Cimitirul vesel colorat din Săpânța

La 19 kilometri de Sighetu Marmației, în centrul comunei Săpânța, iubitorii de călătorii pot vizita un loc unic în lume, care descoperă, prin crucile-monumente de artă populară din cimitirul satului, adevărate povești de viață. Acestea zugrăvesc prin epitafurile în versuri incrustate migălos pe lemnul de stejar, simple și profunde, unele cu o notă fină de umor, o neîntreruptă frescă a satului de odinioară până în prezent. Dar să nu vă gândiți melancolic la distanța ce ne desparte de această zonă. La finalul reportajului, vom descoperi împreună cum putem pregusta din aceste frumuseți nepieritoare ale spiritului maramureșean, chiar în inima Capitalei.

Cu toții am auzit de vestitul Cimitir Vesel din Săpânța, cunoscut datorită unicității lui în lume, dar nu mulți îi știm povestea. La biserica parohială cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, a comunei Săpânța, se află acest cimitir care datează din anul 1935, ajuns în prezent la peste 800 de cruci, adevărate monumente de artă populară.

Culorile vii care ne întâmpină încă de la intrarea în incinta lăcașului de cult, unde se află cimitirul, dar și ospitalitatea gazdelor, specifică maramureșenilor, ne arată că locuitorii ținutului nu au renunțat la obiceiurile străvechi. Aici, în zi de sărbătoare sau la evenimente deosebite din viața moroșenilor, vizitatorul încă mai poate admira costumele populare specifice zonei. Dacă excursia nu surprinde un astfel de eveniment din viața comunității, călătorul poate admira pictura în mozaic din exteriorul bisericii parohiale, ce prezintă celebrele costume purtate de o familie în diferite anotimpuri sau în momente specifice de peste an, care fac parte dintr-un mediu nealterat.

Cimitirul Vesel, denumit astfel atât pentru culorile aprinse predominant folosite în pictarea crucilor, cât și pentru versurile scrijelite meticulos în grai maramureșean, care au o notă fină de „haz de necaz”, constituie opera renumitului sculptor Stan Ioan Pătraș, inițiatorul acestui proiect unic, căruia și-a dedicat întreaga viață. „Stan Ioan Pătraș, creatorul cimitirului, a montat prima cruce în anul 1935 pentru un tânăr care s-a înecat în Tisa. Pe acea cruce scria: «Aici odihnește Zapca Gheorghe, înecat în râul Tisa în anul 1935». De la această cruce a pornit Cimitirul Vesel. Ioan Stan Pătraș a lucrat singur, fără ajutoare. Era un om proaspăt căsătorit și a venit aici ca ginere, tot aici întemeind și atelierul crucilor din cimitir. Până la 40 de ani a lucrat singur, iar apoi a început să ne formeze pe noi, elevii lui”, ne-a spus ucenicul său, Dumitru Pop Tincu.

Secretul meșteșugului nu se va pierde

De peste 40 de ani, meșterul Dumitru Pop Tincu continuă opera în casa-muzeu a maestrului său. În șura de vară, unde sunt lucrate crucile, ustensilele necesare sunt aliniate pe perete într-o ordine exemplară, așteptând parcă să incrusteze stejarul cu versuri și ornamente ce vor aminti peste veacuri momente din viața celui pe care îl va străjui. „Eu am venit aici la vârsta de 9 ani. Am stat pe lângă el până la vârsta de 14 ani. De atunci, am început să mă perfecționez în ceea ce lucrez și astăzi. El a murit în anul 1977, la vârsta de 69 de ani. După moartea lui, am intrat în acest atelier. Din anul 1977, luna iunie, sunt continuatorul acestei meserii. Am pregătit copii, am avut multe generații care au trecut prin acest atelier, care, de fapt, este o șură de vară. Crucile sunt realizate doar pe timp de vară. Aveam copii de la școala generală pe care îi pregăteam pentru această meserie, dar nu a rămas nici unul. Ca orice meserie, fiecare are secretul ei. Am încercat să-mi păstrez originalitatea în funcție de cum m-a dus mintea, până în ziua de astăzi”.

