Clement Alexandrinul, ctitor al pedagogiei creștine

Clement Alexandrinul, personalitate creștină cu o vastă cultură filosofică, trasează cu blândețe, dar și fermitate în operele sale criterii pedagogice fundamentale pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, arătând că Mântuitorul Hristos, Pedagogul desăvârșit, ne îndrumă, educă și sădește în inimă dragostea cea adevărată. În trilogia „Pedagogul”, „Protrepticul” și „Stromatele”, dascălul alexandrin fixează anumite principii didactice prin oferirea de sfaturi de conduită, etichetă și ținută morală, valabile și astăzi, precum și sfaturi pentru tinerii care se căsătoresc și vor avea, mai târziu, rol de pedagogi pentru copiii lor.

Alexandria, metropola de lângă Marea Mediterană întemeiată de Alexandru cel Mare, era unul dintre cele mai importante centre culturale ale Antichității și, totodată, un centru economic cu o deosebită însemnătate, un oraș al bogăției culturale și religioase, unde oamenii de știință ai vremii se întâlneau în căutarea cunoașterii. Aici a avut loc și activitatea primilor mari teologi creștini, originari din acest polis, Panten, Clement și Origen, care vor pune bazele Didaskaleionului, școală catehetică în măsură să stea alături de cele iudaice sau păgâne, renumite în acea vreme. Odată cu ei, se va naște și teologia ca știință, domeniu consolidat pe studiul riguros al textelor sacre și pe interpretarea alegorică. Astfel, dacă în primele două secole ale Bisericii educația creștină se limita la familie și catehumenat, în Alexandria, la începutul secolului al 3-lea, odată cu Origen și Clement Alexandrinul, se vor pune bazele unei educații creștine stricto sensu.

Pedagogia creștină, „conducerea pe calea cea dreaptă a adevărului“

Clement Alexandrinul († 215) a fost discipol al cunoscutului învă­țător creștin Panten și urmaș al acestuia la conducerea școlii catehetice alexandrine. Prin trilogia „Pedagogul”, „Protrepticul” și „Stromatele”, renumitul autor alexandrin se adresează atât creș­tinilor cu o bună situație socială și materială, cât și copiilor. Clement Alexandrinul trasează cu blândețe și fermitate criterii pedagogice fundamentale pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, arătând că Mântuitorul Hristos, Pedagogul desăvârșit, ne îndrumă, educă și ne sădește în inimă dragostea, prin exemplul vieții Sale, căci „începutul și sfârșitul mântuirii este dragostea”. Pedagogul este Însuși Tămă­duito­rul sufletelor de patimi și răutăți, Hristos, Care „Se îngri­jeș­te de educarea, nu de instruirea oamenilor”, scopul Lui fiind acela de a face sufletul mai bun. Astfel, Pedagogul Hristos „vindecă, prin sfaturile Sale, patimile nefirești ale sufletului”, urmărind strict mântuirea omului.

Pedagogia creștină reprezintă pentru Clement Alexandrinul „conducerea pe calea cea dreaptă a adevărului, pentru contemplarea lui Dumnezeu și înfățișarea modelelor de fapte sfinte, menite să dăinuie veșnic”. În „Pedagogul” se fixează anumite principii didactice prin oferirea de sfaturi de conduită, de etichetă și bune maniere, inclusiv de vestimen­tație și ținută morală, care sunt valabile și astăzi, precum și sfaturi pentru tinerii care se căsătoresc și vor avea, mai târziu, rol de pedagogi pentru pruncii lor. Astfel, prin acest manual se conturează și se trasează anumite norme de conduită, limite sociale, ideologice și morale, ceea ce arată că omul este educat în întregul său, primind sfaturi de îngrijire atât pentru suflet, cât și pentru trup. 

Familia-Școala-Biserica, modele formatoare și edificatoare

În capitolul al 10-lea al cărții a doua din „Pedagogul”, Clement Alexandrinul oferă un model de educare al părinților - viitorii pedagogi, care îi vor avea ca elevi pe copiii lor și ca model desăvârșit pe Mântuitorul Hristos: „Scopul celor care se căsătoresc este nașterea de copii, iar finalitatea, să aibă copii buni, așa cum pentru plugar cauza aruncării semințelor este grija pentru hrană, iar finalitatea în lucrarea pământului e strângerea roadelor. Dar cu mult mai bun este plugarul care seamănă un ogor însuflețit”. De aici, prin maniera teologică oferită de Clement Alexandrinul, reiese rolul de pedagog al părinților, cei care trebuie să se ocupe de buna creștere a copiilor și să pună temelia edu­cației acestora. Latinescul „educo” înseamnă, originar, „a scoate din”, „a crește”, „a ridica”. Astfel, în procesul în care se implică pedagogul se înțelege ridicarea elevului din ceața necu­noștinței și călăuzirea lui pe drumul luminos al credinței, științei și al bunei-cuviințe.

Respectând sfaturile Pedagogului, părinții vor trece ei înșiși printr-un proces continuu de desăvârșire. De ei depinde buna creștere a fiilor lor, prin resurse educaționale de vocație creștină, pe temeiul asimilării cunoașterii oferite de literatura patristică și a Scripturii, urmând modelul: „Ia aminte la tine însuți și la învă­țătură; stăruie în acestea, căci făcând aceasta, și pe tine te vei mântui, și pe cei care te ascultă” (1 Timotei 4, 16).

În cartea „Stromatele”, Clement Alexandrinul arată esența edu­cației creștine: „Copiii noștri să aibă parte de învățătura lui Hristos; să învețe ce putere are smerenia înaintea lui Dumnezeu și ce poate dragostea curată în fața lui Dumnezeu; că frica de Domnul este bună și mare; mântuiește pe toți cei ce trăiesc în cuvioșie în Domnul, cu inimă curată”. În traseul parcurs de copii spre urcușul duhovnicesc și cel educa­țional, climatul familial are o impor­tanță deosebită. Părinții au rolul de a le oferi un mediu propice copiilor, punându-le, prin puterea exemplului, temelia educației. În familie se dobândesc deprinderi morale înalte, iar părinții, prin implicarea și dăruirea zilnică în educația și buna creștere a copiilor, le oferă acestora modele formatoare și edificatoare, luminate de pecetea iubirii. 

Alături de educația oferită de părinți și de cea primită la şcoală, un rol important în educarea copiilor îl are și preotul din comunitate, chip al pedagogului ideal. Pentru părinți, el este un sfătuitor în problemele de viață ale eno­riașilor săi, oferindu-le mângâiere, iar pentru profesori, în special pentru cel de religie, el este călăuzitor, reper și colaborator pentru trezirea sentimentului religios și a trăirilor morale sănătoase, în spiritul valorilor, în sufletele micu­ților creștini. Prin această conlucrare vie și dinamică, trinomul Familie-Biserică-Școală armonizează principiile pedagogice spre realizarea idealului vieţii creștine autentice.

Prin trilogia „Pedagogul”, „Protrepticul” și „Stromatele”, Clement Alexandrinul oferă, prin discernământul său duhovnicesc, un exemplu de echilibru și îmbinare a diferitelor elemente fundamentale pedagogice, care pot fi adaptate oricărei vârste, menite să dăinuie veșnic.