Cimitirul „Șerban Vodă”-Bellu în lumina cercetării din Anul comemorativ 2021

Cu înalta binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2021 în Patriarhia Română a fost, prin excelență, vreme a comemorării tuturor celor adormiți în Domnul și a valorizării liturgice și culturale a cimitirelor - spații funerare sacre, care, cu unele excepții, nu lipsesc din nici o localitate, începând de la Capitală și până la cel din urmă sat al României. 

În chip firesc, Biserica a considerat ca, după cinstirea eroilor, intensificată în Anul Centenar 2018, să se continue șirul anilor omagiali-comemorativi, cu omagierea satului românesc (2019), care, între alte aspecte majore, a contribuit la devenirea istorică națio­nală și prin faptul că a dat majoritatea ostașilor chemați pe frontul Primului Război Mondial. Apoi a urmat Anul comemorativ 2020 parcurs cu profunda manifestare a recunoștinței față de filantropii ortodocși români, dintre care mulți au susținut moral și material Biserica, Școala și Armata Română. Pornindu-se inclusiv de la cinstirea eroilor neamului și de la îngrijirea cimitirelor și monumentelor închinate acestora, în anul curent s-a acordat o atenție sporită și tuturor înaintașilor trecuți la cele veșnice, întrucât fiecare dintre aceștia a purtat o luptă spirituală și a dus o cruce a vieții, simbolizată de monumentul-cruce care marchează fiecare mormânt și dă identitate creștină întregului cimitir.

Fiii Bisericii, clerici, personalități locale și naționale ori devotați credincioși, nu lipsesc din absolut nici un cimitir creștin ortodox din cuprinsul țării. În spațiul rural, cel mai adesea, sunt cunoscute mormintele preoților și cântă­reților bisericești, profesorilor și învățătorilor, primarilor gospodari și ale altor oameni de vază din localitatea respectivă. În cazul cimitirului urban, de stat sau parohial, numărul persona­lităților cunoscute public este mult mai extins. Fiecare oraș mare din România are un cimitir de referință, unde se află morminte ale unor importante personalități care, în timpul vieții, au desfășurat activități cu relevanță națională.

Cel dintâi cimitir care are legătură cu întreaga țară, fiind just numit „Panteon național”, este ansamblul funerar „Șerban Vodă”-Bellu situat în zona central-sudică a Bucureștilor. Cu sigu­ranță, acestuia și altor cimitire importante din Capitală, cum ar fi „Sfânta Vineri” ori Ghencea, le urmează ca însemnătate Cimitirul „Eternitatea” din Iași, Cimitirul Municipal din Sibiu - alături de cel al Bisericii „Buna Vestire” -, Cimitirul Groaveri din Brașov, Cimitirul Cen­tral-„Hajon­gard” din Cluj-Napoca, Cimitirul „Sineasca” din Craiova, Cimitirul Eroilor din Timișoara, Cimitirul Central din Chișinău și toate celelalte cimitire reprezentative din municipiile reședință de județ.

Din punctul de vedere al personalităților eclesiale, cea mai importantă necropolă a Bisericii Ortodoxe Române este pitorescul cimitir de la Mănăstirea Cernica, numit sugestiv „ostrovul Învierii”, urmat de cimitirele marilor mănăstiri din Moldova, în frunte cu cel de la Mănăstirea Neamț și apoi de la toate celelalte mănăstiri istorice din țară, unde, în general, există morminte ale ierarhilor, marilor stareți și duhovnici, ale teologilor și ale altor personalități apropiate de Biserică.

Desigur, și Cimitirul „Șerban Vodă”-Bellu, pe lângă deosebita valoare cultural-națională, are și un caracter de necropolă bisericească sesizabil prin două importante aspecte constatate în urma cercetării din acest an: este lucru aproape sigur că nu mai există morminte cunoscute de ierarhi în nici un alt cimitir de stat din București sau din țară și, de asemenea, acest ansamblu funerar este foarte posibil să însumeze cel mai mare număr de clerici ortodocși înmormântați în același cimitir, comparabil, de exemplu, cu cel al clericilor dintr-o eparhie cu jurisdicție canonică peste un județ.

Prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cele dintâi cimitire ale țării, cu cea mai înaltă semnificație bisericească și națională, respectiv necropola bisericească de la Cernica și Cimitirul „Șerban Vodă”-Bellu din București, au beneficiat anul acesta de câte un proiect distinct de cercetare, desfășurat prin intermediul Editurilor Patriarhiei Române și al anumitor sectoare din cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În ceea ce privește Cimitirul „Șerban Vodă”-Bellu, obținându-se în prealabil acordul conducerii Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane, pe întreg parcursul anului 2021 s-a desfășurat o cercetare de teren completă asupra acestui ansamblu funerar. Studiul de teren a însemnat, practic, parcurgerea, mormânt cu mormânt, a celor 156 de figuri care alcătuiesc corpul principal denumit Bellu Ortodox, a altor 26 de figuri din secțiunea Bellu Militar, a Parcului Memorial al Academiei Române și a secțiunii distincte Cimitirul Eroii Revoluției, inclusă în același ansamblu funerar. Toate segmentele cimitirului studiat, care se întind pe o suprafață de aproximativ 20 ha, însumează zeci de mii de morminte, cu o cifră totală greu de aproximat.

Până în prezent, lucrarea generică de referință despre Cimitirul „Șerban Vodă”-Bellu, singura catagrafie, de altfel, este Necropola Capitalei a istoricului de origine basarabeană Gheorghe Bezviconi (1910-1966), un important genealogist cunoscut și apreciat de însuși Nicolae Iorga. Cartea sa cuprinde un studiu introductiv și lista nu­­melor de personalități înmormântate până în anii 1960 în principalele cimitire din București și împrejurimi. În introducerea volumului publicat în urmă cu jumătate de secol, autorul aducea în atenție aspecte reiterate de Patriarhia Română în Anul comemorativ 2021: „De ani de zile s-a pus problema studierii bogatului material istoric pe care îl oferă cimitirele țării, mai ales Cimitirul Bellu din București. Valoarea artistică a unor monumente din aceste cimitire mărește însemnătatea lucrării. Privind Cimitirul Bellu ca monument de cultură, ne permitem o afir­-ma­ție: nu cunoaștem alt cimitir în alte țări care să concentreze, singur, morminte ale atâtor fruntași ai acelor țări precum Cimitirul Bellu. Mormintele istorice sunt risipite în diverse localități. În URSS au fost două capitale; în Germania și Italia, mai multe; în Franța și Anglia există panteonuri; marile orașe au câte două sau mai multe cimitire importante, în dezvoltarea mai îndelungată a centrelor economice și culturale. Așadar avem un cimitir care, mai mult decât oricare altul, oglindește trecutul țării”.

Gheorghe Bezviconi, referindu-se în continuare la geneza cărții sale, amintește și de folosirea unui „pomelnic al mormintelor Mitropoliei din București”, întocmit în 1776 de eclesiarhul Samuil. Acest document a aparținut Episcopului Ghenadie Enăceanu și a fost adus la Academia Română de Nicolae Iorga și de profesorul de teologie Constantin Erbiceanu. De asemenea, el mai menționează și faptul că în primele decenii ale secolului XX mai multe încercări ale unor publiciști de a scrie o lucrare științifică ori de popularizare despre cimitire, în special despre Bellu, au eșuat. Ca unul care păzise la propriu acest cimitir și îl cercetase îndelung, cu pasiunea omului de cultură și cu precizia istoricului specializat, mărturisea că acest lucru este lesne de înțeles, întrucât necesită „migală, timp îndelungat și cunoștințe speciale”.

Proiectul de cercetare din acest an este un omagiu adus de Biserica Ortodoxă Română slujitorilor ei trecuți la Domnul, profesorilor de teologie, filantropilor, ctitorilor, arhitecților și pictorilor de biserici, precum și altor personalități culturale, științifice și politice care, într-un fel sau altul, au susținut Ortodoxia românească în timpul vieții lor pământești.