Crucile de stejar sunt sculptate cu dalta și vopsite cu o culoare specifică, numită „albastru de Săpânța”. Baza acestora este lățită pentru a se putea incrusta epitaful în versuri scurte de doină, care prezintă pe scurt numele și etapele importante, esențiale, din viața celui adormit. Totodată, deasupra versurilor, persoana este ilustrată în culori vii reflectând un moment din activitatea sa, ori într-o ipostază caracteristică și predominantă a preocupărilor din timpul vieții, făcându-l ușor de recunoscut între săteni. Un alt element caracteristic al crucilor este reprezentat de acoperișul în două ape, asemenea unei săgeți ce te îndrumă să îndrepți privirea către cer, aducându-ți aminte de Dumnezeu.

Secretul meșteșugului nu se va pierde. Ca o întoarcere de situație, dar și în timp, peste zeci de ani, cine va întreba cine este meșterul crucilor va primi răspunsul: Stan Ioan Pătraș. Și nu vorbim aici despre inițiatorul acestui proiect. „Acum formez pe cineva, căruia îi voi da ștafeta. Este în atelier cu mine, este ginerele meu și îl cheamă Stan Ioan Pătraș. Este stră-strănepotul lui Stan Ioan Pătraș și îi poartă și numele, iar cu timpul o să-i ducă și această meserie, pe care o poate moșteni din familie. Cred că va fi mândru că va rămâne un arc din familia lor care va duce mai departe această tradiție. Stan Pătraș a avut două fete, eu, la rândul meu, tot două fete. Nu am moștenitor direct, ca să poată duce mai departe tradiția, dar Dumnezeu mi-a întins o mână prin care pot duce mai departe acest dar”, a mai precizat meșterul Dumitru Pop Tincu.

Meșterul crucilor îi cunoaște pe toți membrii comunității din Săpânța. Le știe preocupările, stările sufletești și relațiile cu vecinii sau cu familia, ceea ce se reflectă și în versuri, unele având o nuanță umoristică, de unde și denumirea de Cimitirul Vesel. De asemenea, crucile conțin și informații despre împrejurările în care s-au stins din viață sau dacă au fost bolnavi. „Am fost format de acest meșter și, fiind foarte apropiat de dânsul, am preluat cam tot ce se poate face în ale crucilor. De la imagine, text, culoare, tot ce aparține unei cruci pentru acest cimitir. Sunt chiar moștenitor al acestui dar. Dacă ești născut, ai crescut și ai învățat aici, lumea te apreciază, iar atunci știi unde trăiești. Cunoști pe toată lumea, meseria ducându-te într-acolo încât să cunoști pe fiecare în parte, iar astfel se naște acel promotor care îți dă aripile ca să cuprinzi tot în această creație. Familia care comandă crucea nu te poate ajuta în ceea ce faci aici. Familia dă comanda, iar de aici mă ocup fără intervenția altor persoane. Eu sunt Dumitru Pop Tincu, sculptorul continuator al acestui cimitir, și tot aici o să-mi găsesc numele”, ne-a mai spus meșterul.

Cimitirul din Săpânța reprezintă, pe lângă un obiectiv turistic de o deosebită importanță, o cronică a vieții sătești, care te poartă într-o lume cu povești de viață în versuri. Prin acest cimitir, cei adormiți în Domnul nu sunt uitați, ci continuu rememorați de rude, cunoscuți și turiști.

Colț de Maramureș în Capitală

Totuși, pentru doritorii care vor să vadă o astfel de cruce fără a străbate drumul lung până în localitatea maramureșeană Săpânța, trebuie să amintim că în Capitală a fost adus un astfel de monument de artă spirituală popu­lară.

În anul 2020, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București s-a îmbogățit prin prezența crucii de mormânt a lui Toader Turda din Săpânța. Monumentul a fost dăruit acestei instituții muzeale emblematice pentru cultura națională de fiul său, Gheorghe Turda, cunoscut artist și interpret de muzică populară românească. Dacă ajungeți la Muzeul Satului din Capitală, nu ezitați să vizitați Biserica Dragomirești din Maramureș, acolo unde este așezată crucea, pentru a pregusta din aceste frumuseți nepieritoare ale spiritului maramu­reșean.