Cimitirul militar românesc din Zwentendorf/Donau, Austria

Pe teritoriul Austriei există mai multe cimitire militare în care își dorm somnul de veci soldați români din Primul Război Mondial (Viena/Zentralfriedhof, Tulln/Donau, Zwentendorf/Donau, Lebring/Steiermark) și din cea de-a doua conflagraţie mondială (Sommerein și Mauthausen). Numărul cimitirelor din Austria unde odihnesc soldați români este însă mult mai mare. 

În această zonă din Austria inferioară, situată pe malul drept al Dunării, la aproximativ 60 km vest de Viena, în timpul Primului Război Mondial au fost ţinuţi în barăci improvizate aproximativ 2.000 de prizonieri români. Aceștia erau nevoiți să lucreze în condiții grele pentru fabrica de muniții Skodawerke-Wetzler AG din Moosbierbaum. Mulți prizonieri s-au îmbolnăvit de tifos și s-au stins din viață, înmormântarea lor fiind săvârșită de preotul militar Ioan Imbroane din Timi­șoara. O parte din soldații suferinzi a fost trimisă la spitalul din Tulln/Donau, la 15 km de Zwentendorf, pentru tratament medical, iar 46 dintre ei au fost înmormântați în cimitirul din această localitate, unde sunt îngropați atât soldați români, cât și soldați ruși.

În cimitirul soldaților români din Zwentendorf („Rumänischer Soldatenfriedhof”, singurul care poartă această denumire în Austria) au fost depuși circa 155 de soldați români care fuseseră înhumați, inițial, în martie 1917, în cimitirul catolic din Zwentendorf. Cimitirul românesc de acolo a fost inaugurat în anul 1930, la aproape 13 ani distanță (28.05.1930) de data la care acești soldați, luați prizonieri, au pierit (1917). Slujba de sfințire s-a oficiat în prezența reginei Maria a României (1875-1938), însoțită de regina Elena (mama regelui Mihai I al României), la ­1 septembrie 1932 (Reinschrift Pfarrgedenkbuch Zwentendorf, p. 147, transcriere din condica parohiei romano-catolice Zwentendorf/Donau, prin bunăvoința Mag. M. Ledwinka).

Slujbe de pomenire perpetue

La Zwentendorf, au săvârșit slujbe de pomenire atât Preafericitul Părinte Patriarh Iustinian Marina, în iunie 1968, cât și Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist Arăpașu, în anul 1987, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon Mihăiță. Tot aici au mai slujit și mitropoliții Iustin al Moldovei (1964) și Firmilian al Olteniei (1965 și 1972).

De-a lungul timpului, la oficierea slujbelor de pomenire, care aveau loc de două ori pe an (la începutul lunii noiembrie, de Moșii de toamnă, și în duminica dintre Înălțare și Rusalii), participa și preotul romano-catolic din localitate, însoțit de localnici. Părintele rostea o rugăciune pentru soldații români și adresa un salut românilor veniți în pelerinaj la mormintele eroilor. Uneori participa și primarul localității, însoțit de membrii Consiliului local, care se ocupau și de întreținerea spațiului verde al cimitirului.

Din partea parohiei noastre din Viena s-au făcut întotdeauna pregătiri speciale pentru aceste slujbe: depuneri de jerbe de flori, agape, iar cadrul liturgic a fost deseori înfrumusețat de participarea corului. Iată ce scria părintele Marin Braniște, parohul comunității românești din Viena în anul 1975: „Spre aceste scumpe locuri (Zwentendorf și Tulln) enoriașii se îndreaptă, în fiecare an, într-una din duminicile dintre Înălțare și Rusalii, spre a se ruga la mormintele eroilor și spre a le aduce prinosul lor de cinstire. În zilele premergătoare pelerinajului se fac pregătirile de rigoare: curățitul și îngrijirea mormintelor și cimitirului, îndreptarea crucilor, repararea candelelor, îngrijirea florilor, pregătitul coroanelor etc. Sunt de fapt clipele cele mai adânc răscolitoare. Privindu-le și îngrijindu-le în liniște mormintele, tainic te simți prins într-un solemn dialog mut cu cei de sub brazdă... Mormintele acestea semănate pe pământul Austriei, ca și altele, indiferent unde se găsesc, ne răscolesc profund inima și mintea... Printre lacrimile ce varsă pentru cei căzuți pe câmpurile de bătaie, omenirea - și noi cu ea - își dă seama că viața omului e prea scumpă ca să fie jertfită în războaie și că sunt atât de multe alte lucruri frumoase de făcut pe lume, care nu numai că nu irosesc viața ci, dimpotrivă, o promovează, că războiul nu aduce decât plâns și jale și dezastru, pe când înțelegerea și pacea aduc prosperitate și fericire” (Almanahul Parohiei Ortodoxe Române din Viena XV pe 1976, p. 229). Slujbele de pomenire îndătinate au fost oficiate cu regularitate, de-a lungul anilor următori, cu implicarea părintelui vicar Nicolae Dura din Viena.

În acest an, au fost oficiate două slujbe, la intervale apropiate: prima chiar de ziua Înălțării Domnului, de către preoții slujitori ai parohiilor din St. Pölten (subsemnatul) și Krems/Donau ­(Cezar Marksteiner-Ungureanu), însoțiți de credincioși, iar a doua slujbă în ziua de 15 iunie, la care au participat Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Viena, col. ing. Iulian Soare, atașatul militar, Friedrich Ehn, vicepreședintele Crucii Negre austriece, Marion Török, primarul localității Zwentendorf, Michael Ledwinka, asistentul pastoral al comunității romano-catolice (http://viena.mae.ro/local-news/1533).

Nădăjduim ca și în anii următori să se repete acest pelerinaj la mormintele soldaților români, la care să participe un număr cât mai mare de credincioși, mai ales tineri, spre cultivarea memoriei și a recunoștinței față de trecutul glorios al neamului nostru.