Între mormintele a mii de personalități națio­nale din varii domenii de activitate, au fost identificate locurile de veci a aproape 300 de clerici ortodocși. Majoritatea dintre aceștia au fost preoți la diferite parohii din București, din zona limitrofă a Capitalei, dar și din întreaga țară, între ei numărându-se inclusiv membri ai cinului monahal cu rang de arhimandrit și profesori de teologie.

Pentru a fi identificate toate mormintele de clerici și profesori de teologie, a fost necesară o inventariere minuțioasă, mormânt cu mormânt, la pas, lucru început intensiv încă din luna ianuarie 2021. Pe lângă efortul de documentare, mult din timpul alocat proiectului a fost dedicat eliberării unor monumente uitate, invadate de vegetație, ori dezgropării altora căzute la pământ sau cu inscripțiile estompate de intemperii. Munca de teren nu s-a încheiat nici astăzi, anumite reverificări fiind mereu utile.

Legat de materialul fotografic cules în acest proiect de cercetare, pe lângă prezentarea ­monumentelor mai semnificative ale persona­­­­li­tă­ților, unul dintre lucrurile pe care le mai ­sugerea­ză expunerea imaginilor dintr-un cimitir istoric este și acela de a îndemna credincioșii la ridicarea unor monumente funerare inspirate după cele ale înaintașilor, în ton cu tradiția funerară creștin-ortodoxă. Acesta este un aspect important asupra căruia trebuie insistat, întrucât o bună parte din „monumentele funerare” de astăzi semnalează o criză estetică a arhitecturii funerare, ajungând chiar să fie substitute ale crucii și să lipsească mormintele de sobrietatea lor specifică și, bineînțeles, de folosul duhovnicesc, deopotrivă al celor vii și al celor adormiți. În acest sens, subliniem faptul că atunci când se așază la mormânt un monument funerar mai mult sau mai puțin costisitor, acesta, în primul rând, trebuie să arate crucea ca atare, în frumusețea și simplitatea formei ei. Postamentul și tot ceea ce se mai adaugă trebuie să fie în armonie cu semnul crucii dominant în arhitectura monumentului respectiv. Din păcate, în ultimii ani au tot apărut adevărate surogate, lipsite atât de sensul creștin și de redarea semnului prioritar al crucii, cât și de o minimă estetică a planului și a execuției. De pildă, putem întâlni atât în cimitirul studiat, cât și în oricare alt cimitir urban sau rural sculpturi în marmură și granit cu un pronunțat iz sentimentalist, ce redau, într-un mod deloc măiestrit, statui feminine care ar înfățișa-o pe Maica Domnului sprijinindu-se de Crucea Răstignirii, organul inimii având în centru o cruce, ori blocuri sau plăci masive de piatră, cu un foarte mic semn al crucii gravat undeva pe suprafața foarte extinsă a monumentului, încât este aproape ilizibil. Sunt chiar și cazuri, din fericire foarte rare, când la mormânt crucea este înlocuită de o simplă piatră cu o inscripție, de semne ezoterice ori de sigla vreunei companii.

Tot în legătură cu aceeași idee, a esteticii și sobrietății spațiului sacru funerar, semnalăm și monumentalitatea și frumusețea de ansamblu pe care le conferă unui astfel de loc vegetația florală și mai ales arborii. În cazul Cimitirului „Șerban Vodă”-Bellu, copacii falnici, cum ar fi brazii, stejarii, platanii și teii, dau o notă impozantă atmosferei, asigură umbra vizitatorilor și, prin ciclul lor vegetativ, trimit chiar la tabloul nașterii, trecerii și învierii omului. Arborii răsar, cresc și adună ani mai mulți sau mai puțini până la tăiere. Toamna își lasă frunzele care devin pământ, apoi, primăvara înverzesc și înfloresc în preajma Învierii Domnului, deodată cu întreaga natură. De aceea, un astfel cimitir este un spațiu care poate fi asociat cu un adevărat parc în care vizitatorul, cu atât mai mult, poate reflecta profund la sensul vieții, bucurându-se de reflecție în liniște, folos cultural și duhovnicesc.

