu privire la acest subiect, subliniem faptul că există o prevedere a legislației civile, care men­țio­ne­ază următoarele: se pot executa fără auto­rizație de construire/desființare lucrările care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al con­struc­țiilor, precum „lucrările de con­strucții funerare subterane și supraterane, cu avizul administrației cimitirului“ (în art. 11, alin. 1, lit. ș din Legea nr. 50/29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată). Spre exemplu, în Arhiepiscopia Bucureștilor, Ordinul Circular 6767/2012, capitolul III („Dispoziții finale și tranzitorii“), se precizează că, „în cazul în care credincioșii vor să constru­iască cavouri, ei vor fi îndrumați să nu de­pă­șească mai mult de 50 de cm față de nivelul solului” (art. 1). Este un amănunt important, având în vedere dorința multor concesionari de a edifica lucrări funerare înalte, care nu ar mai duce la „păstrarea unui aspect unitar cu specific românesc, prin forma și amplasarea monumentelor funerare și a celorlalte lucrări” (cf. art. 13 RC).

9) Concesionarul are dreptul să utilizeze, cu responsabilitate, infrastructura cimitirului pentru realizarea lucrărilor de construcții funerare, solicitând (în scris) avizul cancelariei cimitirului în acest sens (cf. art. 37 RC).

10) Concesionarul are dreptul să renunțe la dreptul de concesiune după o preala­bilă menționare la acest drept în scris (cf. art. 42 RC).

(Rubrică realizată de pr. Ciprian Bâra)