Ar fi de dorit ca acest proiect-pilot, prin care s-a dobândit mai ales experiență în privința cercetării de teren a mormintelor, să fie extins și la alte cimitire din București și din marile orașe ale României, unde se află înmormântați mulți preoți, dar și profesori universitari de teologie, filantropi și alte personalități cărora Biserica Ortodoxă Română le este recunoscătoare.

 Trebuie precizat că anumite locuri de veci au fost găsite numai datorită informațiilor din monografia istoricului Gheorghe Bezviconi, cu ajutorul acestora intuindu-se microzona din figură unde s-ar putea afla. În acest fel, cercetarea din teren a presupus inclusiv un fel de refacere virtuală a numerotării inițiale a mormintelor, perturbată de inserarea mormintelor relativ noi printre cele vechi.

În sfârșit, ținem să subliniem că munca de căutare sau cercetare în cimitir, deloc simplă, a oferit deosebite satisfacții, mai ales atunci când a fost descoperit câte un monument vechi pe care stătea ascuns, sub iederă, licheni sau pământ, numele unui preot din vechime sau al vreunui teolog important. Lucrul intensiv în teren și-a dovedit eficiența de neînlocuit, conducând la identificarea unor morminte de personalități bisericești de prim rang, cum ar fi Episcopul Silvestru Bălănescu al Hușilor (1838-1900) și Arhiereii-vicari Meletie (Dobrescu) Gălățeanu (1863-1923) și Calistrat (Orleanu) Bârlădeanu (1840-1916). Fiind vechi de peste un secol și reconcesionate, din uitare și mai ales din lipsa studiului atent de teren, se credea chiar că aceste morminte nu mai există. De asemenea, s-a mai reușit identificarea mormintelor necunoscute ale teologilor Ioan Cornoiu (1861-1913) și Nicolae Dobrescu (1874-1914), tot din proiectul prezent făcând parte inclusiv deshumarea osemintelor acestora și recuperarea plăcilor funerare de la mormintele lor în vederea transferării la Cimitirul eparhial „Sfântul Nicolae”-Străulești al Arhiepiscopiei Bucureștilor, după cum a dispus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pentru personalități bisericești care nu mai au rude, mormintele lor fiind reconcesionate ori cu totul lăsate în părăsire.

„Începătura” acestor lucruri amintite și a întregii cercetări de teren a Cimitirului „Șerban Vodă”-Bellu s-a făcut plecând de la personalitatea Episcopului Nifon Niculescu al Dunării de Jos, ale cărui oseminte au fost deja strămutate în catedrala eparhiei pe care a păstorit-o. De aceea, rămâne semnificativ în geneza acestui proiect faptul că cercetarea mormintelor de ierarhi, preoți și alte personalități din acest cimitir a început, a radiat și s-a extins de la crucea și mormântul acestui vrednic ierarh despre care credem că, împreună cu toți preoții și credincioșii adormiți în Domnul și înmormântați în acest cimitir, a sporit în mod semnificativ lucrul mâinilor și minților noastre.

 În concluzie, menționăm că studiul și cercetarea de teren au condus la alcătuirea unui volum intitulat Cimitirul „Șerban Vodă”-Bellu din Capitală. Mormintele clericilor și ale altor personalități în legătură cu Ortodoxia românească, ce în curând se va publica la Editura Basilica a Patriarhiei Române. Ajunși la finele Anului comemorativ 2021 în Patriarhia Română, cartea amintită poate fi considerată un proiect editorial unic al Bisericii Ortodoxe Române, dedicat studierii și punerii în valoare a celui mai important cimitir al țării și a personalităților bisericești înmormântate aici, conținând inclusiv hărți detaliate pe figuri, foarte utile pentru identificarea mormintelor de clerici și teologi.